Sărbătoarea limbâl’ei română

Tru marţu 2013, Parlamentul a Româniil’ei adoptaa leadzea care instituia DZuua limbâl’ei română la 31 augustu. Tru expunerea di motive ţi însoţââ lansarea proiectului, tru 2011, aţel’i 154 di deputaţ şi senatori din toate grupurile politiţe de atumţea a Parlamentului sublinia faptul că limba română reprezintă fundamentul a identitatil’ei naţionale. Altă turlie, tru tut aţel an, 2011, când fu lansat proiectul leghislativ, mai multe organizaţii a român’ilor din varliga graniţelor decisiră să facă sărbătoare trâ limba română la 31 augustu. În iniţiativa parlamentarilor de la Bucureşti se mai apreciaa că exiistă 32 de milioane de oamin’I ţi zburăscu limba română, di care 10 milioane se aaflă în afoara graniţelor de ază ale Românie. Di aeştia, după cum considera parlamentaril’i de la Bucureşti, 4 milioane se află în Republica Moldova. Aclo aflăm şi răspunsul la întrebarea câţe fu aleaptă data di 31 augustu tra dă hibă declarată Dzuuă a limbâl’ei română. În momentul în care parlamentaril’i român’i adopta leadzea mutrinda instituirea ale dzuuă a limbâl’ei română, în Republica Moldova, la 31 augustu, avea loc sărbătoarea Limba noastră”. Formula echivocă eara simbolul şi rezultatulu a presiunilor politiţe din spaţiul basarabean, iu aţel’i care se opunea a redeşteptarilei naţională si opunea a iţe menţionare a limbâlei română ca limbă zburâtă di majoritatea din Republica Moldova. După preceptele sovietiţe, unil’i susţânea că easte zborulu de ună limbă aparte, limba moldovenească. Easte ună dezbatire veacl’e, di cându imperiul ţaristu ocupa Basarabia românească şi aestă idee fu reactivată şi utilizată şi în timpul a ocupaţilei comunistă sovietică. De faptu, cât chiro Republica Moldova si aflăă în Uniunea Sovietică, limba l’ei ofiţială eara rusa şi nu limba zburâtă de marea majoritate a populaţil’ei, indiferentu cum vrea ea să si numească. Tru 1989, Republica Moldova cunoscu aţea trâ mirache mişcare di redeşteptare naţională, în care populaţia majoritară, românil’i moldovean’i, câftă limba română cu alfabet latin, suveranitate, drapel/flamborion/flambură di stat şi stemă proprii. Toate aeste câftări fură formulate cu vehemenţă la impresionanta adunare populară desfăşurată la 27 augustu 1989. Si apreciadză că la Marea Adunarea Naţională din Chişinău di-tru aestă dată istorică au participată 750 de m’il’e di oamini, a şasea parte a populaţil’ei ale Republică Moldova. Evenimentile au evoluată rapid aşi că, după 3 dzâle, la 31 augustu 1989, Parlamentul di la Chişinău, numit ninca Soviet, voteadză adoptarea limbâlei română ca limbă de stat şi treaţerea l’ei la alfabetulu latin. Anulu următor, 1990, cându şi România eara liberă di comunismu, în Republica Moldova arhiusi să hibă sărbătorită, la 31 augustu, Limba noastra ţea română” sau DZuua limbâl’ei română”. Altă turlie, Republica Moldova poate să hibă numită ună republică a poeţâlor di aform’ia că talentaţâl’i scriitori de limba română de aoaţe fură în primele arădărichi a mişcaril’ei di redeşteptare naţională, tru aestu spaţiu arăchit a Româniilei di cătră Stalin. Tru aestu an, DZuua Limbâl’ei Română fu sărbătorită peste tot în lume, la nivel ofiţial sau în iniţiative care demonstreadză că, dicuaver, limba română reprezintă fundamentul a identitatil’ei naţională. Tot acmu si împlini un secol de la publicarea poeziilei Limba noastră”, scrisă de Alexei Mateevici. Poet cu un destin dramatic, Alexei Mateevici si născu, bână, a lumtă şi muri în Basarabia. Scrise Limba noastră”, un adevărat imnu a limbâl’ei română, la Congresulu a Scriitorilor din Basarabia, în momentele dificile a anului 1917. Tru tut aţeluşi an, poezia fu publicată, iar poetulu muri, de tifos, la maşi 29 de an’i. Tru 1938, compozitorulu Alexandru Cristea, preftu basarabean ca şi Mateevici, scrise ună sensibilă partitură muzicală trâ poezia Limba noastră”. Tru 1995, aestă melodie şi versurile a lu Alexei Mateevici au devenită imnul oficial ale Republică Moldova. Nu arămase altă trâ spuneare decât ună strofă di aţeale 12 a poeziilei Limba noastră”. Ici că easte maşi ună tihiseare, aleapsim strofa a Vll-a, mai puţân cunoscută: Limba noastră îi aleaptă/Să analţă doxa-n ţeruri,/Să nă spună-n hram şi-acasă/Pan-di-ete adiveruri.

