100 di an’i di la alumta di la Turtucaia

Pi 27 agustu 1916, România declara polim a Austro-Ungarilei şi intra în primulu polim mondial. Aliata Ghirmaniilei, Bulgaria, aflată tru polim di-tru 1915, îşi pitriţea imediat armata contra câsâbălui Turtucaia, situat la sudulu a li Dunăre, vizavi di câsâbălu Olteniţa, la 70 di kilometri sud-estu di Bucureşti. Turtucaia eara considerată principala bază di operaţiuni a armatâlei română la sudulu a li Dunăre şi avea intrată în componenţa Regatului a Româniilei după pacea di la Bucureşti di-tru 1913 di după ţel de-al doilea polim balcanic.

Steliu Lambru, 05.10.2016, 21:41

Bătălia di la Turtucaia si-are desfăşurată întră 1 şi 6 septembrie 1916 şi are însimnată prima mare înfrândzire trâ armata română. Considerată în istoriografia română drept un dezastru, înfrândzirea di la Turtucaia duse la suruparea a întregului plan di operaţiun’i bâgat la cale di statulu major a armatâlei română. Efectivile a armatâlei română în defensivă si cifra la 39.000 di militari, în timp ţi efectivile însumate a armatilor bulgară şi ghirmană si muta la 55.000 di militari. Românil’i au chirută piste 6000 di militari morţâ şi răniţ, chiro tru care bulgaril’i şi ghirmanil’i chirură piste 7700 di oamin’i. În plus, românil’i au chirută 28.000 di militari cădzuţ prizonieri.

Dispre bătălia di la Turtucaia si scrise multu şi ea fu analizată di istoriţ, militari şi di martori oculari. Istoriculu Sorin Cristescu di la Universitatea ”Spiru Haret” din Bucureşti creade că dauă aspecte sunt importante, ţel a pregătirilei a armatâlei română şi aţel a moralului a l’ei.

”Bătălia di la Turtucaia are dauă aspecte. Ună oară, are aspectul a slabâlei pregătire a li armată română. Si avea mobilizată 800.000 di oamin’i, ama puşti, tufechi, nu avea dicât trâ ma puţin di 500.000. Avea vinită în ţară tru anil’i 1914-1916 aproximativ 120.000 di puşti Lebel din Franţa. Di aeale maxim 500.000 di puşti, ca 100.000 eara puştile di la polimulu di-tru 1877. Tru polimulu di-tru 1913 avea tricută Dunărea 460.000 di soldaţ români, di care maşi 300.000 avea puşti. Şi la Turtucaia si feaţe tut aţeluşi lucru. Armata nu avu muniţie suficientă, nu avu arme suficiente şi tunurile, canonile, fută montate greşit, anapuda, adică nu avură efect asupra inamicului. Fu un dezastru.”

Forţa morală a unei armată, în afoara dotarilei şi a pregătirilei a militarilor, easte ună importantă tru amintarea a unui polim. Sorin Cristescu creade că ea fu decisivă în cazulu a cheardirilei a li bătălie di la Turtucaia şi, ma multu, a urmărilor a l’ei trâ turlia cum si duse polimulu:

”Dezastrul militar fu dublat di aspectul moral. Pi 6 agh’izmaciune 1916, Bucureştiul eara deja aplucusit di numirulu imens di pliguiţ aflaţ într-ună situaţie multu greauă. Aspectul moral are provenită di pi zboarâle ţi si avdzâră, din credinţa bucureştean’ilor, că di la Turtucaia trupile bulgare şi ghirmane va să si îndreaptă direct asupra capitalâl’ei. Si instalăă ună panică extraordinară care si reflectăă şi la nivel di comandament militar. Si lo apofasea să si dânâsească ofensiva din Transilvania şi să si organizeadză operaţiunea di la Flămânda, di repliare. Ama nu toţ oaminil’i reacţionară aşi. Celebrul jurnalist şi redactor-şef a jurnalului ”Adevărul” Constantin Mille, tru aţeale dzâle traghiţe, el publicăă un articol di fond, avânda ca titlu ”Fleoarţe”. În articol, el spunea că aşi eara polimulu, aveam amintată în nord ună victorie muşată, înaintam, fum bătuţ în sud, ună u compensa pi alantă. Nu aveam vol’ie minduim sum imperiul a panicâlei, bulgaril’i şi ghirmanil’i nu avea cum să asească ahât di aghon’ea în Bucureşti. Mille spunea că lipsea să nâ păstrăm calmul, nu lipsea să nâ panicăm la prima înfrândziere. Ama efectul moral a dezastrului di la Turtucaia fu imens.”

Turtucaia alăsă puterniţe traume în conştiinţa publică românească. Sorin Cristescu aprecie ca explicaţie principală trâ eşeculu, cheardirea di proporţii slaba organizare a armatâlei. Ama lişurinţa cu care România are intrată tru polim, starea soţială şi economică a populaţil’ei a lei, în majoritate formată di horiaţ, trapse multu tru zigă trâ achicâsirea a ţi si feaţe ninte cu 100 di ani.

”Turtucaia arămase în istorie pri-tru descriirea pi care l’i-u feaţe George Topârceanu, au mai scrisă şi Gheorghe Brătianu şi alţâ. Fu un moment traghic ţi feaţe sâ si veadă că armata română eara nepregătită. Câţe? Trâ aţea că eara armata a unei ţară di horiaţ care eara, după cum spunea istoriculu Nicolae Iorga tru anulu 1908 tru Parlament, aţel’i ma oarfân’il’i horiaţ din Europa. Ma că si mutrim la cauzile a dezastrului spun că prota oară fu elipsea a muniţil’ei suficientă, care fu decisivă. Catheun soldat avea ună raţie di 100 di gloanţe/gugoaşe, iar pulberăria produţea tru aţel ma bunulu caz 1 glonţ, fuşeche, în dzuuâ trâ catheun soldat. Aesta însimna că următoarea raţie di gloanţe, bârute, agiundzea la soldat piste 100 di dzâle. Şi noi ştim azâ că tru a suta dzuă di polim a cădzu fără alumtă şi Bucureştiul, care fu abandonat pi 6 andreu 1916. Nu are existată posibilitatea di reaprovizionare a trupilor di la Turtucaia. A daua oară, şi tunurile şi mitralierile nu reuşea să agudească inamiculu care putea să si aşeadza ahtare turlie încât să hibă ferit di tirulu românescu di artilerie. Şi atumţeai fu clar că armata română fu expusă a unei înfrândzie rapidă şi dezastruoasă.”

După chardirea a bătăliilei, trâ aţel’i 28.000 di român’i prizonieri urmară doi ani di calvar tru lagările bulgare. Memoriile şi amintirile a lor sunt pagin’i cutrimburătoare tru care si aaflă demnitatea, chirearea di elpidă, umilinţa şi, în final, bucuril’ia a eliberarilei şi a victorilei di-tru 1918. An în care întreaga Europă si bucura, finalmente, di v’inearea a pacilei. (Şt.B)

Autor: Steliu Lambru

Armanipsire: Hristu Steriu