Mărţişor

Tru andreu 2017, aprucheam informaţia ofiţială că UNESCO lo apofase să înscrie mărţişorul pe Lista Patrimoniului Imaterial a li Umanitate. Muşata hâbare, venită tru mesea di iarnă, zbura di tradiţia ca, la prot marţu, să si oferă m’iţ amulete ligate cu un hir tru doauă culori, aroşu şi albu. În România easte ună tradiţie multu populară ama u regăsim, aprucheată cu multă harauă, şi în Republica Moldova ama şi în Bulgaria şi în Republica a li Macedonie di Nordu, cum are numa ofiţial, nu di mult chiro, statulu cu capitala la Skopje. De faptu, aeste 4 ţări, cu forţe reunite, au formulată cererea/caftarea di recunoaştire din partea UNESCO a luştor tradiţii strivecl’i, di-tru chirolu cându frontierile nu anălţa muri întră oamin’i şi Balcanil’i cunoştea cooperarea şi nu exclusiv m’iurezma a pulberilei di tufeche. Nă referim, sigura, la adetea istorică să hibă consideraţ Balcanil’i ună periculoasă vuleră cu bărute”, cu potenţial exploziv, a li Europăi. Harişlu mărţic are suprav’ieţuită în toate aestea perioade di chiro, cându, mai deavrapa, Europa îşi extindea alianţile şi conflictile şi în Balcan’i.Pi iurnechea a ghiocelului, care iase dipriunăde sum neauă, la primile seamne a primăvearălei, Mărţişorul easte prezentu la 1 marţu, tra să anunţe renaştirea a naturâl’ei. Hiinda zborulu de Lista UNESCO a Patrimoniului Imaterial a Umanitatilei, nu m’ica lucrare di artă, strictu m’iculu obiectu fizic easte subiectul a prezenţălei pi prestigioasa Listă ţi întreaga tradiţie a mărţişorului, tru demplina lei bogăţăl’e şi muşuteaţă. Di altă turlie, titlul a poziţilei din listă easte ghine şi clar formulat, hiinda zborulu de “Practiţăle culturale asociate a dzuălei di 1 Marţu”. Sunt extrem de muşate aeste tradiţii, multu diverse tru aţeale patru ţări — România, Bulgaria, republica Moldova şi republica Machedoniilei di Nord – care feaţiră dosarulu di succes di la UNESCO. Aeste tradiţii, practiţ culturale, sunt evocate şi ghine documentate la UNESCO, în principal tru dosarulu di candidatură, şi, de multu chiro, în studiile etnografice di-tru sud-estul a Europălei. Mărţişorulu nu are ună raportare relighioasă, niţe la creştinismu, niţe la altă credinţă. Tradiţiile v’in de multu di multu chiro, numa di mărţişor v’ine di la romani iar primăvrara easte eternă. Tru chirolu di mai năpoi, în contextul a revalorizarile a vecl’ilor tradiţii, mărţişoruul este tot mai popular şi vrut, dzuua de 1 martie hiinda ună adevărată sărbătoare lum’inoasă a vrearilei, a imaghinaţilei şi a speranţălei. Vinearea a primăvearălei, cându totulu renaşte, inclusiv aghapea/sivdaia şi speranţa, easte ună araste di sărbătoare şi muşuteaţă. Unăoară cu descl’iderea internaţională, românil’i au descoperită DZuua Sâmtului Valentin, ţea care umple lumea de inimioare aroşe la 14 februarie. Easte ună sărbătoare relighioasă, dzuua tru care un om fu martirizat, adică murât tru pidipsire din cauza religilei a lui, credinţa creştină. Persecutarea creştin’ilor si petrecu/feaţe, în special, tru epoca romană, în primile secole a primului mileniu. Ortodocşil’i, cum sunt, majoritar, român’il’i, nu sărbătorescu vreun smântu cu numa Valentin, pi 14 februarie. DZaţe dzâle mai târdzău, ama, pe 24 februarie, el’i sărbătorescu vrearea şi primăveara sum numa generică di Dragobete. Nu easte un sâmtu creştin că un personaj mitologhic, fără vreună ligătură cu relighia că maşi cu vecl’ile leghende. Piste alte îndoauă dzâle, la 1 marţu, ună altă tradiţie populară v’ine să sărbătorească primăveara a renaşterilei. Easte celebrul mărţişor, un m’ic obiectu artizanal, ună amuletă, ligată di ună cioară tru doauă hrome împline di semnificaţii, aroşu şi albu. Macă easte di notorietate că featile, indiferentu căţ an’i au, aproache mărţişoare din partea a ficiorilor, la 1 martie, puţănă lume ştie că, tru Moldova, ficioril’i sunt ţel’i care aproache mărţişoare. Tru aestu an, ediţia Mărţişor 2020 va hibă lipsită, ama nu în totalitate, di băşarea pi faţă ţe urmeaază după acăţarea pi cheptu a mărţişorului. Sigura, din cauza a sezonului a maladiilor specifiţe a sezonului araţe ama cama multu din cauza numitului COVID-19. După 1 Marţu, mărţişorulu, sau maşi cioara a lui cu doauă hire albu-roşu, easte acăţat de lumăchile a pomului, şi-l’i da speranţa a tră mirachilei hromă a florilor. Apoia va dispară tru ploaia di petale delicate care îmvescu pom’il’i, tru explozia de lum’ină colorată a florilor de primăveară.

