(concurs Brâncuşi – Petraşcu): Miliţa Petraşcu, eleva a lu Brâncuşi
Minduitâ tra aţea ma înzestrată cu hǎri mul’iare-sculptor a Româniil’ei tru secolul XX, participantă la minarea artistică di avangardă di-tru ţara a noastră din perioada interbelică, ma multu la gruparea constituită anvarliga a revistâl’ei “Contimporanul”, niantricută maestră tru arta a portretului, Miliţa Petraşcu va evocâ până la bitisita a banâl’ei a l’ei, tru scrisori sau discuţii, importanţa adunaril’ei şi cunuşteatril’ei cu sculptorulu Constantin Brâncuşi. Sculptura a Miliţei Petraşcu reprezintă, prota oarâ, un actu di rezistenţă dinintea a distrucţil’ei a li imaghine. Pidimolu a l’ei păstreadză ambiţiile a instantaneului şi rigorile a compoziţil’ei clasicâ, aflate isa tru arta a arhiusitâl’ei di secol. Aţist lucru va u agiutâ, tru lunga perioadă tru care lucreadză cu Brâncuşi, să si apǎrâ di tentaţia a imitaril’ei a marilui său maestru şi să nu mutreascâ trâ ghestul simplu a abstracţil’ei” noteadză Dan Brudaşcu dispre sculptura a Miliţei Petraşcu. Constantin Zărnescu, ţel ti adunǎ şi editǎ aforismile a lu Brâncuşi, nâ zburaşte dispre adunarea anamisa di Miliţa Petraşcu şi marile artistu, adunare ti vrea lâ marcheadzâ a doilor destinile. Si fâţea tru 1919. Constantin Zǎrnescu dzâse:
Corina Sabău, 11.07.2014, 20:10
Minduitâ tra aţea ma înzestrată cu hǎri mul’iare-sculptor a Româniil’ei tru secolul XX, participantă la minarea artistică di avangardă di-tru ţara a noastră din perioada interbelică, ma multu la gruparea constituită anvarliga a revistâl’ei “Contimporanul”, niantricută maestră tru arta a portretului, Miliţa Petraşcu va evocâ până la bitisita a banâl’ei a l’ei, tru scrisori sau discuţii, importanţa adunaril’ei şi cunuşteatril’ei cu sculptorulu Constantin Brâncuşi. Sculptura a Miliţei Petraşcu reprezintă, prota oarâ, un actu di rezistenţă dinintea a distrucţil’ei a li imaghine. Pidimolu a l’ei păstreadză ambiţiile a instantaneului şi rigorile a compoziţil’ei clasicâ, aflate isa tru arta a arhiusitâl’ei di secol. Aţist lucru va u agiutâ, tru lunga perioadă tru care lucreadză cu Brâncuşi, să si apǎrâ di tentaţia a imitaril’ei a marilui său maestru şi să nu mutreascâ trâ ghestul simplu a abstracţil’ei” noteadză Dan Brudaşcu dispre sculptura a Miliţei Petraşcu. Constantin Zărnescu, ţel ti adunǎ şi editǎ aforismile a lu Brâncuşi, nâ zburaşte dispre adunarea anamisa di Miliţa Petraşcu şi marile artistu, adunare ti vrea lâ marcheadzâ a doilor destinile. Si fâţea tru 1919. Constantin Zǎrnescu dzâse:
:” Cu ndoi an’I ninte, Brâncuşi fu invitat la dauă expoziţii di grup di avangardă europeană la New York. Aclo expuse unâ variantă a Bâşearil’ei”, Mademoiselle Pogany”, Muză adurm’ită”, Cap di copil”. Miliţa remarcâ tru operile a l’ei puritatea geometrică, esenţializarea a făpturâl’ei umanâ. Înveaţă sculptura arada di Brâncuşi ti u numeaşte Petrică”. A l’ei şi a lântor tinire vinite din România, Brâncuşi lâ bagâ dalta ntru mână şi lâ aminteaşte că şi-aleapsirâ unâ zânate masculină. Li înveaţă importanţa a blocului di marmură pi care, spune el, nu ai îndreptu să-l distrudz. Sculptura înseamnă tru prota oarâ minduire şi nu easte tra tiniri, îl’I dzâse artistul a li Miliţâ di faţă cu poetulu amirican Ezra Pound.”
