Centenar (sărbătoare di 100 di an’i)
Centenarulu (sarbătoarea 100) a anului 1918 nu ţâne maşi un an, ţel pe care îl bânăm tora. Easte ultimulu an a primului polim mondial, aţel tru care si feaţiră ahâtea eveimente esenţiale, ţe au lăxită faţa a lumil’ei şi destinele/mirele a oamen’ilor. Tru 2014, avem marcată un secol de la arhiusirea a luştui polim extraordinar de distructiv, apoia urmară tot mai multe centenare a unor evenimente mai importante sau mai puţân cunoscute. Mările bătălii a primului polim mondial fură omagiate şi nincă va mai hibă, şi pe parcursul a anului 2018, unăoară ţi se împlineaşte secolul de la aţeale momente fuviroase. După ună sută de an’i, actoril’i de atumţea, mai ahoria aţel’i statali, de lungă durată, se raporteadză diferit la evenimentele a anului 1918. Din păcate, după ună sută de an’i constatăm că multe atitudin’i şi opţiun’i negative nu au dispărută sau, şi mai multu, suntu xana-, diznou, ică iarabânate, cu pasiune şi iraţional. Poate mai multu ca niţeună altâoară. După foarte ică didip multu chiro, Europa şi omenirea redescoperă naţionalismul şi extremismul în detrimentul a pacil’ei şi achicâsiril’ei.
Marius Tiţa, 04.02.2018, 21:34
Centenarulu (sarbătoarea 100) a anului 1918 nu ţâne maşi un an, ţel pe care îl bânăm tora. Easte ultimulu an a primului polim mondial, aţel tru care si feaţiră ahâtea eveimente esenţiale, ţe au lăxită faţa a lumil’ei şi destinele/mirele a oamen’ilor. Tru 2014, avem marcată un secol de la arhiusirea a luştui polim extraordinar de distructiv, apoia urmară tot mai multe centenare a unor evenimente mai importante sau mai puţân cunoscute. Mările bătălii a primului polim mondial fură omagiate şi nincă va mai hibă, şi pe parcursul a anului 2018, unăoară ţi se împlineaşte secolul de la aţeale momente fuviroase. După ună sută de an’i, actoril’i de atumţea, mai ahoria aţel’i statali, de lungă durată, se raporteadză diferit la evenimentele a anului 1918. Din păcate, după ună sută de an’i constatăm că multe atitudin’i şi opţiun’i negative nu au dispărută sau, şi mai multu, suntu xana-, diznou, ică iarabânate, cu pasiune şi iraţional. Poate mai multu ca niţeună altâoară. După foarte ică didip multu chiro, Europa şi omenirea redescoperă naţionalismul şi extremismul în detrimentul a pacil’ei şi achicâsiril’ei.
Anulu 1918 arhiusi, de fapt, cu Revoluţia sovietică di-tru 7 brumar 1917, cunoscută, după nalile realităţ a calendarului, dreptu Marea Revoluţie din Octombrie. Şi si bitisi mai târdzâu, tru an’il’i ţe au urmată, poate după semnarea Tratatului de la Versailles, la 28 cirişar 1919, sau la 1 augustu 1919, cându eara apitrusită, de cătră armata română, revolta comunistă din Ungaria, condusă de Bela Kun. Sau tamam tru 1920, unăoară cu bitiirea a Conferinţâl’ei de Pace de la Paris şi deşcl’iderea a Adunaril’ei Gheneralăe a Ligâl’ei a Naţiunilor. Niţe Primulu Polim Mondial nu pare să se aibă bitisită tru 1918. Tru aţel an, la 11 noiembrie, fu semnat armistiţiul care li curmă, lâ bâgă un cap a alumtelor. Urmară 21 de an’i în care Europa a civilizaţil’ei crezu că easte pace, ama, de faptu, eara ună pregătire/îndridzeare intensă a revanşil’ei. Aşi si agiumse la un al doilea polim mondial, provocat de aţel’i care nu vrură să accepte că chirolu a hegemoniil’ei militariste avea trecută, şi vine aţel cea a democraţiil’ei. Ama niţe bitisirea a ţilui de al doilea polim mondial nu aduse pacea/irinea clară şi sigură de care avea nevol’ie omenirea, după ună teribilă primă giumitate de secol.
Europa şi întreaga lume se avea alaxită diz nou, ca după ună maturizare forţată. După polim v’inea un altu polim, unulu araţe, croit tot pe relaţii întră state neclarificate suficientu. I ţe polim redus la tăţeare naşte dorinţa/vrearea de revanşă, pacea nesinceră hrăneaşte un nou polim. Centenarulu cu care arhiusi 2018 easte ţel a declaraţil’ei tru 14 puncte în care preşedintele american Wodrow Wilson trasa v’initorulu a Europei şi a întreagâl’ei lume. Printră statile a cure lâ se garanta libertatea eara şi România. Cronologhia anului 1918 trâ România fu ună extrem de complicată. La arhiusita a lu 1918, aoa şi un secol, Basarabia, pământul românescu dintră Prut şi Nistru, sum ocupaţie rusă di-tru 1812, se unea cu România. Tru tut aţeluaşi chiro, România eaa obligată să semneadză cu puterile Chentrale ună pace di arob, multu greauă, pe care vâsil’elu a l’ei nu u ratificăă niţeunăoară. La bitisita anului 1918, unăoară cu unirea Transilvanil’ei cu România, regele devenea Ferdinand Întredzitorulu (a ţarâl’ei faptă întreagă). Cathe dzuuă din aestu an pitreaţe la un eveniment faptu aoa şi un secol, multe dramatiţe. Easte zborulu de bombardamente șşi alumpte sândzeroase, de militari şi civili vâtâmaţ/ucişi, ofensive şi contraofensive, revoluţii şi contrarevoluţii, foamete şi lipsuri, maladii multu arale, negocieri şi iniţiative diplomatiţe, mişcări politiţe, campanii de presă şi, până tru sone, tratate de pace. Multe di realităţile şi principiile a lumil’ei contemporană si născură atumţea, din concluzii dureroase şi di-tru minduita a unor vizionari. După ună sută de an’i, avem di învare di catheun di aeste evenimente a anului 1918.
Autor: Marius Tiţa
Armânipsire: Hristu Steriu