Marius Tiţa, 02.03.2020, 02:49

Tru andreu 2017, aprucheam informaţia ofiţială că UNESCO lo apofase să înscrie mărţişorul pe Lista Patrimoniului Imaterial a li Umanitate. Muşata hâbare, venită tru mesea di iarnă, zbura di tradiţia ca, la prot marţu, să si oferă m’iţ amulete ligate cu un hir tru doauă culori, aroşu şi albu. În România easte ună tradiţie multu populară ama u regăsim, aprucheată cu multă harauă, şi în Republica Moldova ama şi în Bulgaria şi în Republica a li Macedonie di Nordu, cum are numa ofiţial, nu di mult chiro, statulu cu capitala la Skopje. De faptu, aeste 4 ţări, cu forţe reunite, au formulată cererea/caftarea di recunoaştire din partea UNESCO a luştor tradiţii strivecl’i, di-tru chirolu cându frontierile nu anălţa muri întră oamin’i şi Balcanil’i cunoştea cooperarea şi nu exclusiv m’iurezma a pulberilei di tufeche. Nă referim, sigura, la adetea istorică să hibă consideraţ Balcanil’i ună periculoasă vuleră cu bărute”, cu potenţial exploziv, a li Europăi. Harişlu mărţic are suprav’ieţuită în toate aestea perioade di chiro, cându, mai deavrapa, Europa îşi extindea alianţile şi conflictile şi în Balcan’i.Pi iurnechea a ghiocelului, care iase dipriunăde sum neauă, la primile seamne a primăvearălei, Mărţişorul easte prezentu la 1 marţu, tra să anunţe renaştirea a naturâl’ei. Hiinda zborulu de Lista UNESCO a Patrimoniului Imaterial a Umanitatilei, nu m’ica lucrare di artă, strictu m’iculu obiectu fizic easte subiectul a prezenţălei pi prestigioasa Listă ţi întreaga tradiţie a mărţişorului, tru demplina lei bogăţăl’e şi muşuteaţă. Di altă turlie, titlul a poziţilei din listă easte ghine şi clar formulat, hiinda zborulu de “Practiţăle culturale asociate a dzuălei di 1 Marţu”. Sunt extrem de muşate aeste tradiţii, multu diverse tru aţeale patru ţări — România, Bulgaria, republica Moldova şi republica Machedoniilei di Nord – care feaţiră dosarulu di succes di la UNESCO. Aeste tradiţii, practiţ culturale, sunt evocate şi ghine documentate la UNESCO, în principal tru dosarulu di candidatură, şi, de multu chiro, în studiile etnografice di-tru sud-estul a Europălei. Mărţişorulu nu are ună raportare relighioasă, niţe la creştinismu, niţe la altă credinţă. Tradiţiile v’in de multu di multu chiro, numa di mărţişor v’ine di la romani iar primăvrara easte eternă. Tru chirolu di mai năpoi, în contextul a revalorizarile a vecl’ilor tradiţii, mărţişoruul este tot mai popular şi vrut, dzuua de 1 martie hiinda ună adevărată sărbătoare lum’inoasă a vrearilei, a imaghinaţilei şi a speranţălei. Vinearea a primăvearălei, cându totulu renaşte, inclusiv aghapea/sivdaia şi speranţa, easte ună araste di sărbătoare şi muşuteaţă. Unăoară cu descl’iderea internaţională, românil’i au descoperită DZuua Sâmtului Valentin, ţea care umple lumea de inimioare aroşe la 14 februarie. Easte ună sărbătoare relighioasă, dzuua tru care un om fu martirizat, adică murât tru pidipsire din cauza religilei a lui, credinţa creştină. Persecutarea creştin’ilor si petrecu/feaţe, în special, tru epoca romană, în primile secole a primului mileniu. Ortodocşil’i, cum sunt, majoritar, român’il’i, nu sărbătorescu vreun smântu cu numa Valentin, pi 14 februarie. DZaţe dzâle mai târdzău, ama, pe 24 februarie, el’i sărbătorescu vrearea şi primăveara sum numa generică di Dragobete. Nu easte un sâmtu creştin că un personaj mitologhic, fără vreună ligătură cu relighia că maşi cu vecl’ile leghende. Piste alte îndoauă dzâle, la 1 marţu, ună altă tradiţie populară v’ine să sărbătorească primăveara a renaşterilei. Easte celebrul mărţişor, un m’ic obiectu artizanal, ună amuletă, ligată di ună cioară tru doauă hrome împline di semnificaţii, aroşu şi albu. Macă easte di notorietate că featile, indiferentu căţ an’i au, aproache mărţişoare din partea a ficiorilor, la 1 martie, puţănă lume ştie că, tru Moldova, ficioril’i sunt ţel’i care aproache mărţişoare. Tru aestu an, ediţia Mărţişor 2020 va hibă lipsită, ama nu în totalitate, di băşarea pi faţă ţe urmeaază după acăţarea pi cheptu a mărţişorului. Sigura, din cauza a sezonului a maladiilor specifiţe a sezonului araţe ama cama multu din cauza numitului COVID-19. După 1 Marţu, mărţişorulu, sau maşi cioara a lui cu doauă hire albu-roşu, easte acăţat de lumăchile a pomului, şi-l’i da speranţa a tră mirachilei hromă a florilor. Apoia va dispară tru ploaia di petale delicate care îmvescu pom’il’i, tru explozia de lum’ină colorată a florilor de primăveară.

Autor: Marius Tiţa

Armipsire: Hristu Steriu