Adeț și arădz di a noastri dit zâmani

Cârciunlu

Tașcu Lala, 02.01.2025, 23:12

Adeț și arădz di a noastri dit zâmani

Cârciunlu

Multu mușatâ colindâ cari n-aduți mușata hâbari că tu aestâ dzuuâ di mari sârbâtoari s-amintă Hristolu, nâdia a limil’ei criștini.

Pritu colindi oamiñil’i ș-aspusirâ nica ditu zâmani haraua ti marea thamâ ți u feați Dumnidză ti oamiñi, eali hiinda unâ adeti tru dzâlili aesti di sârbâtoari criștineascâ.
Armâñil’i, ca mileti criștinâ, arâspândiț tu ma multi craturi ali Nisie Balcanicâ, tru munțâ, ș-avigl’earâ pistea tru Dumnidză, cumu ș-adețli ș-arădzli ți tora suntu unâ urnechi di mușuteațâ dit zâmani.

Ași, cathi anu, Aprindu Cârciunu, iuțido tru statili ortodoxi, dzâțea tru anlu 1925 marli anvițatu românu di orighini armâneascâ, Nicolae Iorga, cilimeañil’i anchisea pi căl’iurli amplini di neauâ ânghițatâ ți cârțânea sumu ciuciurușili a loru ș-dânâsea sumu firidili di luñinâ și cânta că s-amintă Hristolu. Putemu s-dzâțemu că aesti colindi suntu unâ turlie di intrari a ñițloru tru comunitatea di cridințâ ș-di suflitu tru adețli criștinu ortodoxi. Aesti adeț s-țânurâ iuțido șidea armâñil’i.

Tutu unâ aradâ eara ca dupâ 40 di dzâli di preasini, cu mâcări marsini ș-pipiridz, armâñil’i s-lu aproachi-n casâ preftul din hoarâ, ți alâga cu icoana a Cârciunlui ș-cari sâmtusea cu ayeazmâ pritu casi.

Ași, el’i s-ândridzea s-așteaptâ cu casili chischini ș-cu sufliti aspilati di amârtii mușata hâbari di amintari a Hristolui.

S-pari că prota oarâ ti colindi zburâ scriitorlu românu Dimitrie Bolintineanu tru cartea a lui di câlâtorii anyrâpsitâ la anlu 1858. Cama multu ti adețli di Monastir (Bituli) s-tipusi la anlu 1899 tru revista „Foaia Popularâ”. Aoa sâ spuni că Prindu Cârciunu ficiurițl’i s-aduna parei-parei, cumândâsiti di nai ma marli di el’i. Di multi ori el’i durñea cu trasturli di guși, cu ciumaga tu mânâ, cu fineri ș-cu cizmi aroși-n cicioari.

Ahurhea di cânta colindi dupâ ñiadzâ noapti.

Culindarl’i dâdea hâbari că yinu, agudinda cu ciumădzli pi poartâ.

Eara aprucheaț tu tui casili ș-di ațel’i oarfâñi, iara featili lâ deâdea culaț, meari, câstăñi, stâfidz, aroidi și chichiridzâ, chiro tu cari nâși dzâțea:

“Colindi, mirindi.
Himu armâñi.
Vinimu, vinimu
S-vâ hârsimu.
S-află Hristolu
Tu pâhnia a boului.
Colindi, colindi.”
“Colinde, colinde,
Că s-feați Hristolu
Tu pâhnia a boiloru
Di frica a uvreiloru.
Mula-l dizvâlea,
Boulu lu-anvâlea.”

Tru revista “Iholu ali Machidunie” sâ spunea că ficiurițl’i s-aduna nica di tahina la unâ di casi ș-ta s-lâ treacâ oara ma lișoru, dzâțea pirmithi, angucitori, fâțea șicăi. Nu-nchisea s-culindâ ninti di ñiadzâ noapti câțe s-dzâțea că s-afirea di oara ațea slaba, cându demoñil’i alâga s-facâ lâeț.

Pi la 3-4 sâhatea, câtrâ tu hâryii, culindaril’i anchisea s-alagâ pi la casili ditu mâhâlă, agudinda cu ciumâghița tru poartâ și grinda:

“Colindâ, colindițâ
Colindițâ, varvarițâ,
Paști oaia pritu bonițâ
Tufi, tufi dit căniță
Doi culaț ditu bonițâ.”

La casili di picurari cântarea a culindariloru eara unâ tiñie, câțe s-luyursea că Hristolu lâ avigl’ea oili, iar aprăvdzâli fita cama lișoru.

Eara ș-adetea ca ficiurițl’i culindari s-apleacâ tra s-adunâ di-mpadi poamili ș-aridichea heartâ arcatâ di nicuchirl’i a casâl’ei, chiro tru cari ficiurițl’i zghirea ca oili câțe s-pistipsea că Hristolu va-l’i avdâ și va s-vluiuseascâ casa a picurarlui.

Tru unâ altâ mârtirie sâ spuni că ațel’i ți avea prăvdzâ arca-n foclu di la vatrâ gârnu hertu, iara culindaril’i mintea cu ciumâghițili ș-dzâțea:

“Câti gârnâți suntu aclo, ahânti oi, boi ș-cai s-vâ da Dumnidză!”

Niscântiori dâdea cu lemnu ș-di prăvdzâ tra s-hibâ sânâtoasi.

Tru alti colindi, pi ninga cadurlu a amintaril’ei a Hristolui, s-oarâ a nicuchirlui a casâl’ei ca Sâmtili Sârbâtori sâ-l’i aducâ unâ ânveastâ nauâ, unu ficiuricu i sâ-l’i bâneadzâ fumeal’ia. La ahtări urări, nicuchirl’i lâ apândisea:

“S-bânaț, mușaț culindari! Trâ mulțâ añi hârioși!”

