SECTA A MUL’ERILOR
SECTA A MUL’ERILOR
după Aristofan
Andridzeari ti scenă : Toma Enache
PERSONAJELE:
STREPSIADE
SOCRATE
FIDIPIDE
RAŢIONAMENTUL DREPT
RAŢIONAMENTUL NEDREPT
DISCIPOLUL
AMINIAS
PASIAS
CORLU A NIORILOR
Proiecţie — curse cai
Cântec — Bregovici, concurs cai cu actori, pariuri.
Cântec — Banii vorbesc.
Cântec de leagăn.
Adzâ vruţ mutritori vrem s-vâ spunem fârâ di altâ ţiva dealihea. Şi tut dealihea easti că noi vâ pistipsim un public prâxitu. Minduim că aestâ piesâ easti comedia naima bunâ al Aristofan şi vrum tora ti prota oarâ, s-vâ hârsiţ di aestâ muşuteaţâ şi maca va s-him giudicaţ, ţi cara că nu lipseaşti s-u fâţeţ, nu va vâ aflăm câbati a voauâ ţi vinit cu mirachi aoa la teatru şi ti cari noi nâ alumtăm. Avem nâdii că aţei ţi va s-giudicâ cu suflitlu şi cu inima aestâ piesâ şi suntu aoaţi oamin’i dinintea a curi easti unâ mirachi s-azburăşti şi s-hii ascultat, ama tu ţi mutreaşti lucurlu a nostru maca va vâ aibâ hari piesa şi angucerli ditu ea sâ ştiţ că de-aoa şi ninti tuţ va s-dzâcâ ti voi că hiţ oamin’i multu mintimen’i.
Se deschide cortul, doarme Fidipide.
Strepsiade: Ca vai di mini! Mârat di mini, nu-am adyi s-dorm di ahânti hărgi ti cali a lui. Ţi zori veadi elu! Ancâlaru tutâ dzuua, câtâ-n clo câtâ-n coa şi-anyiseadzâ maş cali. Câţe am ahânti borgi mini şi ţi feciu di hârgiuii ahânţ pâradz?
Fidipide (tu somnu): Ţi aladz cu arâderi şi nu ţân’i calea ta andreaptâ? (nechezat)
Strepsiade: Ia, arujeaşti. Te-aţea li trag ahânti câti tragu! Că şi cându doarmi elu anyiseadzâ maş curse şi cal’i.
Fidipide (tut anyisândalui): Câţe ti anvârlighedz cu calu aşi?
Strepsiade: Ah ţi soi mi anvârlighedz şi pi mini, cu-alâgărli a tali. E, la cari altu am borgi mini, afar di Pasias? Trei suti am ti dari al Aminias, ti scamnu, ti caroţâ şi ti fârnu!
Fidipide (arujeaşti iara)
Strepsiade: Arujea ficior arujea, că mi sticuraş di pâradz, şi ca vai di mini cât am di pâlteari!
Fidipide: Tate ţi hii ahântu niurat şi nu ţ-afli loclu tutâ noaptea? Alasâ-mi s-dormu şi mini.
Strepsiade: Dorni tini ficior ama tuti aesti borgi pi caplu a tău va cadâ. Bânamu la hoarâ, hârsitu, nâ banâ dultsi picurâreascâ, aveam di tuti şi mi-nsuraiu. Mini picurar, luai unâ-nveastâ ditu câsâbă, pirifanâ cu nărli-ndzeanâ. Dzuua di numtâ şideam ninga ea la measâ, an’iurdzeam a lânâ, şi soi di soi di n’iurizmi di caş. Ea an’iurdzea a bâşeri, n’iurizmi di lilici, avuţâli şi nu pot ta s-dzâc că şidea şi-nu lucra…lucra… lucra s-mi chearâ mini… Avum ficiorlu aist şi când lipsea sâ-li bâgăm numa ahurhim s-nâ ancâcem. Ea vrea sâ-li dzâţem ca pap-su, mini vream ca paplu, Fidonide. Pân tu soni âli dzâsim Fidipide. Ama nu ştiu di-iu tu draţ lu-agudi aestâ lândzidzari a cailor ţi-ni cheari tuţ pradzli, ţi nu-ni alasâ pâră tu gepi.
Strepsiade: Ai, ficiorlu a meu, ai niclu al tati, scoal-ti.
Fidipide: Ţi tate, ţi s-faţi?
Strepsiade: Ai s-ti başu ficiorlu al tati şi yinu s-ţâ dzâc ţiva.
Fidipide: Ţi vrei tate?
Strepsiade: Ia dzâ lăi ficior, lu vrei tatâ-tu?
Fidipide: E.
Strepsiade: Maca dealihea mi vrei ditu tutâ inima, voi ta sâ-ni faţ vrearea.
Fidipide: Ţi vreari?
Strepsiade: S-ţâ alâxeşti purtaticlu şi tutâ bana ta di pânâ tora şi s-nedz s-anveţ carti.
Fidipide: E, ghini! Dimandâ!
Strepsiade: Du-ti, ti plâcârsesc, du-ti s-anveţ carti tu-aplicâtoarea a mult anviţaţlor mintimeni.
Fidipide: Em tate, tsi vrei s-anveţ mini aclo?
Strepsiade: Sâ spuni că la el’i sunt dauâ luyii di metodi di argumentari. Unâ sânâtoasâ, altâ ma slabâ. Maş că aţea ma slaba easti ma sânâtoasâ cându easti zborlu ta s-andrupăşti luyurii strâmbi. Aşi că fă-ni haraua s-anveţ luyuria cama strâmbâ ta s-ascap di borgea tu cari tini mi ahundusişi.
Fidipide: Nu s-poati, ţi mini hiu ca agiunj-li aţei di aclo?
Strepsiade: E, maca-i aşiţi nu mata mâcaţ pâni di la mini, niţi tini niţi calu a tău anhâmatu la caroţâ şi zverca s-ţâ lei ditu casa meau şi s-nu ti vedu, tu draţ duti.
Fidipide: Va s-fug la lalâniu, nu va mi alasâ fârâ cal’i, şi di tini nu mata voi s-avdu.
Strepsiade: E ghini maca-i aşiţi, nu mi alas mini cu unâ cu dauâ, mi duc mini tu casa mintiminilei ta sâ-ni da şi a nia minti. (iasi)
(Cântec — tibetan monastery,cioarâ şi cuvă — bati tu ea)
Strepsiade: Hiu Strepsiade al Fido di circumscripţia Cicina.
Discipolul: Eei pravdă, ţi faţ ahântâ leavâ?
Strepsiade: Cu l’irtari vin’i şi mini aoa s-mi fac discipol.
Discipolul: Eee, atumţea lipseaşti ta s-azburâm di mistiryiul a iniţiaţilor. Ştii tini di mărli a noastri idei? S-ţâ spun unâ pârâvulii. Maestrlu a nostru Socrate lu antribă unâ oarâ un discipol ca câti ciapi suntu tu unâ jglioată cându ansari un puric. E dipu atumţea lu-avea chipuratâ un puric pi un discipol di sufrânţeauâ şi dapoaia ansâri pi caplu a maestrului Socrate.
Strepsiade: Şi cum misură?
Discipolul: Cu mintiminii. Tuchi unâ ţearâ şi deapoaia bâgă ciciorli a puriclui tu ţearâ. Şi cara deadi di s-arâţi ţeara puriclu s-vidzu tr-oarâ cu pâpuţâ di ţearâ. Scoasi pâpuţâli ditu cicioarli a puriclui şi misură câtâ cali ansâri puriclu.
Strepsiade: Tiii, câtâ mintiminii, câtâ axii!
Discipolul: Torâ s-ţâ spun unâ idei şi cama mari de-al Socrate.
Strepsiade: Cari?
Discipolul: Un discipolu lu-antribă unâ oarâ: Abre muşconl’i ditu gurâ, pi dininti bâzâi, ma naca vahi pi dinâpoi?”
Strepsiade: Şi tu problema cu muşcon’lu ţi apândâsi atumţea maestrlu?
Discipolul: Dzâţea ca dealihea că maţlu a muşcon’lui easti multu n’ic şi că aerlu ca cu greu treaţi pi dinâpoi şi tutâ strimteaţa aestâ cara da di s-lârdzeaşti troarâ dinâpoi, şi aestâ luyurii lu faţi s-cântâ maţlu grosu ca unâ gaidâ.
Strepsiade: Ţi va s-dzâcâ la muşcon’i maţlu grosu easti ca unâ gaidâ. Easti ghini s-u ţân minti aestâ luyurii cu maţlu grosu la muşcon’i. Voi s-lu ved şi mini aestu Socrate troarâ, nu mata am arâvdari, mizi aştept s-mi fac discipolu a lui. Şi aişti ţi fac aoa di suntu ocl’iu-n-tr-ocl’iu.
Discipolul: Mutresc sum loc, caftâ absolutlu.
Strepsiade: Şi ţi stau aşi cu curlu-ndzeanâ?
Discipolul: Anveaţâ mistiryiulu a astronomiei.
Strepsiade: Şi aistâ ţi easti?
Discipolul: Aistâ easti geometria.
Strepsiade: Şi ţi poţ s-faţ cu aistâ?
Discipolul: Cu ea poţ s-misuri loclu tut.
Strepsiade: Ţi muşuteţ ân’i dzâţ. Şi aţel? Cari-i aţel ţi sta ca spindzurat aclo îndzeanâ?
Discipolul: I maestrlu.
Strepsiade: Maestrlu?
Discipolul: Socrate! Socrate frate! Nu mi avdi.
Socrate: Ţi vrei bre pravdă, muritoare.
Strepsiade: Ti plâcârsesc Socrate s-mi anveţ aţeali lucri ti cari vin’i pânâ aoa.
Socrate: Şi ti ţi vinişi aoa?
Strepsiade: Voi s-ţâ hiu discipol, voi s-mi anveţ cum s-azburăsc ta s-arâd lumea şi s-nu dau tru nâpoi pâradzl’i împrumutaţ.
Socrate: Şi cum di hii amplin di borgi?
Strepsiade: Mi vâtâmă aistâ lângoari a cailor. Ti plâcârsescu s-mi anveţ mâstârluchea s-arâd oamin’l’i şi s-nu pâltescu ţiva la can. Şi mi sprigiur pi Dumnidză că iţi va-n’i cafţâ va ţâ dau.
Socrate: Pi ţi ti sprigiuri? Pi Dumnidză? Ahtări chirâturi nu trec aoa la noi.
Strepsiade: Ma voi pi ţi vâ sprigiuraţ? Pi absolut? Pi haos?
Socrate: Vrei ta sâ ştii ti-amirâril’a ţerlui şi ti aţea ţi ş-easti absolutlu?
Strepsiade: E.
Socrate: Maca-i aşi lipseaşti s-azburăşti cu niorl’i că noi a lor nâ ancl’inăm.
Strepsiade: Sigura.
