Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Carnet cultural » (concursu Prahova) ARTIŞTI PLASTIŢ DI-TRU JUDEŢULU PRAHOVA

(concursu Prahova) ARTIŞTI PLASTIŢ DI-TRU JUDEŢULU PRAHOVA

Judeţulu Prahova, care faţe lIgătura anamisa di reghiunea a Capitalâl’ei şi Transilvania, pri-tru culoarulu di treaţre pri-tru Carpaţl’i Meridionali, este un loc ţi apânghiseaşte un patrimoniu imaterial di excepţie, pi care Radio România Internaţional mutri să-l surprindă tru ipostaze inedite a zânăţâlor tradiţionale. Artiştil’i plastiţ prahovean’i vor sâ aducâ diznou în atenţia a publicului cu mirache trâ tradiţii româneşti elemente specifiţe a comunităţilor di hoarâ di vârâ chiro ninte.

Monica Chiorpec, 21.02.2014, 21:36

Larisa Iftode are 90 di an’i, bâneadzâ tru câsâblu prahovean Urlaţi şi adarâ măşti (prosopide) di-tru imaginarulu popular românescu, ama şi icoane pi geam: “M’erdzeam pri-tru Bucureşti şi vizitam tute galeriile, tute expoziţiile. La unâ di galeriile di artă, vidzui unâ icoană pi geam, ţi lu spunea pi Sâmtul Gheorghe. Earam oarfânâ, iara preţulu a icoanâl’ei m’i si păru multu mare. Şi, cându vidzui că Sâmtul Gheorghe di-tru icoana aţea avea tru suliţă un peaşte, arămaş contrariată, ştiinda că lipseaşte să apară un balaur în locul peaştelui. Arămaş cu ideea că eo vrea-s puteam sâ fac unâ reprezentare ma muşatâ di aţea. Au tricutâ nişte an’i până mi apofăsii să fac icoane pi gh’ialie. Arhiusii ama cu măştile. Mi tentarâ multu di multu şi am realizatâ sute di măşte, am participatâ la expoziţii şi am loatâ diplome. Într-unâ bună dzuâ, pi la 63 di an’i, apofăsii să fac şi icoane. Nu am niţe unâ şcoală în domeniu, nu mi-are pregătitâ niţiun om, nu mi-are urminipsitâ canâ. Pi tute li-am adratâ cu doarâ di la Dumnidză. Am faptâ foarte multe icoane şi li-am prezentatâ în Franţa, Ghirmânie, Elveţia, Italia şi Rusia.”

Ţi cara că nu are urmatâ cursuri di specialitate, pi Larisa Iftode u inspirâ natura a locurilor natale, iara pasiunea trâ muşat, trâ artă, u are însuţâtă de-a lungul a banâl’ei. Similară easte şi istorima a Irinâl’ei Mihaela Popovici, artistu plastic amator din Ploieşti, pasionată di portul authentic, ţi dzâse:

“Moştenescu, lu am muştinare talentul di la mama mea, tut artistu plastic. Ea are activatâ tru diferite domenii, ama eo mi-am axatâ pi păpuşi folcloriţe, şi aflai că, într-un lucru ma m’ic, pot să spun elemente di stran’ile populare româneşti. Li dedic în special a xinâtatil’ei, iu există mulţâ amatori di ahtări miniaturi. Pri-tru aeste stran’e stilizate, spun cât pot di stran’ile a noastre tradiţionale. Tru mare misură, caftu să hibâ materiale cât ma aprucheate di stran’ile adevărate.

Iţe detaliu easte importantu trâ Irina Mihaela Popovici atumţea cându adarâ păpuşile di colecţie, cu agiutorulu a cure lâ prezintă stran’ile populare di-tru diferite zone a Româniil’ei a ţilor di-tru întreaga Europă. Ea dzâse:

“Mi axai, mi duş cama multu pi stran’ile populare moldovineşti şi ardeleneşti. Li am şi pi aţeale di aoa, di-tru Argeş, ama şi din Vâlcea. Am şi stran’ile trâ adeţle di iarnă, în special aţeale di Sorcovă. Tute păpuşile au ţâruhile româneşti, care si poartă cu pârâpodz di lână, împlitite manual. În portul di-tru reghiunea a Moldovâl’ei si poartâ dipriunâ şcurtaca, trastul, căciula di cheale cu lânâ trâ bărbaţi şi marama trâ mul’eri. Trâ Ardeal suntu specifiţe capelile şi mărdzealile purtate di guşe. Hiinda miniaturi, easte greu di redat portul complet, cu stran’ile groase di iarnă. Am aleaptâ aşima să redau şcurtăţile stilizat, cu toate particularităţile zonale tru elementile di decor. Perulu a păpuşilor easte lucrat di lână, poartă căciule di cheale sau marame nu foarte detaliat lucrate la ahtări m’iţ dimensiun’i.

Valentin Nicolae, artistu plastic amator di Ploieşti easte, di profesie, pompier, ţi astindze foculu. Şi atracţia pi care u exercită asupra a l’ei foculu, ca elementu vital, ninca din copilărie, ama şi pasiunea trâ artă, ghenerarâ un stil artistic aparte în realizarea a unor obiecte decorative. Valentin Nicolae dzâse:

“Lucrările a meale suntu într-un stil gotic, medieval. Materiile prime suntu, momentan, gh’ialia şi lemnul. Folosescu deşeuri pi care alanţâ li aruncă, nu li mata folosescu. Eou mi arişii să li transformu în obiecte decorative. În principiu, li mvupsesc în negru şi auriu, laiu şi galbin. Ufilisescu şi cimentu pi care, tut aşi, lu mvupsescu.

Adrate din detalii brute, neşlefuite, nisubţil’iate într-unâ cromatică sobră, care ama nu agiundze ostentativ sumbră, obiectile decorative di inspiraţie medievală a lu Valentin Nicolae si remarcâ pri-tru nota a lor distinctă. Tut aşi si faţe şi cu creaţia a lu Ion Ioniţă, care adarâ tablouri di pal’e di cereale, pri-tru care artistul plastic mutreaşte să evocâ tradiţiile româneşti di-tru zona Prahovâl’ei. El dzâse: “Nicolae Iorga (n.a. importantu istoric român) dzâţea că identitatea a unei naţiune nu înseamnă maşi identitatea di limbă şi di spaţiu. Mai suntu şi tradiţia, istoria, tricutulu, prezentul şi v’initorulu, arădzle, datinile, şi portul — tute nâ fac să ştim că him român’i. M’i-au plăcutâ multu di multu casile tradiţionale româneşti, ninca şi aţeale di la câsâbă, aţea ţi împiltescu multu ghine tradiţia cu urbanismul. Ninte di sibâ hoara, fu bâsearica, di aform’ia că tute aşedzările eara construite în varliga a luştui locaş sâmtu. Bâseriţile din hori păstreadză tru eale tradiţia a poporului român. Easte zborulu di arhitectură, pictură şi portu. Si bâgă problema câţe uşile a luştor suntu apuse, nu analte — într-unâ bâsearică nu lipseaşte să intri cu măril’e, ama lipseaşte să apleţi capulu, să calţâ cu ndirse. Tute aestea vrui să li bag vârâ turlie tru un loc deadun, să-m’i aduc aminte di eale şi să li spun şi aţilor ţi au dor s-li cunoască.

Ataşamentu faţă di tradiţie, talentu şi multă dăruire şi durusire cătră arta pi care u practică — probabil aţeale ma importantile atuuri trâ reuşita aţistor artişti plastiţ di-tru judeţulu Prahova.