10 an’i di la aderarea a Româniil’ei la NATO
România easte tru-a ţea ma buna situaţie geopolitică şi militară di-tru istoria a l’ei. Aparţâne a Uniunil’ei Europeanâ şi NATO, ţeale ma selectile cluburi mondiale a ţărilor democratiţe, prospere şi puterniţe, şi are un statut ma sigur ca niţiunâoarâ. Totulu arhiusea pi 29 marţu 2004, cându România agiundzea membru de facto a NATO. Urmarâ 10 an’i di prezenţă activă în cadrulu a alianţâlei militarâ pi teatrile di polim. Până tora, 26 di militari români furâ vâtâmaţ tru misiunile di menţânire a pacil’ei di-tru Irak şi Afghanistan.
Steliu Lambru, 08.04.2014, 20:22
România intrǎ tru chimata a daua a extinderil’ei NATO. Istoriculu Adrian Pop di la Şcoala Naţională di Ştiinţe Politiţe şi Administrative din Bucureşti explicǎ di ţi aform’ie nu intrǎ România tru prota chimatâ, atumţea cându au aderatâ Polonia, Cehia şi Ungaria. El dzâse: “România fu vizată iniţial în prota chimatâ di extindire di-tru 1997, la summitulu NATO di la Madrid. Atumţea, aspiraţia, vrearea di integrare nu fu materializată hiinda invitate maşi 3 state chentral europeane. Tru chirolu aţel, România nu si hǎrǎsi di susţânirea a ţărilor-cl’eaie care putea sâ determinâ intrarea în NATO, prota oarâ SUA, şi di-tru Europa, şi anume Ghirmânia. Exista vârâ turlie unâ rivalitate tru chirolu aţel trâ controlul a Flotâl’ei a 6-a di-tru Mediterana. Franţa, care ndupa candidatura a Româniil’ei, vrea şi ea sǎ aibâ controlul. Admiterea a unor ţări di-tru flanculu sud-estic vrea crea un profil ma pregnantu a Franţâl’ei trâ-a aspirare la realizarea aţistui deziderat. Tru tut aţel timpu, SUA dorea, avea dor să-şi păstreadzâ controlul asupra aţil’ei flotâ. România cădzu atumţea şi ca unâ cheardire colaterală într-un conflictu di interese anamisa di puteri importante din cadrulu NATO. Tutunâoarâ, România chiru şansa di s-aibâ unâ relaţie bună cu Ghirmânia ţi are un rol di aţeale ma mǎrile tru Europa ligat di la Alianţa Nord-Atlantică. România avut unâ relaţie dificilă cu Ghirmânia după 1990. Primul şef di stat ţi dorea, ţi avea dor sǎ v’ină în România eara cancelarulu Helmuth Kohl. Şi aţea vizită fu amânată politicios, ama baighi fermu di guvernul di atumţea a Româniil’ei, la arhiusita a an’ilor 1990. Primul ministru a unei ţarâ occidentalâ v’inea sâ calcâ în România eara ministrulu francez di externe Roland Dumas. Fu un contextu nifavorabil di aţist punctu di videare. Ama prinde să spunim că niţe România nu avea faptâ tuţ paşil’i di imnat necesari tra sâ si pregăteascâ trâ aţel momentu.”
La graniţa anamisa di secolul 20 şi secolul 21, lumea eara tru lâxire, iara opţiunile di politică externă a principalilor actori mondiali si modificarâ substanţial. Atacurile teroriste di-tru 11 agheazmǎciune 2001 contribuirâ în mod decisiv la minduirea diznou a rolului NATO în lume. Iara România vrea sâ beneficiadezâ di lâxire, ama eara şi meritulu a l’ei cǎ si angaje pi calea a lâxiril’ei. Adrian Pop dzâţe:
“După atacurile teroriste di-tru 2001, contextul si lâxi radical. Diznou, spaţiul aţistua a reghiunil’ei a Maril’ei Neagrâ agiumse extrem di importantu. Si vidzu că zona a Maril’ei Neagrâ easte unâ zonă di tranzit trâ aestă provocare la adresa a securitatil’ei mondialâ care eara terorismul transnaţional. Eara foarte importantu ca state pricum România şi Bulgaria să facă parte di-tru sistemulu occidental di securitate di aform’ia că Occidentul si bâga sum apanghiu ma ghine faţă di aţistă fuvirsire. Si lâxi contextulu care facilitǎ, feaţe ma lişoarâ invitarea di la summitul NATO di la Praga di-tru 2002, finalizată după 2 an’i după ratificare, pri-tru intrarea a noastră în NATO. Şi organismulu militar românescu tru 2004 eara altu, eara multu ma ghine pregătit. Avea parcursâ unâ cale extrem di sinuoasâ. Ninte di 1989, România avea unâ armată di 370.000 militari, dip slab echipată şi slab dotată, nisuplă şi niflexibilă. Ea suferi un proces di reduţire nâheam câte nâheam şi di inversare a piramidâl’ei în cadrulu a armatâl’ei. Numirulu excesiv di mare a ofiţerilor di grad superior fu redus multu şi si agiumse la unâ piramidă ma normală di punctul di videare a susţâniril’ei la nivelul a gradilor ma m’iţ. Şi contextul internu şi ţel externu furâ di ahtare natură încât să faciliteadzâ integrarea a Româniil’ei în NATO.”
Care furâ beneficiile economiţe a apartenenţâl’ei a li Românie la NATO? Adrian Pop dzâţe:
“Sâ ştie că apartenenţa la unâ alianţă politico-militară, şi zburâm di-a ţea ma încurunata di success alianţă din istorie, prezintă nişte garanţii trâ potenţialil’i investitori. Investiţiile criscurâ în raport cu perioada anterioară, ţi cara cǎ nu la proporţiile sperate şi dorite, vrute di România. Furâ şi probleme cu principala ţară di-tru NATO, cu SUA, multu chiro relaţiile a noastre economiţe furâ baighi precare, dip şi după intrare. Situaţia fu corectată pi pacursu. Tru tu aţeluşi timpu, fu oferită aestă umbrelă di securitate care easte garantată di articolul 5 mutritor la apărarea colectivă di-tru tratatulu di la Washington. Într-un contextu ma delicat, ma belicos, inclusiv aţel actual, aţistua reprezintă un atu foarte importantu trâ un stat di la graniţa NATO şi aproapea di Federaţia Rusǎ.”
Niţe unâ hiinţă umană nu-şi doreaşte polimulu, nu are dor trâ polim, care aduţe traghedii şi moarte. Ama descurajarea a tutulor aţel’i care vor să-şi impună unâ aghendă politică nidemocratică şi să cultivâ fantasme imperialiste înseamnă un răspunsu bazat pi democraţie, puteare militară şi solidaritate, valori fundamentale a tutulor membrilor NATO.