Socrate: Viniţ viniţ ma troarâ niori sâmtusiţ ş-aluştui om aoaţi tora sâ-l’i spuneţ, o niori canâoarâ nisicaţ, o niori sâmtusiţ ma s-mi avdzâţ griţ.
Corlu: reacţie.
Socrate: E, li avdzâşi cum suschira, tuş canda arujeaşti ţerlu.
Strepsiade: Ti plâcârsesc Socrate sâ-n’i dzâţ şi a n’eia cari suntu mulj’erli aesti. Naca suntu strigâ?
Socrate: Nu, suntu niorl’i ditu ţer, eali sunt vâsiloan’ili ţi cumândusescu minciuna, pradzl’i, arâderli, zboarâli uruti, zboarâli fârâ arşini.
Strepsiade: Ti-aţea cându li-avdu şi mini n’i yini s-dzâc zboarâ uruti. Voi maca s-poati ta s-li ved dealihea.
Socrate: E, mutreali. Nu ştiai că suntu zeiţi? Ma pistipseai că suntu ciudii?
Strepsiade: E, minduiam că suntu aburi, negurâ, pulbiri di-arau.
Socrate: Eali mintesc tuţ tivichel’i, tuţ psefţâl’i, tuţ furl’i, tuţ chiruţl’i şi el’i lâ si ancl’inâ a lor.
Strepsiade: Ma maca suntu niori dealihea, maca câţe suntu alâxiti ca niscânti mul’eri di-aradâ. Di câti ştiu mini niorl’i ditu ţer nu suntu aşi.
Socrate: Niorl’i ş-aspun ţi prosupu vor.
Strepsiade: Ghini vinitu dumniţi niuriţi. Mi-ancl’in a voauâ.
Corlu: Cântec.
Strepsiade: Ţi boţ muşati, ţi cântiţi ti ciudii.
Socrate: E. Maşi eali suntu aţeali la cari lipseaşti ta s-ti ancl’ini că tuti alanti suntu lucri ti ţiva şi chirâturi.
Strepsiade: Şi dupu cum dzâţ tini, la Dumnidză nu lipseaşti s-nâ ancl’inămu.
Socrate: Eee Dumnidză, aesti suntu chirâturi, Dumnidză nu mata easti tu ţer.
Strepsiade: Cum? Ş-cari da ploaia?
Socrate: Em cum cari da ploaia? Vidzuşi tini s-da ploai candu analtu pi ţer nu suntu niori? Da ploai cându nu easti niurat?
Strepsiade: Nu, nu sigura, ghini dzâţ. Mini minduiam că şi ploaia yini di la Dumnnidză. Ma cari bumbuneadzâ ta s-mi lâhtârescu?
Socrate: Tut niorl’i.
Strepsiade: Cum niorl’i?
Socrate: Em niorl’i cându suntu amplini di apâ şi da di fug pritu ţer, s-agudesc un di alantu, plâscânesc şi atumţea avdzâ cum bumbuneadzâ.
Strepsiade: Ma nu Dumnidză âl’i pindzi?
Socrate: Nu, nu. Absolutlu âl’i pindzi.
Strepsiade: Eee, ahtari lucru nu şteam. Hâbari nu aveam că Dumnidză nu mata easti tu ţer şi că tora cumândâseaşti absolutlu. Ma tut nu-n’i spuseşi cum easti, cum bumbuneadzâ?
Socrate: Em nu ţâ spuş? Cându suntu amplini di apâ cad un pisti alantu ş-plâscânesc.
Strepsiade: Em cum aşi?
Socrate: Mutrea-ncoa. Vahi ti stihisişi tini s-mâţ multu ciurbă şi s-aducheşti tu pânticâ ca unâ cutrimburari şi s-avdzâ cum maţâli ahurhescu ta s-facâ hâr-hâr”.
Strepsiade: E, e! Am aduchitâ şi mini aestu lucru, tu ahurhitâ u iau peanarga hâr hâr hâr hâr” şi deapoaia gâl gâl gâl gâl gâl gâl” şi tu soni cându easti ta s-mi scap, delihea ca unâ bumbunidzari plâscâneaşti dip ca niorl’i.
Socrate: Minduiati tora, maca tini cu unâ pânticâ ahâtu di n’icâ poţ ta s-tradz ahtări bumbunidzări, cum ti ciuduseşti că tut ţerlu ţi easti fârâ dipisitâ bumbuneadzâ di ti lâhtârseaşti?
Strepsiade: Pistipsesc că ai andriptati.
Corlu: Mârate muritor ţi vrei ta s-afli a noastrâ mintiminii, ta s-hii un muritor ma hriosu lipseaşti ta s-şedz ma multu nimâcatu şi atumţea sigura tu absolut va s-hii dip integrat. E câti vârâoarâ poţ s-mâţ urdzâţ şi şteyi.
Strepsiade: Maca-i zborlu s-mi integrez tu absolut va s-mâc maş urdzâţ şi şteyi.
Socrate: Şi nica ţiva lipseaşti: s-ti ancl’in’i maş a niorilor.
Strepsiade: Maş a lor va mi ancl’in di-aoa şi ninti.
Corlu: Şi tora s-nâ spun’i fârâ di altâ ţi lâiaţâ ti adusi aoa la noi.
Strepsiade: Ţi lâiaţâ, vin’i s-vâ caftu s-mi-anviţaţ cum s-arâd lumea, şi sâ-n’i spuneţ luyuria cum s-adar mulţâ pâradz ta s-ascap di aţei la cari am borgi.
Corlu: Va ti anviţăm noi tora tuti aesti, că tora ti acâţăm tru mân’i.
Strepsiade: Di aoa şi ninti fâţeţ tut şi vreţ cu mini. Vâ dau tru mânâ truplu a meu.
Corlu: Ia s-videm tora ca ţi soi di om hii.
.
Corul : Ia, duri giudicaşi, ia dizlâxeati.
Strepsiade: Câţe? Nu feciu ţiva.
Socrate: Aşi easti aoa adetea, ta s-intrâ tutâ lumea goalâ.
Strepsiade: E ma mini….
Socrate: Dizlâxea-ti nâ oarâ şi taţ…. (+corlu). Aide hârsea-ti că tora tu auşeaticu va s-afli năili idiei ţi suntu adzâ la modâ şi mistiryiul ali filosofii. Dzâ: Mi-ncl’in a niorilor, mi-nc’in a pradzlor….”
Strepsiade: Ma mini nu voi s-anveţ di-ahtări.
Socrate: Ma ţi vrei tini?
Strepsiade: Luyuria alantâ, cum s-arâd oamin’li.
Socrate: E ma suntu multi alti lucri ţi lipseaşti s-li ştii ninti. Lipseaşti sâ ştii di prăvdzâ cari suntu şi cum suntu, cari suntu di semnu bârbâtescu.
Strepsiade: Cum s-nu li ştiu, mutrea: birbeclu, boulu, ţaplu şi dapoia cânli, leliclu.
Socrate: Ia, ia stăi, ia mutrea. Tini la partea mul’ireascâ âl’i dzâţ ca la partea bârbâtescâ…lelicu?
Strepsiade: Cum?
Socrate: E! Tini tut lelicu dzâţ, că-i mul’eari că-i bârbat.
Strepsiade: Dealihea-i ama cum lipseaşti s-dzâcu?
Socrate: Lelic şi lelicoaicâ.
Strepsiade: aaaa, lelicoaicâ. Multu ghini, tora anviţai şi mini ţiva. Va s-bag minti tu cupan’i.
Socrate: Eeee, mutrea tora nâpoi nu spuseşi cum lipseaşti. Dzâseşi cupan’i. Spun’i ti ea ca ti un bârbat şi easti mul’eari.
Strepsiade: Cum u fac bârbat?
Socrate: Cum nu achicâseşti. Cându dzâţ cupan’i tuş canda dzâţ Yani.
Strepsiade: Cum?
Socrate: Ti tini unâ easti. Că dzâţ Yani că dzâţ cupan’i.
Strepsiade: Abre Yani nu avu niţi unâ cupa’i. Şi de-aoa şi ninti cum sâ-l’i dzâc?
Socrate: Cupân’iţâ. Cum âl’i dzâţ la unâ featâ Mariţâ.
Strepsiade: Cupân’iţâ? Easti la feminin Mariţâ?
Socrate: E.
Strepsiade: Abre alasâ-mi cu cupân’iţâ şi Mariţâ. Ţâ dzâşu, vin’i aoa ti pradz, s-mi anveţ luyuria cum s-ascap di borgi şi s-nu pâltescu la vârnâ ţiva dip…
Socrate: Hai ia-ţ zverca di aoa, nu hii bun ti prâxeari, nu badz minti ti ţiva.
Strepsiade: Ma câţe Socrate?
Socrate: Ti-aţea că badz pi unâ ureacl’i şi ţâ iasi pi alantâ tut ţi anveţ. Ia dzâ ţi ti anviţai prota ş-prota?
Strepsiade: Prota mi anviţaşi aţea cu Mariţa-fitiţa.
Socrate: S-ti mâcâ lucl’i, ia-ţ zverca di aoa, că hii nâ pravdâ ţi agârşeaşti dinâoarâ.
Strepsiade: Niori vâ plâcârsescu! Ţi s-fac?
Corlu: Bitârne noi ti plâcârsim ma s-ai acasâ vârnâ ficior gioni s-lu pitreţ aoa s-anveaţâ tu loclu a tău.
Strepsiade: Am acasâ un ficior gioni, ama nu para va s-anveaţâ, va mi duc s-lu-aduc.
Corlu: Lu-acâţăm tru pringâ şi aistâ di itia noastrâ, di-aoaţi şi ninti va s-facâ tut ţi-i dimandzâ şi s-nu chirem tora furn’ia sâ-l’i lom pâradzl’i tuţ şi s-nâ arâdem di elu.
Strepsiade: Ficior, ficior yinu-ncoaţi, yinu-ncoaţi. Treţ s-anveţ!
Fidipide: Tate, ţi zburăşti aşi, Dumnidzale ţi zboarâ dzâţ.
Strepsiade: Avdzâ tini, Dumnidzale! Ţi Dumnidză zburăşti? Nu mata hii cilimean s-pistipseşti ahtări anguceri cu Dumnidză. Yina s-ţâ dzâcu ţi anviţai.
Fidipide: Ia dzâ.
Strepsiade: Deaneavra ti sprigiuraşi pi Dumnidză.
Fidipide: E. Şi?
Strepsiade: Eee ficior sâ ştii că Dumnidzălu a tău nu mata cumândâseaşti.
Fidipide: Atumţea cari?
Strepsiade: Niorl’i. Ei lu deadirâ împadi ditu ţer pi Dumnidză.
Fidipide: Ţi tivichileşti dzâţ bre tate. Cari dzâsi aşi?
Strepsiade: Dzâsi maestrlu spiritual Socrate şi niorl’i.
Fidipide: Ş-tini pistipsişi tuti glâreţli aesti?
Strepsiade: Ancl’idi gura s-nu spun’i zboarâ uruti ti maestru şi ti niori.
