Evenimentile di aoa şi un secol care au lăxită lumea
Aoa şi ună sută di an’i se fâţea aţea ţi istoria reţânu ca hiinda Revoluţia din Octombrie, ţi cara că 7 noiembrie easte data la care ea si feaţe. Easte zborulu, sigura, de treaţirea la calendarulu gregorian ţe avea atumţea loc în Estul ale Europă. Comuniştil’i, amintâtoril’i a evenimentelor de aoa şi un secol, u introdusiră modificarea de calendar în primulu a lor an la puteare. Aşi, goada a lor di forţă care avea agiumtă să-şi facă un renume cu mesulu sâmedru, agiumse să hibă sărbătorită la 7 noiembrie. Anulu 1917 fu unulu teribil trâ Europa cuprinsă de polim şi cutremburător trâ Rusia. Goada a comuniştilor bolşeviţ nu fu îndriptată contra a ţarului di aform’ia că Nicolae al ll-lea eara surpat di la puteare ninca din prima fază a revoluţil’ei republicană din Rusia, declanşată în februarie, la arhiusita anului. Sum conduţerea a lu Lenin, comuniştil’i acaparară putearea prin goada de forţă di-tru 25 octombrie/7 noiembrie, refuzânda iţe colaborare cu alante partide ale Rusie din 1917. Urmăă polimulu civil, aminta de bolşeviţâl’i care bâgară mâna total pe fostul imperiu ţaristu. Din 7 noiembrie 1917 ici ţiva în lume nu mata putea să hibă ca nainte. Atumţea arhiusi împărţârea totală a lumil’ei întră ţeale doauă sisteme politiţe cu principii opuse, capitalismul şi comunismul. Până la al doilea polim mondial, reghimulu comunistu si consolidă în Rusia, devenită un stat federal cu mai multe republiţi unionale în componenţa-sa. După dispariţia a lu Lenin, putearea tru noulu reghim sovietic fu acaparată de Stalin, dictatorulu crud, absurdu, criminal care tricu inclusiv la extinderea geopolitică a reghimului. În timp ţe Hitler acapara statile veţine, înaintea ţelui de al doilea polim mondial, Stalin făţea tut aţeluşi lucru în Estul a Europâl’ei. Tri-tru Pactulu di neagresiune semnat di Berlin şi Moscova, ţeale doauăle puteri ţe părea mai deavrapa antagoniste, şi-u împărţâră Polonia iar sovietiţâl’i le ocupară ţeale treie republiţ baltiţe. Tot tru 1940, pri-tru un ultimatum, Stalin u lo şi Basarabia românească. Înhiinţată de bolşeviţ tru 1917, după preluarea putearil’ei în imperiulu ţaristu, Armata Roşie şi-u continuăă opera di extindere a graniţelor a statului sovietic. În timp ţe ună serie de state intrară total în componenţa colosului sovietic, a ţilor pre iu are trecută Armata Roşie în drumulu a l’ei spre Berlin lâ si impusu un reghim comunistu susţânut armat de Moscova. Divizarea ideologhică a omeniril’ei agiumse la paroxism, unăoară cu intensificarea a represiunil’ei în statele supuse a reghimului comunistu. România lu cunoscu aestu proces din ultimele dzâle a ţelui de al doilea polim mondial. Ţi ca că se consiideră că instalarea comunismului în ţările a Estului european acaţă cu goada de stat de la Praga, din februarie 1948, se agârşeaşte că, în România, un guvernu controlat de comunişti eara instalat ninca din martie 1945. Experienţa comunistă, terifiantă şi sândzeroasă, are durată în Estul a Europâlei până tru 1989 şi în spaţiul sovietic, fostu ţarist, până la bitisita lu 1991. Ună mutrită atentă şi specializată dezvăluie numeroase diferenţe întră reghimurile comuniste din Estu, în aţele patru dechenii di funcţionare. Catheun di eale are cunoscută minări di contestare ca şi represiun’i staliniste di aţeale mai sertile. Tru Ghermănia di Estu, Ungaria şi Polonia au existată revolte populare în timp ţe, în România, si alumptă cu arma în mână, în grupuri de partizan’i. România reuşit să obţână retradzerea trupelor sovietiţe de pe teritoriulu a l’ei în timp ţe tru alante ţări, inclusiv tru Ghermănie, aestea au staţionată până după cădearea sistemului sovietic. De alată parte, România are intrată sum reghimulu dictatorial constituit de Nicolae Ceauşescu, reghim care deveni tot mai dur, în timp ţe reghimurile comuniste di-tru alte state comuniste si relaxa, admiţânda ună serie de reforme şi concesii, mai multu şi în lum’ina reformelor Gorbaciov de la Moscova. De aţea aform’ie, şi cădearea comunismului fu mai dură în România. În Decembrie 1989, românil’i au ieşită în stradă, tru mesea represiunl’ei sândzeroasă, tra să deteermină căderea comunismului, a dictaturâl’ei Ceauşescu. Revoluţia bolşevică, un evenimentu malefic trâ milioane de oameni, deveni un momentu istoric de care nă amintim maşi la centenar, cându constatăm că tot ţe putea să se spună despre el, si spuse. ȘŞi cum ţe s-hibă nu nă faţe plăcere să nă amintim aşi ţiva.
