Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Pro Memoria » Calea ferată și ora exactă în spațiul românescu

Calea ferată și ora exactă în spațiul românescu

Oamin’il’i di ază si înviţară ahât di multu cu ora exactă că agiumse ună banalitate. Him anvărligaţ di ceasuri/di orologhii di multe turlii și easte aproapea imposibil să nu știm cât easte săhatea/ceasulu la un anumit momentu. Ama ora exactă are și ea ună istorie ași cum au i ţe idee, i ţe obiectu, i ţe peisaj. Istoria a orăl’ei exactă di ază easte ligată di apariția a căl’iurilor ferate și nu easte mai puțân pasionantă ca i ţe altă istorie. Him mai influențaț di aţeale mai banale idei și obiecte dicât putem să minduim și aesta nă faţe oamin’il’i a timpurilor a noastre, ași cum pie aţel’i di naintea a noastră alte idei și obiecte îl’i făţea oamin’il’i a timpurilor a lor. Ora exactă și calea ferată au m’earsă, ași-cara, di la giumitatea a secolului al 19-lea împriună. Istoriculu Dorin Stănescu nă agiutăă să spunim, pi şcurtu, paramitulu a liştei relație.

Steliu Lambru, 11.06.2021, 22:19

Trenulu apăru tru 1830 în Anglia și si spuse că ”Anglia feaţe cadou a lumil’ei căl’iurile ferate”. Dorin Stănescu dzâse: ”În momentul în care în Anglia apărură căl’iurile ferate, englezil’i si vidzură și cu ună problemă. Lipseaşte să spunim dip limpide că pritru căl’iurile ferate Europa are inventată viteza în secolul al 19-lea. La arhiusita a existențălei a căl’iurilor ferate, traficulu niavânda valori mări, liniile fură construite pi un singur hir. Ei ghine, creașterea a traficului aduse și prima problemă: elipsea a sincronizaril’ei a ceasurilor/orologhiilor a unor conductori produse accidente cu morță și zim’ii, tot ţi implică un accidentu.”

Si dzâţe că problemile sunt fapte tra sa hibă rezolvate. Și englezil’i aflară rezolvarea. Dorin Stănescu dzâţe: ”Prima soluție fu dată tru 1840 di cătră căpitanulu englez Basil Hall care propuse ca oficiile poștale din toată țara să adoptă ora a Londrăl’ei. Ideea a lui, inițial, nu avu succes, poșta nu fu simfună/acord. Ama căl’iurile ferate deadira să si veadă că eara ună instituție revoluționară tru secolul al 19-lea și achicăsiră unăşiună/rapid că aesta era soluția. Ună primă companie, Great Western Railway, introduse pi liniile a l’ei, arhiusinda cu noiembrie/brumar 1840, uniformizarea a orăl’ei exactă. El’i propusiră ca ora a Londrălei, furnizată di Observatorulu Astronomic di la Greenwich, să devină ora căl’iurilor ferate.”

Spațiul românesc, aflat într-ună cursă zurlă di modernizare și europenizare, adoptăă rapid tot ţe v’inea din Occidentu. Dorin Stănescu dzâse că modelul englez fu adoptat fără rezerve: ”Căl’iurile ferate agiungu parte a peisajului cotidian/di cathe dzuuă românescu ditru 1869. Eale suntu aţeale care au contribuită, ca piste tot în lume, la apariția a orăl’ei unitară pi tot teritoriulu național și a unui sistem di transmitire a orălei exactă. În România, procesulu di standardizare a orălei exactă și di impunere a orăl’ei a Bucureștiului easte modelul furnizat di englezi, ora a capitalăl’ei devine ora națională. În România, până spri anulu 1890, pi multe traseie circula maşi vărnă-ndauă trenuri în dzuuă și evidentu că pericolul di accidente nu para existaa. După 1893, Franța, Ghirmaniia și Austro-Ungaria își uniifică ora, procesulu arhiuseaşte cu frică/ timid și în România. Adoptarea a orălei a Bucureștiului, calculată după meridianulu Greenwich, si faţe prin cooperarea a dauă instituții: Căl’iurile Ferate Române și Institutulu Meteorologic Român. Părintile a unificaril’ei a li oră în România fu Ștefan Hepites, primulu director a Institutului Meteorologhic.”

Standardizarea a orălei exactă însimnăă la argiusită evitarea a traghediilor. Ama apoia îl’i si asociară introduţirea a ordinil’ei și funcționarea eficientă a instituțiilor. Dorin Stănescu dzâţe: ”Tră misurarea timpului, tru 1892 fu construită ună sală meridiană specială, dotată cu ună lunetă, ași cum eara piste tot. Ștefan Hepites feaţe, la căftarea a guvernului, ună deplasare tru Ghirmanie tra să studiadză sistemulu a standardizaril’ei a li oră folosit aclo. Ună di soluțiile inițiale fu aţea că Ștefan Hepites propuse ca ora exactă să si da prin salve/plascăniri di canone/di tun, cathe dzuuă, la oara 12. Maşi că aest experimentu fu un eșec/duţeare chirută. Totulu se făţea tru 1895. Si renunțăă la aestu trop di aform’ia că sunetulu a bumbunidzaril’ei di canone/ a goadăl’ei nu si avdza tru tot căsăbălu. Soluția aflată dateadză ditru agheazmăiune/ septembrie 1895 și fu ună conexiune telegrafică directă întră Gara Filaret și Institutulu Meteorologhic. Cathe dzuuă, la oara 12, di la institut si comunicaa ora exactă care eara apoia transmisă prin telegraf la toate stațiile CFR din țară. Ulterior, aest mecanismu fu adoptat și di poștă și di telegraf și di alte instituții a statului. Spri 1900, toată țara utiliza ora a Bucureștiului. Tora/amu easte și momentul în care si naște și zborulu ţi si dzâţe ”Ceasulu a garălei, ceasulu a țarălei”.”

Cum si alăxi ritmul a oamin’ilor în funcție di ora exactă și de căl’iurile ferate? Dorin Stănescu spune: ”Dispre oara exactă și modulu în care aesta devine/agiundze parte a cotidianului a român’ilor aflăm foarte multe indicii în literatură. În primile romane, ”Manoil” și ”Elena” a lu Bolintineanu, aflăm informații dispre timpu și ora exactă. Apoia în ”Ciocoii/arendaşil’i vechl’i și noi” a lu Nicolae Filimon și m’eardzem până la ”Schițile” a lu Caragiale care, tru 1899, scriie schița ”CFR” în care, într-ună discutie, se zburaşte tot chirolu dispre sahate/ceas.”

Gările/staţionile di tren furăt dotate cu orologhii care agiumsiră publiţe, personalul esențial lo/apruchee ceasuri personale, transportul feroviar hiinda sistemulu di referință a exactitatil’ei. Până tru 1950, CFR deade ora exactă în România, ama, după aestă dată, misiunea îl’i veni/tricuu a radioului public.

Autor: Steliu Lambru

Armânipsire: Hristu Steriu