Fidipide: E, şi ţi pot s-anveţ mini di la el’i?
Strepsiade: Ia mutrea aestâ aoaţi. Cum âl’i dzâţ?
Fidipide: Lândâruşi.
Strepsiade: Şi la alantu?
Fidipide: Tut lândâruşi.
Strepsiade: Idyea lâ dzâţ la dauli? Va şi-arâdâ tutâ dun’iaua di tini. Aestâ easti lândâruşi mul’iruşi iara alantu easti lândâroi.
Fidipide: Lândâroi? Şi aestâ easti mintiminia ţi u anviţaşi aclo?
Strepsiade: E, şi multi alti. Ama mini hiu auş şi li agârşescu ayon’ia…. Socrate, ia vin’i, ţâ aduşi ficiorlu.
Socrate: Nu para pari axi ta s-anveaţâ arta arâdearâl’ei şi a zborlui aleptu.
Strepsiade: Ti plâcârsesc s-lu anveţ, ama vedz ma multu s-lu anveţ arta a arâdearâl’ei şi nu zboarâli aleapti.
Socrate: Va aleagâ elu singur ţi turlii di anviţari va s-va: aţea cu ndriptati ili aţea farâ ndriptati. S-yinâ raţionamentili. (Strepsiade iasi).
Raţionamentul drept: Em tora s-videm ma s-poţ sâ-n’i ţân’i cheptu.
Raţionamentul nedrept: Va vedz tini tora cum va ti dau di arşini.
Raţionamentul drept: Pi mini? Tini? Ma tini cari hii?
Raţionamentul nedrept: Un argumentu.
Raţionamentul drept: E. Ma aţel slablu.
Raţionamentul nedrept: Şi cu tuti aesti mini va s-anâchisescu.
Raţionamentul drept: Cum?
Raţionamentul nedrept: Pritu arâderli ţi mini li angucii.
Raţionamentul drept: Em, tora di arâderi i-amplinâ lumea ti itia aluştor glari.
Raţionamentul nedrept: Glari? Nu! Mintimen’i. Şi cum va faţ ta s-anâchiseşti?
Raţionamentul drept: Va dzâc dininti tut ţi easti ndreptu.
Raţionamentul nedrept: Şi mini va dzâc că nu-ari andriptati.
Raţionamentul drept: Andriptatea easti di la Dumnidză.
Raţionamentul nedrept: Atumţea maca easti vârnâ andriptati, iu eara Dumnidză cându Hristolu eara pi cruţi?
Raţionamentul drept: Nu ţ-aruşini s-ţâ hibâ arşini s-dzâţ ahtări zboarâ uruti?
Raţionamentul nedrept: Zboarâ muşati vahi vrei s-dzâţ.
Socrate: Duri vâ vâryitu. Ma ghini easti s-aspuneţ ţi ştiţ.
Raţionamentul drept: Em, ninti tiniramea tin’isea andriptatea, tin’isea auşl’i, cilimean’li ş-tin’isea pârinţâl’i. Tiniramea avea nâmuzi şi nu dzâţea zboarâ psefti.
Raţionamentul nedrept: Aesti suntu chirâturi ditu eta al pap.
Raţionamentul drept: Vahi suntu aesti anviţâminti ditu eta al pap ma cu eali acriscu soia noastrâ pirifanâ. Ma s-hii ascultâtor va s-ai parti di muşuteaţâ, di vreari, di ayapi.
Raţionamentul nedrept: Ma s-ti iei dupu elu va-şi arâdâ tuţ di tini şi va ţâ greascâ puţa ali dadi.
Raţionamentul drept: Ma s-ti l’ei dupu mintea aluştui ş-dupu moda di adzâ va ti ahânduseşţâ tu lâvuşii, va ti buiuseşti tutâ dzuua şi va s-aspun’i di lucrurli uruti că suntu muşati şi tuti tabaieţli uruti va s-dzâţ că suntu buni.
Socrate: Muşati zboari, s-videm tora ţi va s-apândâseascâ.
Raţionamentul nedrept: Mizi aştiptam s-i-apândâsesc, că nu geaba mi cl’eamâ raţionamentlu fârâ andriptati. Mini fui protlu ţi avui ideea s-n’i-arâdu di justiţie şi di nomuri. Mini ştiu cum pot s-aminţ şi-atumţea cându nu ai andriptati.
Raţionamentul drept: Em, şi-aestu easti un lucru bun? S-aminţâ cându nu ai andriptati?
Raţionamentul nedrept: Sigura, tini dzâţ că tinirl’i s-nu s-ducâ la gimbuşi. Câţe s-nu s-ducâ, s-ducâ si s-hârseascâ. Dapoia dzâţ că tin’ia şi morala suntu unâ dimândari. Ia dzâ-n’i tini a n’eia cari amintă ţiva ditu morală şi cari avu vârnâ hâiri ditu aistâ? Ascutâ-ni tinire pi noi şi fă isapi ţi hâiri ţâ aduţi morala şi ţi hârseri ţâ suntu curmati ti tutâ bana. Dusirâ gimbuşli, mul’eri, ficiorl’i, beari, giocuri, turvuieri. Ţi ţu vrei bana fârâ ahtări lucri? Şi deapoaia, vahi sâ stihiseaşti vârâoarâ s-adari vârâ nifaptâ, ti duţ la altâ mul’eari ş-ti acaţâ bârba-su-n casâ. Dusi, ti-astal’i ma s-nu ştii sâ zburăşti. Ma s-ti prâxescu mini, arâdz, faţ tut ţi vrei, ţiva nu easti di arşini, şi cându va ti acaţâ bârba-su va s-dzâţ că nu fâţeşi canâ amârtii. Pi Dumnidză arucâ câbatea că ti feaţi om, muritor şi că nu ti ţâni chealea s-ţân’i chept când ai dininti unâ mul’eari muşatâ.
Raţionamentul drept: E ma şi cându nu-lu ţâni chealea niţi dinintea a un bârbat? Atumţea ţi dzâţ?
Raţionamentul nedrept: Dzâc că s-poati şi ma arău şi ţu ancl’işu şi aestâ oarâ gura.
Raţionamentul drept: Aşi easti.
Raţionamentul nedrept: E tora sâ-n’i dzâţ di iu alidzem avocaţl’i?
Raţionamentul drept: Ditu aţei ţi suntu asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Em politicienl’i?
Raţionamentul drept: Tut ditu aţei asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Şi soţl’i?
Raţionamentul drept: Tut ditu aţei asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Vedz! Pricunoşti că tut ţi dzâţ suntu zboarâ psefti. Mutrea şi anvârliga, tu salâ ţi vedz?
Raţionamentul drept: Ţi s-ved, naima mulţâ asparţâ. Mea un di el’i lu ştiu di multu, un aclo cu perl’i lundzâ, şi alantu cu veari tu urecl’i….
Raţionamentul nedrept: E, tora ţi dzâţ?
Raţionamentul drept: Ţi s-dzâc? Maş asparţâ. Va s-trec ş-mini di partea voastrâ.
Socrate: Hai, tora fudziţ di aoa!
Strepsiade: Va s-neg tora la Socrate s-ved ma s-anviţă ficiorlu a meu luyuria cu pradzl’i.
Socrate: Bunâ dzuua Strepsiade!
Strepsiade: Bunâ dzuua şi ia vin’i s-ti tin’isesc aşi cum lipseaşti tin’isitu un dascalu ti praxea ţi iu dâdeşi a ficiorlui a meu, lu-anviţaş luyria cu … pradzl’i.
Socrate: E, e!
Strepsiade: Atumţea doxâ a ţeia ….. […]
Socrate: Di aoa şi ninti va s-aminţ lişor iţi va s-vrei tu iţi giudicatâ.
Strepsiade: Ţi cara eara dininti martori atumţea cându mi amprumutai?
Socrate: Cu ahânt ma ghini. Dipu s-hibâ şi vârnâ n’ii!
Strepsiade: Ee, scâpai! Di aoaţi şi ninti nu va s-cântu: Am pradz ti dari, am borgi te-a loari.”
Eee, ficiolru al tati ţi ghini-n’i pari că ti ved. Când mutresc la tini ca ţi soi hii, ţi mintimen ti adraşi şi cum va li aminţ tuti giudicăţli.
Fidipide: Tate nu-ari s-vedz zori di aoa şi ninti.
Strepsiade: Va s-ved zori că adzâ easti dzuua veacl’i-noauâ.
Fidipide: Em cum s-hibâ unâ dzuuâ cum u numâseşti tini veacl’i-noauâ”?
Strepsiade: E! Easti dzuua când lipseaşti ta s-pâltesc taxili ti giudicatâ.
Fidipide: Em ţi zori, pradz arcaţ tu vimtu. Cum u iei tut nu s-poati unâ dzuuâ s-facâ doauâ.
Strepsiade: Aha, dzâţ că nu s-poati?
Fidipide: Em cum dapoaia, cum s-poatâ? Em poţ s-pistipseşti că unâ mul’eari poati s-hibâ şi moaşi şi tutnâoarâ unâ fiticâ?
Strepsiade: Cu tuti aesti aşi easti nomlu.
Fidipide: E, dipu aoa minduiesc că nu aducheşti ghini cari easti n’edzlu a nomlui. […]
Strepsiade: E bravo. Tiii, hârsite Strepsiade tini işişi ti amintaşi mintimen ama ţi cilimean criscuşi la cheptu. Aşi va s-dzâcâ di-aoa şi nâinti tuţ aţei ţi mi ştiu. Va s-creapâ di inati tuţ soţl’i şi hoara tutâ cându va s-veadâ cum aminţâ procesili. Ti tin’ia ta va s-tindem tora unâ measâ mari amplinâ di buneţ. (cântic cu beari)
Strepsiade: Cari easti aestu?
Pasias: Ştiţ, easti dzuua veacl’i-noauâ. Ai borgi la mini 1010 liri ţi ţâ-l’i amprumutai ti calu aţel sur.
Strepsiade: Un cal? Avdzâşi? Un cal? Em ştii tutâ dun’eaua câtu nu voi mini cal’i şi ancâlar.
Pasias: Ân’i tâxişi şi ti sprigiuraşi că va n’i dai tru nâpoi.
Strepsiade: Atumţea nu şteam că ficiorlu a meu va s-anveaţâ zboarâli aesti mintimeni şi luyuria ţi l-ancl’idi gura la tuţ.
Pasias: Şi te-aţea vahi tora vrei ta s-dzâţ că nu ai borgi la mini?
Strepsiade: Sigura, te-aţea anviţă ahânti ficiorlu a meu.
Pasias: Şi ti sprigiuri dinintea al Dumnidză?
Strepsiade: Ţi Dumnidză? Cari Dumnidză? Lu-ascuchi trei ori.
Pasias: Şi ti uruteaţa aestâ ţi u dzâţ nu ti l’a draclu?
Strepsiade: Atumţea va s-ascuchi şasi ori.
Pasias: O Dumnidzale ditu ţer, fă-lu ta s-pâlteascâ uruteaţa aistâ nu şasi ori ma şaidzăţ di ori.