Marius Tiţa, 12.11.2017, 21:14
Aoa şi ună sută di an’i se fâţea aţea ţi istoria reţânu ca hiinda Revoluţia din Octombrie, ţi cara că 7 noiembrie easte data la care ea si feaţe. Easte zborulu, sigura, de treaţirea la calendarulu gregorian ţe avea atumţea loc în Estul ale Europă. Comuniştil’i, amintâtoril’i a evenimentelor de aoa şi un secol, u introdusiră modificarea de calendar în primulu a lor an la puteare. Aşi, goada a lor di forţă care avea agiumtă să-şi facă un renume cu mesulu sâmedru, agiumse să hibă sărbătorită la 7 noiembrie. Anulu 1917 fu unulu teribil trâ Europa cuprinsă de polim şi cutremburător trâ Rusia. Goada a comuniştilor bolşeviţ nu fu îndriptată contra a ţarului di aform’ia că Nicolae al ll-lea eara surpat di la puteare ninca din prima fază a revoluţil’ei republicană din Rusia, declanşată în februarie, la arhiusita anului. Sum conduţerea a lu Lenin, comuniştil’i acaparară putearea prin goada de forţă di-tru 25 octombrie/7 noiembrie, refuzânda iţe colaborare cu alante partide ale Rusie din 1917. Urmăă polimulu civil, aminta de bolşeviţâl’i care bâgară mâna total pe fostul imperiu ţaristu. Din 7 noiembrie 1917 ici ţiva în lume nu mata putea să hibă ca nainte. Atumţea arhiusi împărţârea totală a lumil’ei întră ţeale doauă sisteme politiţe cu principii opuse, capitalismul şi comunismul. Până la al doilea polim mondial, reghimulu comunistu si consolidă în Rusia, devenită un stat federal cu mai multe republiţi unionale în componenţa-sa. După dispariţia a lu Lenin, putearea tru noulu reghim sovietic fu acaparată de Stalin, dictatorulu crud, absurdu, criminal care tricu inclusiv la extinderea geopolitică a reghimului. În timp ţe Hitler acapara statile veţine, înaintea ţelui de al doilea polim mondial, Stalin făţea tut aţeluşi lucru în Estul a Europâl’ei. Tri-tru Pactulu di neagresiune semnat di Berlin şi Moscova, ţeale doauăle puteri ţe părea mai deavrapa antagoniste, şi-u împărţâră Polonia iar sovietiţâl’i le ocupară ţeale treie republiţ baltiţe. Tot tru 1940, pri-tru un ultimatum, Stalin u lo şi Basarabia românească. Înhiinţată de bolşeviţ tru 1917, după preluarea putearil’ei în imperiulu ţaristu, Armata Roşie şi-u continuăă opera di extindere a graniţelor a statului sovietic. În timp ţe ună serie de state intrară total în componenţa colosului sovietic, a ţilor pre iu are trecută Armata Roşie în drumulu a l’ei spre Berlin lâ si impusu un reghim comunistu susţânut armat de Moscova. Divizarea ideologhică a omeniril’ei agiumse la paroxism, unăoară cu intensificarea a represiunil’ei în statele supuse a reghimului comunistu. România lu cunoscu aestu proces din ultimele dzâle a ţelui de al doilea polim mondial. Ţi ca că se consiideră că instalarea comunismului în ţările a Estului european acaţă cu goada de stat de la Praga, din februarie 1948, se agârşeaşte că, în România, un guvernu controlat de comunişti eara instalat ninca din martie 1945. Experienţa comunistă, terifiantă şi sândzeroasă, are durată în Estul a Europâlei până tru 1989 şi în spaţiul sovietic, fostu ţarist, până la bitisita lu 1991. Ună mutrită atentă şi specializată dezvăluie numeroase diferenţe întră reghimurile comuniste din Estu, în aţele patru dechenii di funcţionare. Catheun di eale are cunoscută minări di contestare ca şi represiun’i staliniste di aţeale mai sertile. Tru Ghermănia di Estu, Ungaria şi Polonia au existată revolte populare în timp ţe, în România, si alumptă cu arma în mână, în grupuri de partizan’i. România reuşit să obţână retradzerea trupelor sovietiţe de pe teritoriulu a l’ei în timp ţe tru alante ţări, inclusiv tru Ghermănie, aestea au staţionată până după cădearea sistemului sovietic. De alată parte, România are intrată sum reghimulu dictatorial constituit de Nicolae Ceauşescu, reghim care deveni tot mai dur, în timp ţe reghimurile comuniste di-tru alte state comuniste si relaxa, admiţânda ună serie de reforme şi concesii, mai multu şi în lum’ina reformelor Gorbaciov de la Moscova. De aţea aform’ie, şi cădearea comunismului fu mai dură în România. În Decembrie 1989, românil’i au ieşită în stradă, tru mesea represiunl’ei sândzeroasă, tra să deteermină căderea comunismului, a dictaturâl’ei Ceauşescu. Revoluţia bolşevică, un evenimentu malefic trâ milioane de oameni, deveni un momentu istoric de care nă amintim maşi la centenar, cându constatăm că tot ţe putea să se spună despre el, si spuse. ȘŞi cum ţe s-hibă nu nă faţe plăcere să nă amintim aşi ţiva.
Autor: Marius Tiţa
Armânipsire: Hristu Steriu