Și lâ dâdea culaț.

Cara tru ceata a culindariloru s-eara vârâ picuraru, atumțea nicuchirlu lipsea sâ-l’i da pâradz, câțe protlu cari deadi hâbarea trâ amintarea a Hristolui fu unu picuraru.

Alțâ câfta s-lâ da pul’ilu a câcotlui, unu culacu ca unâ turlie di câcotu.

Niscânțâ culaț eara adraț ca șerchi i patraț.

Unu culacu tru mesea a curi s-bâga unu ou, s-acl’ima oulu a Cârciunlui.

Cara s-nu-l’i arisea cumu eara chirnisiț i nu lâ si dâdea culaclu, atumțea ficiurițl’i cânta ași:

„Colindi, melindi,
Zavala, cundilala,
Dă-ñi, tetă, culaclu,
Că va țâ l’eau câcotlu
Di va-lu facu filii, filii
Și va-lu bagu pi unâ tâpsii,
Ta s-lu mâcu ti Stâ-Mârii.”

Tutu Monastir (Bituli) s-fâțea ș-alti arădz:

Dzuua di Cârciunu, dupâ ți culinda ñițl’i, inșea babaril’i, cari eara ficiori di 20-25 di añi. Eara unâ turlie di teatru popularu, actoril’i hiinda alâxiț tu chel’i di prăvdzâ: di ursâ, di gămilâ ș-yumaru. Ursa bâtea tâmpâna ș-alanțâ giuca.

Aestâ turlie di culindari ți țânea 3 dzâli lâ aduțea aminti di teatrul alu Dionisos di ninti di Hristo.

Tutu tu dzuua di Cârciunu armâñil’i s-duțea la bâsearicâ. Șidea la lituryie, cîțe mași ași ascâpa di frixea di demoñi, cari sâ spunea că, aesti dzâli, câfta s-adarâ multi lâeț a oamiñiloru. Ti ațea ș-culindaril’i dâdea cu ciumaga tu poartâ cu multâ silâ ș-fâțea câti unâ cruți pi ea, ta s-avinâ demuñil’i și-l’i aspârea cu cântarea:

“Colinde, melinde,
Dă-ñi, maie, culaclu,
Că s-află Hristolu,
Hristolu s-pâtidză,
La Dumnidză s-alină.
Criștiñil’i s-hârsescu,
Drațl’i plâscânescu.”

Unâ altâ veacl’i ș-criștineascâ adeti easti și alâgarea cu steaua di Cârciunu.

Steaua, simbolu a anyilicioasâllei steauâ cari lâ spusi calea ațiloru 3 magi ta s-lu aflâ și s-ancl’inâ a Natlui a Țerlui, faptu tu pâhnia a boiloru easti unâ adeti ți s-aceagl’i multu ghini ș-tu Curceauâ, tru Arbinușie. Aoa ș-adzâ, ca vârnu chiro nâpoi, s-adunâ gioñil’i ditu ma multi casi ș-alagâ cu unâ mușatâ steauâ cu țeri apreasi nâuntru și lâ cântâ a nicuchiriloru ti prucuchie, sânâtati și irini tru tutâ lumea.

Di la cathi unâ casâ, pareia di culindari iasi cama mari. Ș-tutu ași 3-4 sâhăț ditu unu mâhâlă tu altu.

„Analtâ steauâ inșitâ-n susu,
Anvițațl’i u loarâ călăuzâ
Când țerlu s-aprindea di spuzâ
Ș-nidzea s-lu caftâ pi Iisus.”

Tra s-ducheascâ cama ghini haraua aluștoru sârbâtori, armâñil’i s-aduna cu fumeal’ea tutâ din casâ tru unu locu. Ași, prota dzuuâ di Cârciunu, s-aduna tuț din casâ, șidea pi sinia âncârcatâ cu turlii di turlii di mâcări, câțe, dupâ dzâlili di preasini, measa s-umplea di mâcărli purinti adrati maxus ditu carni di porcu, ți s-tâl’ea ninti di Cârciunu, ași cumu eara adetea.

Ama, ninti di tâl’eari, porculu s-dâdea cu ayeazmâ ș-cu thimneamâ. Niscânti di eali s-mâca mași ațeali dzâli ca: tiyâneaua, carnea țâyârsitâ ș-pâcelu. Alti, ama, țânea tutâ iarna ca: lucanițli, clisa și țâyâridzl’i.

Tutu di Cârciunu s-adra ș-pita dulți, ditu ma multi peturi și s-duțea dari cu alti mâcări, câțe s-luyursea că ea ș-aduți cu sparganili a natlui amintatu tu aestâ mari sârbâtoari.
Daua dzuuâ di Cârciunu eara ghini ca Armâñil’i s-ducâ pi la soi: tinirl’i s-duțea la pârințâ, cl’iñil’i la nuñi.

Dzâlili di sârbâtoari eara tamamu buni ș-ti pruxinii, câțe marea sârbâtoari a Cârciunlui fu ș-armasi unâ bunâ nispeti ti hârseari ti tuț criștiñil’i ș-ti armâñi cari, chisaț di unâ isturii fârâ ñilâ ufilisirâ adețli ș-aesti mușati colindi ca sâ-și spunâ pistea a loru.

Colindili armâneșțâ ma vecl’i i ma năi s-avdu ș-adzâ ca tu cathi anu pi la casili a armâñiloru.

Puteț s-ascultaț aoa Emisiunea andreaptâ di Aurica Piha: Adeț și arădz di a noasti di zâmani: Cârciunlu