Strepsiade: Mi faţ s-arâdu. Dumnidză a tău nu ari oarâ ti ahtări.
Pasias: Va-n’i dai ma nu-n’i dai pradzl’i?
Strepsiade: Ia stai niheamâ. Mutrea-n coa. Dzâ tora, ţi-i aestâ?
Pasias: Cum ţi easti… cupan’i.
Strepsiade: Em cât tivichel hii. Şi vrei sâ-n’i cafţâ pradzl’i tru nâpoi. Vâroarâ nu va ţâ pâltesc cându dzâţ la cupân’ţâ că-i cupan’i.
Pasias: Ţi va s-dzâcâ nu vrei ta s-pâlteşti.
Strepsiade: Ia-ţ zverca di aoa că va-ţ frâng caplu.
Aminias: Ca vai di mini! Ca vai di mini!
Strepsiade: Ma cari ancâneaşti aclo?
Aminias: Mini, un om aguditu di soarti.
Strepsiade: Atumţea armân’i aguditu.
Aminias: Ţâ arâdz di mini? Dzâl’i a ficiorlui a tău sâ-n’i da pradzl’i nâpoi.
Strepsiade: Ţi pradz?
Aminias: Ţi ţâ-l’i ded cu amprumut.
Strepsiade: Dupu cum ved mini ti agudi taxiratea adzâ.
Aminias: E, earam ancâlar cu cal’i şi câdzui di-ancâlar la cursi.
Strepsiade: Şi ţi-ţ fudzi mintea aşiţi tuş canda ti cutuvuli pri-mpadi un yumar?
Aminias: Â-n’i fudzi mintea că-n’i caftu nâpoi pâradzl’i a mei?!
Strepsiade: Mini dzâc că ţâ fudzi di dip mintea.
Aminias: Va vedz ţi va ţâ fugâ a ţeia mintea cându va ti dau tu giudicatâ că nu-n’i dai pradzl’i tru nâpoi.
Strepsiade: Ia mutrea-ncoa… cându da ploai minduieşţâ că chicâ apâ noauâ i easti idyea apâ ţi soarli u sudzi di aoa ditu locu?
Aminias: Hâbari lai nu-am ţi apâ dzâţ şi nu ved zori ti aestâ.
Strepsiade: Em tini nu ştii ţi s-stihiseaşti-n ţer şi vrei s-ai pradzl’i aoa pi loc?
Aminias: Em cafi dzuuâ şi cafi mesu pradz’li cresc că treaţi chirolu? […]
Strepsiade: Em tini pistipseşţâ că amarea adzâ easti ma amplinâ di eara cu un mes ma ninti?
Aminias: Nu, că amarea nu acreaşti cafi dzuuâ.
Strepsiade: Maca easti aşi zminare şi amarea nu acreaşti ţi cara că s-vearsâ tu ea arâuri, cum vrei tini s-acreascâ pradzl’i a tăi? Vrei s-mi dai tu giudicatâ? Ia-ţ zverca di aoa! (ia un ciumagu). Hai cal di cursi, treţ la trap că tora ti anţap sum coadâ!
Corlu: Aistâ ş-easti ma s-li vrei arâderli. Aistâ ş-easti ma sâ-l’i vrei maş pradzl’i. Di vrerea lor aistu lai auş nu va ş-pâleascâ borgea ţi ş-u ari, ma va sâ stihieascâ unâ dzuuâ când hil’ilu a lui ahânt prâxitu ma gihini vrea s-eara un mutu.
Strepsiade: Ai ficiorlu al tati canta-ni ţiva ş-tini?
Fidipidei: Ti s-ţâ cântu la measâ tuş canda hiu ceatrafiru?Candu vrei tini?
Strepsiade: Lu baţ pi tati a tău?
Fidipide: E tate! E şi pot dinintea al Dumnidză sâ spun că am andriptati ta s-ti bat.
Strepsiade: Nu ţ-arşini, yumar fârâ arşini! Cum poati un ficior ş-batâ tatâ-su cu andriptati?
Strepsiade: Mini vrui s-li anveţ aesti ti luyuria cu… pradz’li, nu s-mi cândiseşti mini că easti muşat s-lu baţ tatâ-tu.
Corlu: E tora s-ti videm mârat auş cum poţ ta sâ-l’i ţân’i cheptu aluştui om plin di curayiu şi fârâ di arşini.
Strepsiade: Nu ţâ-l’i arşini, mini cari ti criscui şi cum greai ţiva cum ţâ dâdeam, cum greai ti apâ ţâ dâdeam apâ, cum greai papa mini ţâ dâdeam s-mâţ, niţi nu dişcl’ideai gura s-dzâţ caca” că mini ti bâgam pi oliţâ. Şi tora tini s-mi scoţ nafoarâ ditu casâ?
Corlu: Em tora s-ti videm ficior pri iu va u scoţ câmeaşa.
Fidipide: Eee, ţi muşat easti s-hii acâţatu cu lucri năi, s-mutreşti cu nărli ndzeanâ la tuţ alanţâ oamin’i. Mini cându earam acâţat cu cal’i şi cu cursili nu puteam s-dzâc trei zboarâ, tora u am gura foarticâ, lu şuţ şi lu aşuţ omlu cum voi mini şi pot ta s-demonstrez că easti andreptu s-lu baţ şi pi tatâ-tu.
Strepsiade: Dumnidzale! Ma ghini acaţâ-ti iara di cal’i şi di cursi maş s-nu mâc ahântâ pârjinâ.
Fidipide: Cându earam n’ic nu mi bâteai?
Strepsiade: E, ti ghinili a tău. Ti gailelu ţi ţ-lu purtam.
Fidipide: E ama nu easti anreptu tu arada mea s-am şi mini angâtan ti tini şi s-ti batu? Maca ta s-ai angâtan va sâ spunâ că lipseaşti s-mi baţ. Câţe truplu a tău s-nu mâcâ pârjinâ şi a meu s-mâcâ? Ştiu, va-n’i dzâţ că aşi lipseaşti adrat cu cilimeanlu. Şi câţe tatâ-su s-nu patâ idyea?
Strepsiade: Ma nomlu nu dzâţi iuva că un hil’iu poati s-lu batâ tatâ-su.
Fidipide: E, ma aţel cari adră nomlu nu easti un om cum him noi? Şi nu tut pritu zboarâ-l’i feaţi pi strâpachil’i a noştri ta s-ia aistu nom? E atumţea câţe s-nu fac şi mini ahurhinda di adzâ un nom nău, s-dau izin’i la ficiori sâ-şi batâ pârinţâl’i. Ia mutrea la câcoţ şi la alti prăvdzâ, şi el’i ş-bat pârinţâl’i.
Strepsiade: Maca ţâ pari că him idyea cu câcoţl’i câţe nu mâţ şi tini ca el’i baligâ şi câţe nu dorn’i pi ciumag?
Fidipide: Nu easti idyea. Niţi maestrlu Socrate nu aproachi aestâ idee.
Strepsiade: Atumţea nu mi bati că va yinâ dzuua cându va ţâ parâ arău.
Fidipide: Câţe?
Strepsiade: Ti-aţea că andreptlu a meu ta s-ti bat mini tini, va-lu ai şi tini cându va s-ai un ficior.
Fidipide: Şi ma s-nu am va sâ spunâ că mâcai bâtichi geaba?!
Strepsiade: Mini pistipsesc, duruţ fraţ di ilichia meau, că elu zburâ cu andriptati. Aşi easti, easti andreptu, cându him câbati s-him vâryiţ.
Fidipide: Ţi dzâţ maca, cu giudicata aţea cu strâmbâtati, pot s-ţâ aspun că easti andreptu s-u baţ şi pi dada a tau.
Strepsiade: Ma s-faţ şi aistâ luplu s-ti mâcâ, s-ti aruţ tu arâu cu tut cu Socrate şi cu a lui strâmbâ giudicatâ. O! Niori! Voi hiţ furn’ia ti cari agiumşu iu agiumşu.
Corlu: Nu, tini hii furn’ia di tuti câti tradz. Că tini hii aţel ţi-l’i vrei ahât di multu pradzl’i şi arâderli.
Strepsiade: Câţe nu dzâsitu ditu ahurhitâ şi mintitu un om mâratu di la hoarâ, un auş chirutu.
Corlu: Noi aşi adrăm cu tuţ aţei ţi-l’i vor multu pradzl’i. Â-l’i pindzem tu amârtii ca omlu singur s-anveaţâ că bana lipseaşti tricutâ cu frica di Dumnidză.
Strepsiade: Ca vai di mini niori! Andreptu şi dealihea easti tuţ ţi dzâţeţ. Lipseaşti s-dau nâpoi pradzl’i ţi-l’i amprumutai. E, tora-n’i vini mintea. Hai s-lu vâtâmăm maestrlu Socrate şi discipolii. Că el’i nâ arâsirâ mini şi tini.
Fidipide: E, ma mini nu voi.
Strepsiade: E, e tin’isea maş Dumnidză, că elu easti Dumnidză tati.
Fidipide: Dzâseşi Dumnidză, tuş canda ari Dumnidză în ţer. Aesti suntu chirâturi. Absolutlu, niorl’i, maş el’i dumnesc di cându Dumnidză fudzi ditu ţer.
Strepsiade: Nu fudzi ditu ţer Dumnidză. Şi mini pistipseam ca tini altâ oarâ.
Fidipide: Alasâ-mi cu chirâturli a tali. (iasi)
Strepsiade: Ţi amârtii s-mi aleapid di Dumnidză cum mi anviţă Socrate. O! Dumnidzale nu ti anvirineadzâ pi mini, l’eartâ-mi că mi mintirâ niorl’i cu bândurarea lor. Va lâ dau foc, va lâ aspun mini a loru! Ţi vâ acâţat s-vâ arâdeţ di Dumnidză, s-cârtiţ luna ditu ţer. Ah! Doamne! Agudeai ti tuti uruteţli ţi li feaţirâ şi ma multu ti aţea că avurâ curayiu s-arâdâ di tini Doamne.
Regizorlu: Lirtari ca na agiucam cu aistu aush aoati tora seara…
Ma Doamne na si pari ca ni agarsisi aoa…
Ti s-easti omlu Doamne?
Un scret di os cu screta di madua si sandzi !
Videt ca nu putem ta sa scapam di screta di yiliceari a malmalei
Videt ca nu putem ta sa scapam di sctreta di yiliceari a pradzalor…
Poarta omlu bana tuta ca furniga nipututa
shi tsi va s-lia cu el candu moari ?
Daua scanduri trei pironi
Ista-i tuta avearea lui dit soni!
Noi Doamne ti caftam tas canda nu va s-ti aflam Varnaoara,
ma Tini hii aoa cu noi si vahi na dai lirtari cu u fatseshi si altaoara!