Marius Tiţa, 03.09.2017, 22:24

Tru marţu 2013, Parlamentul a Româniil’ei adoptaa leadzea care instituia DZuua limbâl’ei română la 31 augustu. Tru expunerea di motive ţi însoţââ lansarea proiectului, tru 2011, aţel’i 154 di deputaţ şi senatori din toate grupurile politiţe de atumţea a Parlamentului sublinia faptul că limba română reprezintă fundamentul a identitatil’ei naţionale. Altă turlie, tru tut aţel an, 2011, când fu lansat proiectul leghislativ, mai multe organizaţii a român’ilor din varliga graniţelor decisiră să facă sărbătoare trâ limba română la 31 augustu. În iniţiativa parlamentarilor de la Bucureşti se mai apreciaa că exiistă 32 de milioane de oamin’I ţi zburăscu limba română, di care 10 milioane se aaflă în afoara graniţelor de ază ale Românie. Di aeştia, după cum considera parlamentaril’i de la Bucureşti, 4 milioane se află în Republica Moldova. Aclo aflăm şi răspunsul la întrebarea câţe fu aleaptă data di 31 augustu tra dă hibă declarată Dzuuă a limbâl’ei română. În momentul în care parlamentaril’i român’i adopta leadzea mutrinda instituirea ale dzuuă a limbâl’ei română, în Republica Moldova, la 31 augustu, avea loc sărbătoarea Limba noastră”. Formula echivocă eara simbolul şi rezultatulu a presiunilor politiţe din spaţiul basarabean, iu aţel’i care se opunea a redeşteptarilei naţională si opunea a iţe menţionare a limbâlei română ca limbă zburâtă di majoritatea din Republica Moldova. După preceptele sovietiţe, unil’i susţânea că easte zborulu de ună limbă aparte, limba moldovenească. Easte ună dezbatire veacl’e, di cându imperiul ţaristu ocupa Basarabia românească şi aestă idee fu reactivată şi utilizată şi în timpul a ocupaţilei comunistă sovietică. De faptu, cât chiro Republica Moldova si aflăă în Uniunea Sovietică, limba l’ei ofiţială eara rusa şi nu limba zburâtă de marea majoritate a populaţil’ei, indiferentu cum vrea ea să si numească. Tru 1989, Republica Moldova cunoscu aţea trâ mirache mişcare di redeşteptare naţională, în care populaţia majoritară, românil’i moldovean’i, câftă limba română cu alfabet latin, suveranitate, drapel/flamborion/flambură di stat şi stemă proprii. Toate aeste câftări fură formulate cu vehemenţă la impresionanta adunare populară desfăşurată la 27 augustu 1989. Si apreciadză că la Marea Adunarea Naţională din Chişinău di-tru aestă dată istorică au participată 750 de m’il’e di oamini, a şasea parte a populaţil’ei ale Republică Moldova. Evenimentile au evoluată rapid aşi că, după 3 dzâle, la 31 augustu 1989, Parlamentul di la Chişinău, numit ninca Soviet, voteadză adoptarea limbâlei română ca limbă de stat şi treaţerea l’ei la alfabetulu latin. Anulu următor, 1990, cându şi România eara liberă di comunismu, în Republica Moldova arhiusi să hibă sărbătorită, la 31 augustu, Limba noastra ţea română” sau DZuua limbâl’ei română”. Altă turlie, Republica Moldova poate să hibă numită ună republică a poeţâlor di aform’ia că talentaţâl’i scriitori de limba română de aoaţe fură în primele arădărichi a mişcaril’ei di redeşteptare naţională, tru aestu spaţiu arăchit a Româniilei di cătră Stalin. Tru aestu an, DZuua Limbâl’ei Română fu sărbătorită peste tot în lume, la nivel ofiţial sau în iniţiative care demonstreadză că, dicuaver, limba română reprezintă fundamentul a identitatil’ei naţională. Tot acmu si împlini un secol de la publicarea poeziilei Limba noastră”, scrisă de Alexei Mateevici. Poet cu un destin dramatic, Alexei Mateevici si născu, bână, a lumtă şi muri în Basarabia. Scrise Limba noastră”, un adevărat imnu a limbâl’ei română, la Congresulu a Scriitorilor din Basarabia, în momentele dificile a anului 1917. Tru tut aţeluşi an, poezia fu publicată, iar poetulu muri, de tifos, la maşi 29 de an’i. Tru 1938, compozitorulu Alexandru Cristea, preftu basarabean ca şi Mateevici, scrise ună sensibilă partitură muzicală trâ poezia Limba noastră”. Tru 1995, aestă melodie şi versurile a lu Alexei Mateevici au devenită imnul oficial ale Republică Moldova. Nu arămase altă trâ spuneare decât ună strofă di aţeale 12 a poeziilei Limba noastră”. Ici că easte maşi ună tihiseare, aleapsim strofa a Vll-a, mai puţân cunoscută: Limba noastră îi aleaptă/Să analţă doxa-n ţeruri,/Să nă spună-n hram şi-acasă/Pan-di-ete adiveruri.

Autor: Marius Tiţa

Armânipsire: Hristu Steriu