Ghiftul tu-ayińe
di Nicolae Batzaria Puizie spusâ di Toma Enache
Tașcu Lala, 30.03.2025, 09:09
Ghiftul tu-ayińe Hoţul în vie
di Nicolae Batzaria
Puizie spusâ di Toma Enache
Treaţe Ghiftul pri tu cale, Trece un ţigan la vale
Pri la –ayińea di sum vale, Lângă vie pe-o cărare
Ca tu meslu-al Yizmaciune, Cam prin luna lui Răpciune
Când auule s-coapte, bune, Când se coace via bine
Ş-câlârușile lâiescu Şi-are boabele-negrite
Ş-yin di măcă” canda ţ-grescu. De te-ndeamnă: ”Hai şi-nghite!”
Veade Ghiftul şi l’i-fug bale; Ţiganul cu gura apă
Sta, s-acumtină din cale Stă, se-ntoarce dintr-o dată
Ş-dzăţe singur: Bune ş-fură: Şi şopteşte:”Bune-mi par
Dicât, bune sun şi-n gură. Iar în gură …ce mai, sar!
S-pot ca s-intru, că-i aproape: Pot să intru, e aproape
Pân tu ayińe nu-s dau ceape. Vorbă e – nu mai încape –
Ş-ghine-i s-intru. Ma pândarlu? O fi paznic? Las’ să fie;
Nu va-ńi umflă el sămarlu? Mă beleşte de-i în vie.
S-bagă măna s-mi-acâţare- De mă prinde, că-s tăciune
S-vină preftul tri ngrupare. Preoţi chem la-ngropăciune.
Ştiu, lu-am oaspe şi-di-altă oară, Îl cunosc din altă seară
Dit ayińiea di la moară: Când în via de la moară
Mi-are frămtă di băteare Mi-a umflat cocoaşa bine
Tri nă ţeapă ş-heamă moare. Pentru-o ceapă,trei măsline.
Ai ma ghine să-ńi trag calea; Ia să-mi văd de drum, şi pace!
Ved mi măcă canda chealea; Scap şi pielea mea de ace.
Ş-taha fudzi ş-imnă ninti. Cică pleacă tot-nainte
Ma ayińea u-are-n minte. Însă via-i umblă-n minte.
S-toarnă iara di-u mutreaşte Iar se-ntoarce şi priveşte
Şi ună boaţe canda l’i- greaşte: Şi o voce îi şopteşte:
Intră, ţe stai ? Intră, glare, Intră, ce stai? Intră fraiere
Nu –are vărnu, nu ti aspare; Nu e nimeni. Nu apare
Nu-i pândarlu, că-i diparte” Nici un paznic că-i departe
Doarme, vahi di vărnă parti; Sforăie întors pe spate.”
…”Ai va s-intru şi iţi s-hibă. …”Hai să intru, ce-o să fie
De ş-pândarlu d-iu si ştibă? Paznicul de un’să ştie?
Ş-vedz că doarme. Ia, că ńi-ţăne Cred că doarme. Păi ce-s rob ?
Canda, na! va s-lu-aflu ş-măne? Se trec — nu gustai un bob.
Şi s-mi vedă, fuga frate; De mă vede, fuga frate;
Vahi, cicioarle s-ninviţate? Ce-am picioarele legate?
Ş-până s-grească, ş-până s-vină, Pân’ să strige, pân’ să vină
Barim păntica ńi-u mplină.” Mi-o plesni burta de plină !”.
Dzăţe ş-nuntru el s-arucă Zise şi intră în grabă
Ş-tot ângl’ite cum apucă; Şi înghite plin de vlagă;
Nu l’i-u oara tr-alidzeare, N-a ales nici un minut,
L’i-iase-apoia fum prit nare. Iacă-l sătul până-n gât.
Dure, tora, ş-pănă-i oară”, Gata, ajunge. Hai odată !”
Greaşte singur; s-es nafoară; Zice singur: Ies pe dată;
Căt mâcai si-ńi facă ghine, Pofta mi-am făcut-o bine
Ş-altă dzuuă poa-s-trec mine.” “Cu noroc mai trec şi mâine”.
Ş-vru ta s-easă. Ma nă boatse Vru să iasă. Dar o voce
Strigă: “Bre! Ţe cafț auaţe?” Se aude: “Măi ce cauţi tu aice?”
S-toarnă s-veadă. Cari? Pândarlu. Se întoarce chiar spre paznic;
Di-iu inşi , bre — si-l l’ia harlu! Cum am dat de ăst’ nemernic!
Lele, cheale, ţe-are s-pată? Văleu, mamă, ce-oi păţi;
Groslu zloată lu-am adrată. Bruta asta m-o sluţi !
Mi-aduţea, ved, di-avărligă. Avui eu o presimţire.