Candu i zborlu ti paradz tuts him di idyea relighie !(Voltaire)
Video –> http:/vimeo.com15589867
Toma Enache, 30.01.2017, 11:17
SECTA A MUL’ERILOR
după Aristofan
Andridzeari ti scenă : Toma Enache
PERSONAJELE:
STREPSIADE
SOCRATE
FIDIPIDE
RAŢIONAMENTUL DREPT
RAŢIONAMENTUL NEDREPT
DISCIPOLUL
AMINIAS
PASIAS
CORLU A NIORILOR
Proiecţie — curse cai
Cântec — Bregovici, concurs cai cu actori, pariuri.
Cântec — Banii vorbesc.
Cântec de leagăn.
Adzâ vruţ mutritori vrem s-vâ spunem fârâ di altâ ţiva dealihea. Şi tut dealihea easti că noi vâ pistipsim un public prâxitu. Minduim că aestâ piesâ easti comedia naima bunâ al Aristofan şi vrum tora ti prota oarâ, s-vâ hârsiţ di aestâ muşuteaţâ şi maca va s-him giudicaţ, ţi cara că nu lipseaşti s-u fâţeţ, nu va vâ aflăm câbati a voauâ ţi vinit cu mirachi aoa la teatru şi ti cari noi nâ alumtăm. Avem nâdii că aţei ţi va s-giudicâ cu suflitlu şi cu inima aestâ piesâ şi suntu aoaţi oamin’i dinintea a curi easti unâ mirachi s-azburăşti şi s-hii ascultat, ama tu ţi mutreaşti lucurlu a nostru maca va vâ aibâ hari piesa şi angucerli ditu ea sâ ştiţ că de-aoa şi ninti tuţ va s-dzâcâ ti voi că hiţ oamin’i multu mintimen’i.
Se deschide cortul, doarme Fidipide.
Strepsiade: Ca vai di mini! Mârat di mini, nu-am adyi s-dorm di ahânti hărgi ti cali a lui. Ţi zori veadi elu! Ancâlaru tutâ dzuua, câtâ-n clo câtâ-n coa şi-anyiseadzâ maş cali. Câţe am ahânti borgi mini şi ţi feciu di hârgiuii ahânţ pâradz?
Fidipide (tu somnu): Ţi aladz cu arâderi şi nu ţân’i calea ta andreaptâ? (nechezat)
Strepsiade: Ia, arujeaşti. Te-aţea li trag ahânti câti tragu! Că şi cându doarmi elu anyiseadzâ maş curse şi cal’i.
Fidipide (tut anyisândalui): Câţe ti anvârlighedz cu calu aşi?
Strepsiade: Ah ţi soi mi anvârlighedz şi pi mini, cu-alâgărli a tali. E, la cari altu am borgi mini, afar di Pasias? Trei suti am ti dari al Aminias, ti scamnu, ti caroţâ şi ti fârnu!
Fidipide (arujeaşti iara)
Strepsiade: Arujea ficior arujea, că mi sticuraş di pâradz, şi ca vai di mini cât am di pâlteari!
Fidipide: Tate ţi hii ahântu niurat şi nu ţ-afli loclu tutâ noaptea? Alasâ-mi s-dormu şi mini.
Strepsiade: Dorni tini ficior ama tuti aesti borgi pi caplu a tău va cadâ. Bânamu la hoarâ, hârsitu, nâ banâ dultsi picurâreascâ, aveam di tuti şi mi-nsuraiu. Mini picurar, luai unâ-nveastâ ditu câsâbă, pirifanâ cu nărli-ndzeanâ. Dzuua di numtâ şideam ninga ea la measâ, an’iurdzeam a lânâ, şi soi di soi di n’iurizmi di caş. Ea an’iurdzea a bâşeri, n’iurizmi di lilici, avuţâli şi nu pot ta s-dzâc că şidea şi-nu lucra…lucra… lucra s-mi chearâ mini… Avum ficiorlu aist şi când lipsea sâ-li bâgăm numa ahurhim s-nâ ancâcem. Ea vrea sâ-li dzâţem ca pap-su, mini vream ca paplu, Fidonide. Pân tu soni âli dzâsim Fidipide. Ama nu ştiu di-iu tu draţ lu-agudi aestâ lândzidzari a cailor ţi-ni cheari tuţ pradzli, ţi nu-ni alasâ pâră tu gepi.
Strepsiade: Ai, ficiorlu a meu, ai niclu al tati, scoal-ti.
Fidipide: Ţi tate, ţi s-faţi?
Strepsiade: Ai s-ti başu ficiorlu al tati şi yinu s-ţâ dzâc ţiva.
Fidipide: Ţi vrei tate?
Strepsiade: Ia dzâ lăi ficior, lu vrei tatâ-tu?
Fidipide: E.
Strepsiade: Maca dealihea mi vrei ditu tutâ inima, voi ta sâ-ni faţ vrearea.
Fidipide: Ţi vreari?
Strepsiade: S-ţâ alâxeşti purtaticlu şi tutâ bana ta di pânâ tora şi s-nedz s-anveţ carti.
Fidipide: E, ghini! Dimandâ!
Strepsiade: Du-ti, ti plâcârsesc, du-ti s-anveţ carti tu-aplicâtoarea a mult anviţaţlor mintimeni.
Fidipide: Em tate, tsi vrei s-anveţ mini aclo?
Strepsiade: Sâ spuni că la el’i sunt dauâ luyii di metodi di argumentari. Unâ sânâtoasâ, altâ ma slabâ. Maş că aţea ma slaba easti ma sânâtoasâ cându easti zborlu ta s-andrupăşti luyurii strâmbi. Aşi că fă-ni haraua s-anveţ luyuria cama strâmbâ ta s-ascap di borgea tu cari tini mi ahundusişi.
Fidipide: Nu s-poati, ţi mini hiu ca agiunj-li aţei di aclo?
Strepsiade: E, maca-i aşiţi nu mata mâcaţ pâni di la mini, niţi tini niţi calu a tău anhâmatu la caroţâ şi zverca s-ţâ lei ditu casa meau şi s-nu ti vedu, tu draţ duti.
Fidipide: Va s-fug la lalâniu, nu va mi alasâ fârâ cal’i, şi di tini nu mata voi s-avdu.
Strepsiade: E ghini maca-i aşiţi, nu mi alas mini cu unâ cu dauâ, mi duc mini tu casa mintiminilei ta sâ-ni da şi a nia minti. (iasi)
(Cântec — tibetan monastery,cioarâ şi cuvă — bati tu ea)
Strepsiade: Hiu Strepsiade al Fido di circumscripţia Cicina.
Discipolul: Eei pravdă, ţi faţ ahântâ leavâ?
Strepsiade: Cu l’irtari vin’i şi mini aoa s-mi fac discipol.
Discipolul: Eee, atumţea lipseaşti ta s-azburâm di mistiryiul a iniţiaţilor. Ştii tini di mărli a noastri idei? S-ţâ spun unâ pârâvulii. Maestrlu a nostru Socrate lu antribă unâ oarâ un discipol ca câti ciapi suntu tu unâ jglioată cându ansari un puric. E dipu atumţea lu-avea chipuratâ un puric pi un discipol di sufrânţeauâ şi dapoaia ansâri pi caplu a maestrului Socrate.
Strepsiade: Şi cum misură?
Discipolul: Cu mintiminii. Tuchi unâ ţearâ şi deapoaia bâgă ciciorli a puriclui tu ţearâ. Şi cara deadi di s-arâţi ţeara puriclu s-vidzu tr-oarâ cu pâpuţâ di ţearâ. Scoasi pâpuţâli ditu cicioarli a puriclui şi misură câtâ cali ansâri puriclu.
Strepsiade: Tiii, câtâ mintiminii, câtâ axii!
Discipolul: Torâ s-ţâ spun unâ idei şi cama mari de-al Socrate.
Strepsiade: Cari?
Discipolul: Un discipolu lu-antribă unâ oarâ: Abre muşconl’i ditu gurâ, pi dininti bâzâi, ma naca vahi pi dinâpoi?”
Strepsiade: Şi tu problema cu muşcon’lu ţi apândâsi atumţea maestrlu?
Discipolul: Dzâţea ca dealihea că maţlu a muşcon’lui easti multu n’ic şi că aerlu ca cu greu treaţi pi dinâpoi şi tutâ strimteaţa aestâ cara da di s-lârdzeaşti troarâ dinâpoi, şi aestâ luyurii lu faţi s-cântâ maţlu grosu ca unâ gaidâ.
Strepsiade: Ţi va s-dzâcâ la muşcon’i maţlu grosu easti ca unâ gaidâ. Easti ghini s-u ţân minti aestâ luyurii cu maţlu grosu la muşcon’i. Voi s-lu ved şi mini aestu Socrate troarâ, nu mata am arâvdari, mizi aştept s-mi fac discipolu a lui. Şi aişti ţi fac aoa di suntu ocl’iu-n-tr-ocl’iu.
Discipolul: Mutresc sum loc, caftâ absolutlu.
Strepsiade: Şi ţi stau aşi cu curlu-ndzeanâ?
Discipolul: Anveaţâ mistiryiulu a astronomiei.
Strepsiade: Şi aistâ ţi easti?
Discipolul: Aistâ easti geometria.
Strepsiade: Şi ţi poţ s-faţ cu aistâ?
Discipolul: Cu ea poţ s-misuri loclu tut.
Strepsiade: Ţi muşuteţ ân’i dzâţ. Şi aţel? Cari-i aţel ţi sta ca spindzurat aclo îndzeanâ?
Discipolul: I maestrlu.
Strepsiade: Maestrlu?
Discipolul: Socrate! Socrate frate! Nu mi avdi.
Socrate: Ţi vrei bre pravdă, muritoare.
Strepsiade: Ti plâcârsesc Socrate s-mi anveţ aţeali lucri ti cari vin’i pânâ aoa.
Socrate: Şi ti ţi vinişi aoa?
Strepsiade: Voi s-ţâ hiu discipol, voi s-mi anveţ cum s-azburăsc ta s-arâd lumea şi s-nu dau tru nâpoi pâradzl’i împrumutaţ.
Socrate: Şi cum di hii amplin di borgi?
Strepsiade: Mi vâtâmă aistâ lângoari a cailor. Ti plâcârsescu s-mi anveţ mâstârluchea s-arâd oamin’l’i şi s-nu pâltescu ţiva la can. Şi mi sprigiur pi Dumnidză că iţi va-n’i cafţâ va ţâ dau.
Socrate: Pi ţi ti sprigiuri? Pi Dumnidză? Ahtări chirâturi nu trec aoa la noi.
Strepsiade: Ma voi pi ţi vâ sprigiuraţ? Pi absolut? Pi haos?
Socrate: Vrei ta sâ ştii ti-amirâril’a ţerlui şi ti aţea ţi ş-easti absolutlu?
Strepsiade: E.
Socrate: Maca-i aşi lipseaşti s-azburăşti cu niorl’i că noi a lor nâ ancl’inăm.
Strepsiade: Sigura.
