Refugiaţ armean’i în România
Secolul 20 avu unâ particularitate şocantă hiinda secolul a genoţidilor. Primulu genocid dintr-unâ mult para mare serie fu aţel contra armenilor di-tru Imperiul otoman, persecuţie tru care fură vâtâmaţ 1,5 milioane di armean’i, aproximativ giumitate di aestă naţiune. Motivulu ofiţial a guvernanţâlor otoman’i fu aţel că armean’il’i fraternizară cu armata rusă. În realitate ama, motivile fură politiţe, naţionalismul şi ideologhia panturanismului, economiţe — armean’il’i şi greţâl’i deţinea comerţulu şi bănchile tru statulu otoman –, şi relighioase, lideril’i relighioşi musulman’i declarânda jihad contra a necredincioşilor. Tute arhiusiră pri-tru mutarea bărbaţâlor armean’i, duşi la construcţii di geadi şi căl’uri ferate, iu fură vâtâmaţ pri-tru înfometare şi bătaie. Pi 24 aprilie 1915, Talaat Paşa, mare vizir şi ministrulu a comunicaţiilor, deade circulare pri-tru care familii întredz di armean’i să hibă deportate.
Steliu Lambru, 09.09.2015, 22:18
Secolul 20 avu unâ particularitate şocantă hiinda secolul a genoţidilor. Primulu genocid dintr-unâ mult para mare serie fu aţel contra armenilor di-tru Imperiul otoman, persecuţie tru care fură vâtâmaţ 1,5 milioane di armean’i, aproximativ giumitate di aestă naţiune. Motivulu ofiţial a guvernanţâlor otoman’i fu aţel că armean’il’i fraternizară cu armata rusă. În realitate ama, motivile fură politiţe, naţionalismul şi ideologhia panturanismului, economiţe — armean’il’i şi greţâl’i deţinea comerţulu şi bănchile tru statulu otoman –, şi relighioase, lideril’i relighioşi musulman’i declarânda jihad contra a necredincioşilor. Tute arhiusiră pri-tru mutarea bărbaţâlor armean’i, duşi la construcţii di geadi şi căl’uri ferate, iu fură vâtâmaţ pri-tru înfometare şi bătaie. Pi 24 aprilie 1915, Talaat Paşa, mare vizir şi ministrulu a comunicaţiilor, deade circulare pri-tru care familii întredz di armean’i să hibă deportate.
Ţel’i cama cu tihe di aţel’i cripaţâl’i reuşiră să si salveadză. Unil’i si refugiară şi în România, aşi cum nă relatăă istoriculu Eduard Antonian. Interlocutorulu a nostru nâ spuse ama că istoria refugiaţâlor armean’i în România arhiusi la bitisita secolului al 19-lea, după genocidulu di-tru 1895-1896. El dzâse: ”La ordinile a sultanului Abdul Hamid al II-lea, supranumit sultanulu aroşu, fură masacraţ în varliga di 350.000 di armean’i. Atumţea, ună bună parte di comunitatea armeană di-tru Imperiul otoman si refugie şi în România. Şi ază, vârâ 10% di comunitatea armeană din România easte formată di urmaşil’i a ţilor ţi vinirâ după primul genocid. Primil’i refugiaţ ninca mai avea ună situaţie financiară multu bună şi putură să părăsească Imperiul otoman cu ţiva pâradz. Şi-şi dişcl’isiră aoaţei duchen’i şi au păstrată ligătura cu comunitatea veacl’e din România, şi îşi continuară bana şi si integrară perfect în soţietatea românească.”
Lu întribăm pi Eduard Antonian cum au reuşită să scapă aţel’i agiumţâ în România? El dzâse: ”Mâraţâl’i ţi au ascăpată fură agiutaţ, unâ parte di el’i başi di populaţia civilă turcă şi arabă. Ună altă parte pur şi simplu avu tihe. Mulţă au reuşită să mituiască autorităţâle otomane (s-lâ da ruşfete), mulţâ avurâ tihe pri-ru misionariatile xeane di afoprm’ia că american’il’i si implicară multu di multu, SUA hiinda ună ţară neutră. Avea unâ ambasadă ghine bâgată la punctu, ambasadorulu Henry Morgenthau, care îşi scrise memoriile mai târdziu tru care denunţăă crimile contra armean’ilor, si implicăă activ tru agiutarea armean’ilor. Fură misionari danezi, misionari protestanţâ ghirmani care l’i aagiutarâ pi aţel’i ţi scăpară.”
După estimările a istoritâlor, aproximativ 20.000 di refugiaţ armean’i, di care aproximativ un cirec eara oarfăn’i, aflară apanghiu în România şi beneficiară di agiutoulu a comunitatil’ei armeană di aoaţe. El’i au vinită tru chimate succesive, ţel’i mai mulţâl’i după bitisita a polimului.
