70 di an’i di la deportarea a uvreilor di-tru Transilvania di Nordu

Pi 19 marţu 1944, Hitler ordona a armatâl’ei ghirmanâ ocuparea a Ungaril’ei şi impunirea a unui guvernu format di Partidulu Cruţile cu Săghite, partid di extremă dreaptă, faschistu şi antisemit. Operaţiunea avea numa di cod “Margareta I” şi fu conceput trâ-a nchidicare unâ eventuală ieşeare intempestivă a Ungaril’ei di-tru polim, aşi cum si avea faptâ cu Italia tru 1943. Un plan similar di ocupare a Româniil’ei eara în posesia a ambasadorului a Reichului la Bucureşti Manfred von Killinger, şi avea ca numâ di cod “Margareta II”.

Steliu Lambru, 31.03.2014, 21:50

Instaurarea a reghimului a Partidului Cruţile cu Săghite condus di Ferenc Szalasi aduse unâ mare chimatâ di persecuţii antisemite în Transilvania di Nordu, reghiune ocupată di Ungaria pri-tru arbitrajulu di la Viena di-tru 30 agustu 1940. Conform a diferitilor estimări, întrǎ 150.000 şi 200.000 di evrei chirurâ tru lagările di concentrare naziste, tru circa 4 meşi, întrǎ meşil’i mai şi octombriu 1944. Aproximativ 15.000 di el’i furâ deportaţ în perioada 1941-1944. Tru Ungaria propriu-dzâsă, sute di uvrei niţe nu mata apucarâ să agiungă tru lagărele di exterminare hiinda executaţ sumar şi arucaţ tru apile a li Dunăre.

Di la arhiusita a fuviroasilor persecuţii antisemite din Transilvania di Nordu au tricutâ 70 di an’i. Populaţia civilă română şi maghiară mutri, ahât cât fu posibil, să-l’i apǎrâ pi aţel’i tirǎnipsiţl’i. Gheorghe Moldovan din Braşov eara elev tru 1941 şi spunea tru în 1997 a Chentrului di Istorie Orală di-tru Radiodifuziunea Română cum lo hiinţă, în Transilvania arămasă sum administraţie românească, unâ organizaţie trâ apărarea a evreilor. El dzâse:

”După cedarea a Ardealului di Nord cătrǎ Ungaria, în casa a părintelui Macavei din Blaj vinirâ di la Gherla, ca refugiaţ, profesorulu di istorie Mihali Semproniu, soţia a lui Natalia şi profesorulu di limba franceză Gheorghe Pop, tut din Gherla. Locuiam deadun tru aţeauâşi binaie, tamam în chentru. Eara oamin’i extraordinari, eara foarte bun’i român’i şi la şcurtu chiro după ţi locuiiu la el’i aflaiu că eara organizaţ. Avea unâ asociaţie di întragiutare a evreilor di-tru Ardealul cedat şi din România. Aestă asociaţie eara condusă di profesorulu Mihali Semproniu, şi pi mine mi ofelisea ca ligătură. Earam ţel care îl’i convocam, baia di multe ori, trâ întruniri. M’erdzeam la patru familii pi care li anunţam: familia Veiss, familia Grun, familia Holtzinger şi familia Menden. Sigura că eara ma multe familii. Di aradâ si întrunea la profesorulu Mihali, ama şi tru alte locuri.”

Organizatoril’i triţea şi graniţa trâ-a ţânire ligătura cu ţel’i care avea ananghe di agiutor. M’iţile succese a organizaţil’ei însimnarâ şi protejarea a uvreilor din România, el’i suferinda persecuţiile a nomurilor rasiale. Gheorghe Moldovan dzâse:

”Părintile Macavei era tru chirolu aţel reprezentantul a ţarâl’ei a noastrâ la Budapesta, di aform’ia că noi nu aveam ambasadă. Eara un grup di prefţâ condus di dumnil’ia a lui, şi aduţea informaţii în ligătură cu situaţia a român’ilor şi a evreilor di-tru Ardealul cedat. Di-tru Ardealul de Nord v’inea la Blaj un evreu a curei numâ nu u cunoscui, ama triţea dipriunâ graniţa clandestin, şi cu profesorulu Mihali şi cu alanţâ si consulta tra să agiutâ treaţirea a evreilor di cǎtrǎ Ungaria, prin România, trâ puteare să agiungă în Israel sau în libertate. Aestă asociaţie ţânu din perioada 1940 până tru 1948. Avea baia mulţâ uvrei la Blaj, di aform’ia că avea şi sinagogă, şi tuţ furâ protejaţ di aestă asociaţie, a curivai nu l’i si feaţe niţe unâ turlie di arău, tuţ îşi desfăşurarâ activităţile, nu furâ deportaţ iuva, niţe macari concentraţ la lucru. Pi domnul profesor Mihali îl videam multu activ. Cându avea vârâ unâ problemă si duţea şi intervenea, şi pri-tru părintile Macavei, la tute autorităţile, şi tuţ aţel’i din Blaj şi di-a nvârlilga furâ salvaţ di la iţe asuprire, nu l’i si feaţe a vârni hici ţiva. Activitatea fu foarte extinsă. Doamna Mihali triţea tru Ardealul di Nordu, avea unâ casă la Gherla şi u lâxi cu unâ proprietate din Bucureşti. Si duţea la Sângeorgiu de Pădure, la tratamentu medical, şi tut chirolu m’erdzea şi loa ligătura cu evreil’i di-tru Ardealul di Nordu şi l’i agiutarâ şi pi aţel’i di aclo.”

Gheorghe Moldovan avu şansa a adunaril’ei cu un personaj leghendar, easte zborulu di diplomatulu suedez Raoul Wallenberg, salvatorulu a m’il’e di evrei din Ungaria ţi tricurâ graniţa în România. El dzâse:

”Prota oarâ, fu salvarea a lor di la deportare. Tru alte părţâ a ţarâl’ei eara concentraţ şi duşi dinâpoia a frontului, eara pitricuţ în lagăre di lucrare. Nu tru lagăre di exterminare. Trâ evreil’i di-tru Ardealul di Nordu deja si bâga problema a salvaril’ei di la pitreaţirea tru lagările di exterminare di la Auschwitz şi tru alte părţâ. Aranja triţer clandestine a frontierâl’ei, eo lu aflaiu pi acel cetăţean care fu di foarte multe ori la noi şi care şi îm’i mulţan’iisi a m’ia, personal. După descriirile pi care li am cititâ, părea să hibâ tamam Wallenberg. Eara un om analtu, un om extraordinar şi multu curajos.”

Trâ evreil’i di-tru Transilvania de Nord, calvarulu vrea sâ si bitisieascâ pi 25 octombriu 1944 cându armatile sovietică şi română u elibera. Şi vrea să hibâ arhiusita a unei cale lungâ di turnare nâpoi la statutulu di hiinţă umană demnă.