Socrate: Viniţ viniţ ma troarâ niori sâmtusiţ ş-aluştui om aoaţi tora sâ-l’i spuneţ, o niori canâoarâ nisicaţ, o niori sâmtusiţ ma s-mi avdzâţ griţ.
Corlu: reacţie.
Socrate: E, li avdzâşi cum suschira, tuş canda arujeaşti ţerlu.
Strepsiade: Ti plâcârsesc Socrate sâ-n’i dzâţ şi a n’eia cari suntu mulj’erli aesti. Naca suntu strigâ?
Socrate: Nu, suntu niorl’i ditu ţer, eali sunt vâsiloan’ili ţi cumândusescu minciuna, pradzl’i, arâderli, zboarâli uruti, zboarâli fârâ arşini.
Strepsiade: Ti-aţea cându li-avdu şi mini n’i yini s-dzâc zboarâ uruti. Voi maca s-poati ta s-li ved dealihea.
Socrate: E, mutreali. Nu ştiai că suntu zeiţi? Ma pistipseai că suntu ciudii?
Strepsiade: E, minduiam că suntu aburi, negurâ, pulbiri di-arau.
Socrate: Eali mintesc tuţ tivichel’i, tuţ psefţâl’i, tuţ furl’i, tuţ chiruţl’i şi el’i lâ si ancl’inâ a lor.
Strepsiade: Ma maca suntu niori dealihea, maca câţe suntu alâxiti ca niscânti mul’eri di-aradâ. Di câti ştiu mini niorl’i ditu ţer nu suntu aşi.
Socrate: Niorl’i ş-aspun ţi prosupu vor.
Strepsiade: Ghini vinitu dumniţi niuriţi. Mi-ancl’in a voauâ.
Corlu: Cântec.
Strepsiade: Ţi boţ muşati, ţi cântiţi ti ciudii.
Socrate: E. Maşi eali suntu aţeali la cari lipseaşti ta s-ti ancl’ini că tuti alanti suntu lucri ti ţiva şi chirâturi.
Strepsiade: Şi dupu cum dzâţ tini, la Dumnidză nu lipseaşti s-nâ ancl’inămu.
Socrate: Eee Dumnidză, aesti suntu chirâturi, Dumnidză nu mata easti tu ţer.
Strepsiade: Cum? Ş-cari da ploaia?
Socrate: Em cum cari da ploaia? Vidzuşi tini s-da ploai candu analtu pi ţer nu suntu niori? Da ploai cându nu easti niurat?
Strepsiade: Nu, nu sigura, ghini dzâţ. Mini minduiam că şi ploaia yini di la Dumnnidză. Ma cari bumbuneadzâ ta s-mi lâhtârescu?
Socrate: Tut niorl’i.
Strepsiade: Cum niorl’i?
Socrate: Em niorl’i cându suntu amplini di apâ şi da di fug pritu ţer, s-agudesc un di alantu, plâscânesc şi atumţea avdzâ cum bumbuneadzâ.
Strepsiade: Ma nu Dumnidză âl’i pindzi?
Socrate: Nu, nu. Absolutlu âl’i pindzi.
Strepsiade: Eee, ahtari lucru nu şteam. Hâbari nu aveam că Dumnidză nu mata easti tu ţer şi că tora cumândâseaşti absolutlu. Ma tut nu-n’i spuseşi cum easti, cum bumbuneadzâ?
Socrate: Em nu ţâ spuş? Cându suntu amplini di apâ cad un pisti alantu ş-plâscânesc.
Strepsiade: Em cum aşi?
Socrate: Mutrea-ncoa. Vahi ti stihisişi tini s-mâţ multu ciurbă şi s-aducheşti tu pânticâ ca unâ cutrimburari şi s-avdzâ cum maţâli ahurhescu ta s-facâ hâr-hâr”.
Strepsiade: E, e! Am aduchitâ şi mini aestu lucru, tu ahurhitâ u iau peanarga hâr hâr hâr hâr” şi deapoaia gâl gâl gâl gâl gâl gâl” şi tu soni cându easti ta s-mi scap, delihea ca unâ bumbunidzari plâscâneaşti dip ca niorl’i.
Socrate: Minduiati tora, maca tini cu unâ pânticâ ahâtu di n’icâ poţ ta s-tradz ahtări bumbunidzări, cum ti ciuduseşti că tut ţerlu ţi easti fârâ dipisitâ bumbuneadzâ di ti lâhtârseaşti?
Strepsiade: Pistipsesc că ai andriptati.
Corlu: Mârate muritor ţi vrei ta s-afli a noastrâ mintiminii, ta s-hii un muritor ma hriosu lipseaşti ta s-şedz ma multu nimâcatu şi atumţea sigura tu absolut va s-hii dip integrat. E câti vârâoarâ poţ s-mâţ urdzâţ şi şteyi.
Strepsiade: Maca-i zborlu s-mi integrez tu absolut va s-mâc maş urdzâţ şi şteyi.
Socrate: Şi nica ţiva lipseaşti: s-ti ancl’in’i maş a niorilor.
Strepsiade: Maş a lor va mi ancl’in di-aoa şi ninti.
Corlu: Şi tora s-nâ spun’i fârâ di altâ ţi lâiaţâ ti adusi aoa la noi.
Strepsiade: Ţi lâiaţâ, vin’i s-vâ caftu s-mi-anviţaţ cum s-arâd lumea, şi sâ-n’i spuneţ luyuria cum s-adar mulţâ pâradz ta s-ascap di aţei la cari am borgi.
Corlu: Va ti anviţăm noi tora tuti aesti, că tora ti acâţăm tru mân’i.
Strepsiade: Di aoa şi ninti fâţeţ tut şi vreţ cu mini. Vâ dau tru mânâ truplu a meu.
Corlu: Ia s-videm tora ca ţi soi di om hii.
.
Corul : Ia, duri giudicaşi, ia dizlâxeati.
Strepsiade: Câţe? Nu feciu ţiva.
Socrate: Aşi easti aoa adetea, ta s-intrâ tutâ lumea goalâ.
Strepsiade: E ma mini….
Socrate: Dizlâxea-ti nâ oarâ şi taţ…. (+corlu). Aide hârsea-ti că tora tu auşeaticu va s-afli năili idiei ţi suntu adzâ la modâ şi mistiryiul ali filosofii. Dzâ: Mi-ncl’in a niorilor, mi-nc’in a pradzlor….”
Strepsiade: Ma mini nu voi s-anveţ di-ahtări.
Socrate: Ma ţi vrei tini?
Strepsiade: Luyuria alantâ, cum s-arâd oamin’li.
Socrate: E ma suntu multi alti lucri ţi lipseaşti s-li ştii ninti. Lipseaşti sâ ştii di prăvdzâ cari suntu şi cum suntu, cari suntu di semnu bârbâtescu.
Strepsiade: Cum s-nu li ştiu, mutrea: birbeclu, boulu, ţaplu şi dapoia cânli, leliclu.
Socrate: Ia, ia stăi, ia mutrea. Tini la partea mul’ireascâ âl’i dzâţ ca la partea bârbâtescâ…lelicu?
Strepsiade: Cum?
Socrate: E! Tini tut lelicu dzâţ, că-i mul’eari că-i bârbat.
Strepsiade: Dealihea-i ama cum lipseaşti s-dzâcu?
Socrate: Lelic şi lelicoaicâ.
Strepsiade: aaaa, lelicoaicâ. Multu ghini, tora anviţai şi mini ţiva. Va s-bag minti tu cupan’i.
Socrate: Eeee, mutrea tora nâpoi nu spuseşi cum lipseaşti. Dzâseşi cupan’i. Spun’i ti ea ca ti un bârbat şi easti mul’eari.
Strepsiade: Cum u fac bârbat?
Socrate: Cum nu achicâseşti. Cându dzâţ cupan’i tuş canda dzâţ Yani.
Strepsiade: Cum?
Socrate: Ti tini unâ easti. Că dzâţ Yani că dzâţ cupan’i.
Strepsiade: Abre Yani nu avu niţi unâ cupa’i. Şi de-aoa şi ninti cum sâ-l’i dzâc?
Socrate: Cupân’iţâ. Cum âl’i dzâţ la unâ featâ Mariţâ.
Strepsiade: Cupân’iţâ? Easti la feminin Mariţâ?
Socrate: E.
Strepsiade: Abre alasâ-mi cu cupân’iţâ şi Mariţâ. Ţâ dzâşu, vin’i aoa ti pradz, s-mi anveţ luyuria cum s-ascap di borgi şi s-nu pâltescu la vârnâ ţiva dip…
Socrate: Hai ia-ţ zverca di aoa, nu hii bun ti prâxeari, nu badz minti ti ţiva.
Strepsiade: Ma câţe Socrate?
Socrate: Ti-aţea că badz pi unâ ureacl’i şi ţâ iasi pi alantâ tut ţi anveţ. Ia dzâ ţi ti anviţai prota ş-prota?
Strepsiade: Prota mi anviţaşi aţea cu Mariţa-fitiţa.
Socrate: S-ti mâcâ lucl’i, ia-ţ zverca di aoa, că hii nâ pravdâ ţi agârşeaşti dinâoarâ.
Strepsiade: Niori vâ plâcârsescu! Ţi s-fac?
Corlu: Bitârne noi ti plâcârsim ma s-ai acasâ vârnâ ficior gioni s-lu pitreţ aoa s-anveaţâ tu loclu a tău.
Strepsiade: Am acasâ un ficior gioni, ama nu para va s-anveaţâ, va mi duc s-lu-aduc.
Corlu: Lu-acâţăm tru pringâ şi aistâ di itia noastrâ, di-aoaţi şi ninti va s-facâ tut ţi-i dimandzâ şi s-nu chirem tora furn’ia sâ-l’i lom pâradzl’i tuţ şi s-nâ arâdem di elu.
Strepsiade: Ficior, ficior yinu-ncoaţi, yinu-ncoaţi. Treţ s-anveţ!
Fidipide: Tate, ţi zburăşti aşi, Dumnidzale ţi zboarâ dzâţ.
Strepsiade: Avdzâ tini, Dumnidzale! Ţi Dumnidză zburăşti? Nu mata hii cilimean s-pistipseşti ahtări anguceri cu Dumnidză. Yina s-ţâ dzâcu ţi anviţai.
Fidipide: Ia dzâ.
Strepsiade: Deaneavra ti sprigiuraşi pi Dumnidză.
Fidipide: E. Şi?
Strepsiade: Eee ficior sâ ştii că Dumnidzălu a tău nu mata cumândâseaşti.
Fidipide: Atumţea cari?
Strepsiade: Niorl’i. Ei lu deadirâ împadi ditu ţer pi Dumnidză.
Fidipide: Ţi tivichileşti dzâţ bre tate. Cari dzâsi aşi?
Strepsiade: Dzâsi maestrlu spiritual Socrate şi niorl’i.
Fidipide: Ş-tini pistipsişi tuti glâreţli aesti?
Strepsiade: Ancl’idi gura s-nu spun’i zboarâ uruti ti maestru şi ti niori.