Milita Petraşcu easte atea ti-l convindze pi Brâncuşi să renunţâ la proiecte importante în Franţa, tra-s v’inâ tru patridâ şi sâ realizeadzâ, la Târgu Jiu, renumitulu ansamblu ţi agiundze tru cipit pri-tru “Coloana fără bitisitâ”. Easte perioada candu Brâncuşi, aflat tru România, îl’i pozeadză a li Miliţa Petraşcu, ea realizânda protulu portret a sculptorului, turnat tru brondzu, în prezent amplasat tru Piaţa Dorobanţi din capitală. Turlia lişoarâ ţi si videa la Miliţa Petraşcu şi la realizarea a sculpturilor tru spiritulu a artâl’ei clasicâ, şi tru arta modernâ, atradze admiraţia a lu Brâncuşi, ti-l’i mărturiseaşte: Ţâ da di mânâ şi poţ să lucredz cum vrei, figurativ sau abstractu, ţi ghine di tine!”. Scriitorulu Constantin Zărnescu dzâţe:
”Tru 1927, după Congresulu a Presâl’ei Latinâ la Bucureşti, Miliţa Petraşcu easte elogiată pi plan internaţional. Multu interesantu easte că Aretia Tătărescu, preşedinta a Asociaţil’ei a Mul’erilor din Gorj, u invitâ pi Miliţa să mutâ la Târgu Jiu un monument încl’inat a memoril’ei a eroilor cădzuţ tru Protulu Polim Mondial. Miliţa avea realizatâ deja monumentul a Ecaterinâl’ei Teodoroiu şi eara unâ personalitate cunoscută tru Gorj. Miliţa refuzâ propunirea a doamnâl’ei Tătărescu, spunânda că Brâncuşi easte ţel mai uidisitlu tra a mutare un ahtare monumentu dedicat a soldaţâlor ti si asteasirâ pi frontu. Şi tru aţist momentu arhiuseaşte unâ intensă corespondenţă anamisa di Miliţa şi Brâncuşi, iara tru 1937 Brâncuşi v’ine la Târgu Jiu cu intenţia di a realizare unâ singură lucrare.
Pri tru agiutorulu a lu Victor Crăciun, putem sâ urmărim corespondenţa a ţilor doil’ artişti pi care, dzâţe el, “îl’i ligǎ isa-isa arta, ama şi unâ mare suţâl’e şi priiatinie. Unâ priiatenie ţi ţânu di-tru 1919 până la moartea a lu Brâncuşi, di-tru care Miliţa Pătraşcu amintǎ preceptile/dimensiun’ile a artâl’ei modernâ, iara România va sâ îmbogăţea patrimoniul artistic cu Ansamblul di la Târgu Jiu, di aform’ia că ea easte atea ti impuse ideea ca Brâncuşi să înfăptuiască aţiste sculpturi arhiectoniţe, uniţe în lume”.
Scriitorul Constantin Zărnescu dzâţe: Tru 1946 Miliţa îl’i scrie a lu Brâncuşi Deadun cu priiatin’l’i a mei nâ ndridzem să-ţ pitreaţim mâcare şi merinde”. Eara momentul tru care criza avea acâţatâ mare parte din Europa. Tut tru atea perioadă, Miliţa îl informeadză pi Brâncuşi di hibâ ţi oarâ cându apare un articol dispre el. Îl’i semnaleadză ţi scrise Petru Comarnescu dispre el, îl anunţă că Ionel Jianu scrise tru revista Lumină şi Culoare”, tutunâoarâ, că teoriile a lui ligate di artă furâ publicate tru presă. Şi nu poate s-agârşeascâ cum, ninte cu 20 an’i, el l’I avea spusâ ahântea lucre dispre naua sculptură modernă, lucre şi minduite ti tora putea sâ si verificâ deja.”
Cu aform’ia a vernisajului a li expoziţie organizată deadun cu Marcel Iancu, tru 1934, criticulu Petru Comarnescu afirma: Însuşirea principală a Miliţei Petraşcu arămâne calitatea di temel’u a sculpturâl’e însuşi: cultul a formâl’ei plinâ, ligată di spaţiu şi lum’ină”. Artista nu caftă tru prosupulu al ţilui portretizat unâ dominanţă expresivă, ţi reconstituie, tru ansamblul a detaliilor, atributile a unei personalitate. Portretulu a actriţâl’ei Elvira Godeanu, goală până di mese, easte naturalistu şi discret hieratic tru aţeluşi chiro, preluânda îndrăzneţ şi niconvenţional tipologhia clasică a bustului fără braţe. Portretulu tru marmoră a unei altâ actriţe cunoscutâ, Agepsina Macri, soţia a lu Victor Eftimiu, expus la Salonulu Oficial di-tru 1934, calcă şi el uzanţile a timpului, tru care nu era permis ca portretulu a unei persoanâ clar individualizatâ, ghine cunoscutâ tru lumea bucureşteană, hibâ ea şi actriţă, să hibâ reprezentată cu sinile goale. Hici ţiva frivol ama tru aestă remarcabilă sculptură, monumentalitatea şi statismul aţistui portret pitrec la antichitatea clasică, tru numa a cure nuditatea putea sibâ acceptată.”