Ma pîndarlu ţe l’i strigă? Şi-l luă paznicu-mprimire:
– Nica minte nu nviţaşi? -Nu ai vrut să bagi la cap?
Tot di furtu nu ti-alaş? Hoţia ţi-e tot pe plac?
Cui i-ayińea? Ţe,-i ghiftească, Ce, via e ţigănească?
S-inţră cându s-ti-arisească? Să-ţi iei făr’să te poftească?
U-acumpră văr di-a ta fară? E din neamul tău lăsată ?
Tat-tu, pap-tu-u siminară?” Ori de tac-tu semănată?
Iară Ghiftul ţe si-l’i dzăcă? Iar ţiganul, ce să zică?
Veadi ş-năs că vrea li măcă. Era groasă; şi de frică
Dicăt, aide nă minciună; Născoceşte o minciună;
Poate s-treacă, s-iasă bună. Poate scapă fără urmă.
Şi-avdză-l tora: ore frate, Și-ncepe acum: Măi frate,
Stăi, ascultă, nu mi bate, Stai, ascultă, nu mă bate,
Ca s-ţ-aspun ţe ńi-am pătsătă, Să-ţi spun ce s-a întâmplat,
Ţe păn ază nu-i avdzătă. Lucru’ naibii şi ciudat.
An, ca tora, pisti veară, Acu’ un an în vară
Ţi mi culcu di cu seară Mă culc ca în orice seară
Sănătos, cum nu s-ma faţe: Sănătos cum sunt de fel
Si-ńi dădeai, măcam căt dzeaţe. Şi voios ca un purcel.
Ni lăngoare, niţi dor; Nu aveam nici o durere
Toată noaptea feci hor-hor. Sforăiam plin de putere.
Ş-nă dimneaţă, tu-aştirnut Dar în zori, în aşternut
Apir, frate, surdu ş-mut. Mă trezesc şi surd şi mut.
Niţi ńi-si-avde, niţi pot Nici nu aud şi nici nu pot
Grai din gură ca să scot. Grai din gură ca să scot.
Di-u si-ńi vină? Ţe vrea s-hibă? De la ce? De un’ să fie?
Nu-are vărnu tra si ştibă? Nu e nimeni ca să ştie.
La căţ yiaţră nu mi-am spusă! La câţi doctori am umblat!
La ţe ape nu mi-am dusă! Şi la băi m-am căutat!
Ma, chirute, dip ţiva; În zadar fuseră toate
Nu mi feci ghine d-iuva. Boala mea era pe roate.
Ş-noaptea-aistă Stă-Măria, Şi astă noapte Sfânta Maria
Ea ńi spune-n vis yitria. Îmi şopti în vis doctoria.
Dzăţe: Scoal-te di dimneaţă, Zice:”Scoală-te de dimineaţă
Ş-nispilat nică tu faţă, Şi să nu te speli pe faţă,
Fudz la-ayińea di sum vale Fugi în grabă jos la vie
Ş-va s-ti vindiţ di-a ta hale; Şi găseşti ce-ţi trebuie ţie;
Intră-n yińe, ma mi-ascultă: Intră-n vie, dar ascultă
S-nu măţ auuă multă: Strugurii fac rău la burtă:
Trei gărnuţă, vedz, maş trei, Să mănânci însă trei boabe
Tra s-ti vindiţ macă s-vrei.” Vindecarea va da roade.”
S-vedz, nă oară, ţe ciudie — Şi să vezi pare ciudat –
S-ţ-am rucinea, Stă-Mărie! Sfântă nume lăudat!
Trei gărnuţă căt măcai Trei boabe cum le mâncai
Ş-tu minut mi vindicai. Pe dată mă vindecai;
Ni urecl’i, niţi gură, Şi aud, ba chiar vorbesc
Toate tr-oară, vedz, tricură. Minune-i ce-ţi povestesc.
Ia tsi caftu, lăi pândare; De-asta am intrat în vie,
Vińiu, cum vedz, di hală mare. Ducă-se tot pe pustie!
Ţe, tr-auuă, vahi, îţ pare? Eu la struguri nu poftesc,
Niţ că u-am eu tră măcare.” Vrui doar să mă lecuiesc.”
L’i-deade calea-a lui pândarlu? Paznicul l-o fi crezut?
Nu ştiu ghine cumu s-feaţe. Nu ştiu sigur ce-a făcut.
Dicăt, Ghiftul, căndu treaţe Pe acolo n-a mai trecut.
Pri la-ayińea di sum vale, Şi chiar dacă ar mai trece
Nu s-acumtină din cale; Via îl cam lasă rece;
Ş-nu ştiu cum dit aţea dzuuă Nici poftit nu ar intra
Nu va s-bagă n gură-auuă. Mai bine s-ar spânzura.