Fidipide: E, şi ţi pot s-anveţ mini di la el’i?
Strepsiade: Ia mutrea aestâ aoaţi. Cum âl’i dzâţ?
Fidipide: Lândâruşi.
Strepsiade: Şi la alantu?
Fidipide: Tut lândâruşi.
Strepsiade: Idyea lâ dzâţ la dauli? Va şi-arâdâ tutâ dun’iaua di tini. Aestâ easti lândâruşi mul’iruşi iara alantu easti lândâroi.
Fidipide: Lândâroi? Şi aestâ easti mintiminia ţi u anviţaşi aclo?
Strepsiade: E, şi multi alti. Ama mini hiu auş şi li agârşescu ayon’ia…. Socrate, ia vin’i, ţâ aduşi ficiorlu.
Socrate: Nu para pari axi ta s-anveaţâ arta arâdearâl’ei şi a zborlui aleptu.
Strepsiade: Ti plâcârsesc s-lu anveţ, ama vedz ma multu s-lu anveţ arta a arâdearâl’ei şi nu zboarâli aleapti.
Socrate: Va aleagâ elu singur ţi turlii di anviţari va s-va: aţea cu ndriptati ili aţea farâ ndriptati. S-yinâ raţionamentili. (Strepsiade iasi).
Raţionamentul drept: Em tora s-videm ma s-poţ sâ-n’i ţân’i cheptu.
Raţionamentul nedrept: Va vedz tini tora cum va ti dau di arşini.
Raţionamentul drept: Pi mini? Tini? Ma tini cari hii?
Raţionamentul nedrept: Un argumentu.
Raţionamentul drept: E. Ma aţel slablu.
Raţionamentul nedrept: Şi cu tuti aesti mini va s-anâchisescu.
Raţionamentul drept: Cum?
Raţionamentul nedrept: Pritu arâderli ţi mini li angucii.
Raţionamentul drept: Em, tora di arâderi i-amplinâ lumea ti itia aluştor glari.
Raţionamentul nedrept: Glari? Nu! Mintimen’i. Şi cum va faţ ta s-anâchiseşti?
Raţionamentul drept: Va dzâc dininti tut ţi easti ndreptu.
Raţionamentul nedrept: Şi mini va dzâc că nu-ari andriptati.
Raţionamentul drept: Andriptatea easti di la Dumnidză.
Raţionamentul nedrept: Atumţea maca easti vârnâ andriptati, iu eara Dumnidză cându Hristolu eara pi cruţi?
Raţionamentul drept: Nu ţ-aruşini s-ţâ hibâ arşini s-dzâţ ahtări zboarâ uruti?
Raţionamentul nedrept: Zboarâ muşati vahi vrei s-dzâţ.
Socrate: Duri vâ vâryitu. Ma ghini easti s-aspuneţ ţi ştiţ.
Raţionamentul drept: Em, ninti tiniramea tin’isea andriptatea, tin’isea auşl’i, cilimean’li ş-tin’isea pârinţâl’i. Tiniramea avea nâmuzi şi nu dzâţea zboarâ psefti.
Raţionamentul nedrept: Aesti suntu chirâturi ditu eta al pap.
Raţionamentul drept: Vahi suntu aesti anviţâminti ditu eta al pap ma cu eali acriscu soia noastrâ pirifanâ. Ma s-hii ascultâtor va s-ai parti di muşuteaţâ, di vreari, di ayapi.
Raţionamentul nedrept: Ma s-ti iei dupu elu va-şi arâdâ tuţ di tini şi va ţâ greascâ puţa ali dadi.
Raţionamentul drept: Ma s-ti l’ei dupu mintea aluştui ş-dupu moda di adzâ va ti ahânduseşţâ tu lâvuşii, va ti buiuseşti tutâ dzuua şi va s-aspun’i di lucrurli uruti că suntu muşati şi tuti tabaieţli uruti va s-dzâţ că suntu buni.
Socrate: Muşati zboari, s-videm tora ţi va s-apândâseascâ.
Raţionamentul nedrept: Mizi aştiptam s-i-apândâsesc, că nu geaba mi cl’eamâ raţionamentlu fârâ andriptati. Mini fui protlu ţi avui ideea s-n’i-arâdu di justiţie şi di nomuri. Mini ştiu cum pot s-aminţ şi-atumţea cându nu ai andriptati.
Raţionamentul drept: Em, şi-aestu easti un lucru bun? S-aminţâ cându nu ai andriptati?
Raţionamentul nedrept: Sigura, tini dzâţ că tinirl’i s-nu s-ducâ la gimbuşi. Câţe s-nu s-ducâ, s-ducâ si s-hârseascâ. Dapoia dzâţ că tin’ia şi morala suntu unâ dimândari. Ia dzâ-n’i tini a n’eia cari amintă ţiva ditu morală şi cari avu vârnâ hâiri ditu aistâ? Ascutâ-ni tinire pi noi şi fă isapi ţi hâiri ţâ aduţi morala şi ţi hârseri ţâ suntu curmati ti tutâ bana. Dusirâ gimbuşli, mul’eri, ficiorl’i, beari, giocuri, turvuieri. Ţi ţu vrei bana fârâ ahtări lucri? Şi deapoaia, vahi sâ stihiseaşti vârâoarâ s-adari vârâ nifaptâ, ti duţ la altâ mul’eari ş-ti acaţâ bârba-su-n casâ. Dusi, ti-astal’i ma s-nu ştii sâ zburăşti. Ma s-ti prâxescu mini, arâdz, faţ tut ţi vrei, ţiva nu easti di arşini, şi cându va ti acaţâ bârba-su va s-dzâţ că nu fâţeşi canâ amârtii. Pi Dumnidză arucâ câbatea că ti feaţi om, muritor şi că nu ti ţâni chealea s-ţân’i chept când ai dininti unâ mul’eari muşatâ.
Raţionamentul drept: E ma şi cându nu-lu ţâni chealea niţi dinintea a un bârbat? Atumţea ţi dzâţ?
Raţionamentul nedrept: Dzâc că s-poati şi ma arău şi ţu ancl’işu şi aestâ oarâ gura.
Raţionamentul drept: Aşi easti.
Raţionamentul nedrept: E tora sâ-n’i dzâţ di iu alidzem avocaţl’i?
Raţionamentul drept: Ditu aţei ţi suntu asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Em politicienl’i?
Raţionamentul drept: Tut ditu aţei asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Şi soţl’i?
Raţionamentul drept: Tut ditu aţei asparţâ.
Raţionamentul nedrept: Vedz! Pricunoşti că tut ţi dzâţ suntu zboarâ psefti. Mutrea şi anvârliga, tu salâ ţi vedz?
Raţionamentul drept: Ţi s-ved, naima mulţâ asparţâ. Mea un di el’i lu ştiu di multu, un aclo cu perl’i lundzâ, şi alantu cu veari tu urecl’i….
Raţionamentul nedrept: E, tora ţi dzâţ?
Raţionamentul drept: Ţi s-dzâc? Maş asparţâ. Va s-trec ş-mini di partea voastrâ.
Socrate: Hai, tora fudziţ di aoa!
Strepsiade: Va s-neg tora la Socrate s-ved ma s-anviţă ficiorlu a meu luyuria cu pradzl’i.
Socrate: Bunâ dzuua Strepsiade!
Strepsiade: Bunâ dzuua şi ia vin’i s-ti tin’isesc aşi cum lipseaşti tin’isitu un dascalu ti praxea ţi iu dâdeşi a ficiorlui a meu, lu-anviţaş luyria cu … pradzl’i.
Socrate: E, e!
Strepsiade: Atumţea doxâ a ţeia ….. […]
Socrate: Di aoa şi ninti va s-aminţ lişor iţi va s-vrei tu iţi giudicatâ.
Strepsiade: Ţi cara eara dininti martori atumţea cându mi amprumutai?
Socrate: Cu ahânt ma ghini. Dipu s-hibâ şi vârnâ n’ii!
Strepsiade: Ee, scâpai! Di aoaţi şi ninti nu va s-cântu: Am pradz ti dari, am borgi te-a loari.”
Eee, ficiolru al tati ţi ghini-n’i pari că ti ved. Când mutresc la tini ca ţi soi hii, ţi mintimen ti adraşi şi cum va li aminţ tuti giudicăţli.
Fidipide: Tate nu-ari s-vedz zori di aoa şi ninti.
Strepsiade: Va s-ved zori că adzâ easti dzuua veacl’i-noauâ.
Fidipide: Em cum s-hibâ unâ dzuuâ cum u numâseşti tini veacl’i-noauâ”?
Strepsiade: E! Easti dzuua când lipseaşti ta s-pâltesc taxili ti giudicatâ.
Fidipide: Em ţi zori, pradz arcaţ tu vimtu. Cum u iei tut nu s-poati unâ dzuuâ s-facâ doauâ.
Strepsiade: Aha, dzâţ că nu s-poati?
Fidipide: Em cum dapoaia, cum s-poatâ? Em poţ s-pistipseşti că unâ mul’eari poati s-hibâ şi moaşi şi tutnâoarâ unâ fiticâ?
Strepsiade: Cu tuti aesti aşi easti nomlu.
Fidipide: E, dipu aoa minduiesc că nu aducheşti ghini cari easti n’edzlu a nomlui. […]
Strepsiade: E bravo. Tiii, hârsite Strepsiade tini işişi ti amintaşi mintimen ama ţi cilimean criscuşi la cheptu. Aşi va s-dzâcâ di-aoa şi nâinti tuţ aţei ţi mi ştiu. Va s-creapâ di inati tuţ soţl’i şi hoara tutâ cându va s-veadâ cum aminţâ procesili. Ti tin’ia ta va s-tindem tora unâ measâ mari amplinâ di buneţ. (cântic cu beari)
Strepsiade: Cari easti aestu?
Pasias: Ştiţ, easti dzuua veacl’i-noauâ. Ai borgi la mini 1010 liri ţi ţâ-l’i amprumutai ti calu aţel sur.
Strepsiade: Un cal? Avdzâşi? Un cal? Em ştii tutâ dun’eaua câtu nu voi mini cal’i şi ancâlar.
Pasias: Ân’i tâxişi şi ti sprigiuraşi că va n’i dai tru nâpoi.
Strepsiade: Atumţea nu şteam că ficiorlu a meu va s-anveaţâ zboarâli aesti mintimeni şi luyuria ţi l-ancl’idi gura la tuţ.
Pasias: Şi te-aţea vahi tora vrei ta s-dzâţ că nu ai borgi la mini?
Strepsiade: Sigura, te-aţea anviţă ahânti ficiorlu a meu.
Pasias: Şi ti sprigiuri dinintea al Dumnidză?
Strepsiade: Ţi Dumnidză? Cari Dumnidză? Lu-ascuchi trei ori.
Pasias: Şi ti uruteaţa aestâ ţi u dzâţ nu ti l’a draclu?
Strepsiade: Atumţea va s-ascuchi şasi ori.
Pasias: O Dumnidzale ditu ţer, fă-lu ta s-pâlteascâ uruteaţa aistâ nu şasi ori ma şaidzăţ di ori.
Strepsiade: Mi faţ s-arâdu. Dumnidză a tău nu ari oarâ ti ahtări.
Pasias: Va-n’i dai ma nu-n’i dai pradzl’i?
Strepsiade: Ia stai niheamâ. Mutrea-n coa. Dzâ tora, ţi-i aestâ?
Pasias: Cum ţi easti… cupan’i.
Strepsiade: Em cât tivichel hii. Şi vrei sâ-n’i cafţâ pradzl’i tru nâpoi. Vâroarâ nu va ţâ pâltesc cându dzâţ la cupân’ţâ că-i cupan’i.
Pasias: Ţi va s-dzâcâ nu vrei ta s-pâlteşti.
Strepsiade: Ia-ţ zverca di aoa că va-ţ frâng caplu.
Aminias: Ca vai di mini! Ca vai di mini!
Strepsiade: Ma cari ancâneaşti aclo?
Aminias: Mini, un om aguditu di soarti.
Strepsiade: Atumţea armân’i aguditu.
Aminias: Ţâ arâdz di mini? Dzâl’i a ficiorlui a tău sâ-n’i da pradzl’i nâpoi.
Strepsiade: Ţi pradz?
Aminias: Ţi ţâ-l’i ded cu amprumut.
Strepsiade: Dupu cum ved mini ti agudi taxiratea adzâ.
Aminias: E, earam ancâlar cu cal’i şi câdzui di-ancâlar la cursi.
Strepsiade: Şi ţi-ţ fudzi mintea aşiţi tuş canda ti cutuvuli pri-mpadi un yumar?
Aminias: Â-n’i fudzi mintea că-n’i caftu nâpoi pâradzl’i a mei?!
Strepsiade: Mini dzâc că ţâ fudzi di dip mintea.
Aminias: Va vedz ţi va ţâ fugâ a ţeia mintea cându va ti dau tu giudicatâ că nu-n’i dai pradzl’i tru nâpoi.
Strepsiade: Ia mutrea-ncoa… cându da ploai minduieşţâ că chicâ apâ noauâ i easti idyea apâ ţi soarli u sudzi di aoa ditu locu?
Aminias: Hâbari lai nu-am ţi apâ dzâţ şi nu ved zori ti aestâ.
Strepsiade: Em tini nu ştii ţi s-stihiseaşti-n ţer şi vrei s-ai pradzl’i aoa pi loc?
Aminias: Em cafi dzuuâ şi cafi mesu pradz’li cresc că treaţi chirolu? […]
Strepsiade: Em tini pistipseşţâ că amarea adzâ easti ma amplinâ di eara cu un mes ma ninti?
Aminias: Nu, că amarea nu acreaşti cafi dzuuâ.
Strepsiade: Maca easti aşi zminare şi amarea nu acreaşti ţi cara că s-vearsâ tu ea arâuri, cum vrei tini s-acreascâ pradzl’i a tăi? Vrei s-mi dai tu giudicatâ? Ia-ţ zverca di aoa! (ia un ciumagu). Hai cal di cursi, treţ la trap că tora ti anţap sum coadâ!
Corlu: Aistâ ş-easti ma s-li vrei arâderli. Aistâ ş-easti ma sâ-l’i vrei maş pradzl’i. Di vrerea lor aistu lai auş nu va ş-pâleascâ borgea ţi ş-u ari, ma va sâ stihieascâ unâ dzuuâ când hil’ilu a lui ahânt prâxitu ma gihini vrea s-eara un mutu.
Strepsiade: Ai ficiorlu al tati canta-ni ţiva ş-tini?
Fidipidei: Ti s-ţâ cântu la measâ tuş canda hiu ceatrafiru?Candu vrei tini?
Strepsiade: Lu baţ pi tati a tău?
Fidipide: E tate! E şi pot dinintea al Dumnidză sâ spun că am andriptati ta s-ti bat.
Strepsiade: Nu ţ-arşini, yumar fârâ arşini! Cum poati un ficior ş-batâ tatâ-su cu andriptati?
Strepsiade: Mini vrui s-li anveţ aesti ti luyuria cu… pradz’li, nu s-mi cândiseşti mini că easti muşat s-lu baţ tatâ-tu.
Corlu: E tora s-ti videm mârat auş cum poţ ta sâ-l’i ţân’i cheptu aluştui om plin di curayiu şi fârâ di arşini.
Strepsiade: Nu ţâ-l’i arşini, mini cari ti criscui şi cum greai ţiva cum ţâ dâdeam, cum greai ti apâ ţâ dâdeam apâ, cum greai papa mini ţâ dâdeam s-mâţ, niţi nu dişcl’ideai gura s-dzâţ caca” că mini ti bâgam pi oliţâ. Şi tora tini s-mi scoţ nafoarâ ditu casâ?
Corlu: Em tora s-ti videm ficior pri iu va u scoţ câmeaşa.
Fidipide: Eee, ţi muşat easti s-hii acâţatu cu lucri năi, s-mutreşti cu nărli ndzeanâ la tuţ alanţâ oamin’i. Mini cându earam acâţat cu cal’i şi cu cursili nu puteam s-dzâc trei zboarâ, tora u am gura foarticâ, lu şuţ şi lu aşuţ omlu cum voi mini şi pot ta s-demonstrez că easti andreptu s-lu baţ şi pi tatâ-tu.
Strepsiade: Dumnidzale! Ma ghini acaţâ-ti iara di cal’i şi di cursi maş s-nu mâc ahântâ pârjinâ.
Fidipide: Cându earam n’ic nu mi bâteai?
Strepsiade: E, ti ghinili a tău. Ti gailelu ţi ţ-lu purtam.
Fidipide: E ama nu easti anreptu tu arada mea s-am şi mini angâtan ti tini şi s-ti batu? Maca ta s-ai angâtan va sâ spunâ că lipseaşti s-mi baţ. Câţe truplu a tău s-nu mâcâ pârjinâ şi a meu s-mâcâ? Ştiu, va-n’i dzâţ că aşi lipseaşti adrat cu cilimeanlu. Şi câţe tatâ-su s-nu patâ idyea?
Strepsiade: Ma nomlu nu dzâţi iuva că un hil’iu poati s-lu batâ tatâ-su.
Fidipide: E, ma aţel cari adră nomlu nu easti un om cum him noi? Şi nu tut pritu zboarâ-l’i feaţi pi strâpachil’i a noştri ta s-ia aistu nom? E atumţea câţe s-nu fac şi mini ahurhinda di adzâ un nom nău, s-dau izin’i la ficiori sâ-şi batâ pârinţâl’i. Ia mutrea la câcoţ şi la alti prăvdzâ, şi el’i ş-bat pârinţâl’i.
Strepsiade: Maca ţâ pari că him idyea cu câcoţl’i câţe nu mâţ şi tini ca el’i baligâ şi câţe nu dorn’i pi ciumag?
Fidipide: Nu easti idyea. Niţi maestrlu Socrate nu aproachi aestâ idee.
Strepsiade: Atumţea nu mi bati că va yinâ dzuua cându va ţâ parâ arău.
Fidipide: Câţe?
Strepsiade: Ti-aţea că andreptlu a meu ta s-ti bat mini tini, va-lu ai şi tini cându va s-ai un ficior.
Fidipide: Şi ma s-nu am va sâ spunâ că mâcai bâtichi geaba?!
Strepsiade: Mini pistipsesc, duruţ fraţ di ilichia meau, că elu zburâ cu andriptati. Aşi easti, easti andreptu, cându him câbati s-him vâryiţ.
Fidipide: Ţi dzâţ maca, cu giudicata aţea cu strâmbâtati, pot s-ţâ aspun că easti andreptu s-u baţ şi pi dada a tau.
Strepsiade: Ma s-faţ şi aistâ luplu s-ti mâcâ, s-ti aruţ tu arâu cu tut cu Socrate şi cu a lui strâmbâ giudicatâ. O! Niori! Voi hiţ furn’ia ti cari agiumşu iu agiumşu.
Corlu: Nu, tini hii furn’ia di tuti câti tradz. Că tini hii aţel ţi-l’i vrei ahât di multu pradzl’i şi arâderli.
Strepsiade: Câţe nu dzâsitu ditu ahurhitâ şi mintitu un om mâratu di la hoarâ, un auş chirutu.
Corlu: Noi aşi adrăm cu tuţ aţei ţi-l’i vor multu pradzl’i. Â-l’i pindzem tu amârtii ca omlu singur s-anveaţâ că bana lipseaşti tricutâ cu frica di Dumnidză.
Strepsiade: Ca vai di mini niori! Andreptu şi dealihea easti tuţ ţi dzâţeţ. Lipseaşti s-dau nâpoi pradzl’i ţi-l’i amprumutai. E, tora-n’i vini mintea. Hai s-lu vâtâmăm maestrlu Socrate şi discipolii. Că el’i nâ arâsirâ mini şi tini.
Fidipide: E, ma mini nu voi.
Strepsiade: E, e tin’isea maş Dumnidză, că elu easti Dumnidză tati.
Fidipide: Dzâseşi Dumnidză, tuş canda ari Dumnidză în ţer. Aesti suntu chirâturi. Absolutlu, niorl’i, maş el’i dumnesc di cându Dumnidză fudzi ditu ţer.
Strepsiade: Nu fudzi ditu ţer Dumnidză. Şi mini pistipseam ca tini altâ oarâ.
Fidipide: Alasâ-mi cu chirâturli a tali. (iasi)
Strepsiade: Ţi amârtii s-mi aleapid di Dumnidză cum mi anviţă Socrate. O! Dumnidzale nu ti anvirineadzâ pi mini, l’eartâ-mi că mi mintirâ niorl’i cu bândurarea lor. Va lâ dau foc, va lâ aspun mini a loru! Ţi vâ acâţat s-vâ arâdeţ di Dumnidză, s-cârtiţ luna ditu ţer. Ah! Doamne! Agudeai ti tuti uruteţli ţi li feaţirâ şi ma multu ti aţea că avurâ curayiu s-arâdâ di tini Doamne.
Regizorlu: Lirtari ca na agiucam cu aistu aush aoati tora seara…
Ma Doamne na si pari ca ni agarsisi aoa…
Ti s-easti omlu Doamne?
Un scret di os cu screta di madua si sandzi !
Videt ca nu putem ta sa scapam di screta di yiliceari a malmalei
Videt ca nu putem ta sa scapam di sctreta di yiliceari a pradzalor…
Poarta omlu bana tuta ca furniga nipututa
shi tsi va s-lia cu el candu moari ?
Daua scanduri trei pironi
Ista-i tuta avearea lui dit soni!
Noi Doamne ti caftam tas canda nu va s-ti aflam Varnaoara,
ma Tini hii aoa cu noi si vahi na dai lirtari cu u fatseshi si altaoara!
Candu i zborlu ti paradz tuts him di idyea relighie !(Voltaire)
Video –> http:/vimeo.com15589867
