Muzeulu di Istorie cotidiană
Muzeele suntu locuri culturale publiţi ică private iu oamiňilli mutrescu cu miraki lucãrli și canda suntu cu bănaticlu tu kirolu di ma ninti. Muzeul easti, vără turlie, ună amaxi a kirolui, un refugiu ditu lumea di cathi dzuuă, ditu rutină și ditu borgili ţi li ari cathi insu. Easti și un loc cari ş’aduţi cu locurli di hăgilăki iu oamiňilli caftă apandisi la trutribărli ma multu ică ma puțănu năi pi cari ș-li bagă.
Steliu Lambru, 05.10.2021, 09:48
Muzeele suntu locuri culturale publiţi ică private iu oamiňilli mutrescu cu miraki lucãrli și canda suntu cu bănaticlu tu kirolu di ma ninti. Muzeul easti, vără turlie, ună amaxi a kirolui, un refugiu ditu lumea di cathi dzuuă, ditu rutină și ditu borgili ţi li ari cathi insu. Easti și un loc cari ş’aduţi cu locurli di hăgilăki iu oamiňilli caftă apandisi la trutribărli ma multu ică ma puțănu năi pi cari ș-li bagă.
Himu nviţaţ ca tu unu muzeu s-videmu masti cu anami, mări comandanță di askeri, mări lideri politiţ, personalităț culturali, momente di giunaticu, excepționale. Ama muzeele suntu și depozitarili a banăllei cotidiene, a aţiloru lucre ţi canda nu au simasie di cari oamiňilli suntu nolgica di eali. Iara aestu univers a lucărlui di arada nu easti ma puțănu importantu andicra di lucărli ţi nu au preaclle ică suntu speţiale. Obiectili di arada agiungu s’hibă speţiali di itia că treaţirea a kirolui li faţi aesstă turlie ta s-hibă. Muzeele suntu specializate ama tamam muzeele mări, yilipsitoari ti memoria a unei comunităț, a unei națiuni, pot s’apânghisescă colecții di obiecti personale, familiali. Și Muzeulu Național di Istorie ali Românie faţi aestu lucru.
Thimilliusitu tru 1970, Muzeulu Național di Istorie ali Românie easti continuatorlu a unei tradiții muzeale românești di istorie și arheologhie cari alănceaşti tru a daua giumitati a secolului al 19-lea. La Muzeulu Național di Istorie ali Românie fură adusi nai cama cu anami tezaure, prota ş-prota ateali di metali scumpi, tru un loc public iu securitatea şi vizibilitatea putea s’hibă asiguripsiti. Scamnulu a muzeului, tru una ditu nai ma reprezentative casi ditu misuhorea a Bucureștiului, dimecu Pălatea a Poștilor, avantajeadză instituția ti angăldzari oclliulu a vizitatorlor.
Ghini ma politica a Muzeului Național di Istorie ari tu scupo şi adăvgarea di colecții particulare la patrimoniul ţi easti aclo adunatu. Tora ma ninti, Corina Chiriac, una ditu nai ma vruti artiste di muzică pop ditu România, feaţi dhoară ti Muzeulu Național di Istorie obiecte ditu colecția personală. Corina Chiriac, amintată tru 1949, easti hillea a niscăntoru muzicieni, afendi a llei hiinda compozitor și profesor la Universitatea Națională di Muzică ditu București iara mama a llei pianistă și profesoară la idyea instituție. La simnarea-a actului di donație, Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorlu a Muzeului, cundille că istoria easti isa isa adrată și di oamiňilli di arada și di obiectele a lor ama și di personalităț.
“Istoria, până tu soni, easti bana a noastră, a tutulor. Bana noastră, di cathi dzuuă, neadzi şi s-alăxeaşti tru istorie. Sigura că nu tută lumea easti conștientă di aest lucru, ama escu căndăsitu că pritu atea ţi faţi, doamna Corina Chiriac ari aestu sentiment, că țăne di istorie. Și pot s’aprokiu tu ma multi ipostaze: aţea di ascultător a cântiţloru ţi li interpretă kiro di ma multi dekenii. Tru peisajlu a muzicăllei lișoară românească ditu aňilli 70-80-90, doamna Corina Chiriac s’aleadzi multu lişoru ca un personaju niconvențional.”
Donația faptă di Corina Chiriac ari nica ună simasie dimecu anamea a artistăllei-donatoare, cari poate s’hibă un exemplu și tră alți diținători di patrimoniu. Ernest Oberlander-Târnoveanu:
“Doamna Corina Chiriac faţi parti ditu unu bărnu cari adră multe tru kiro greu și ndilicatu. Și anaparti, di harea, dilucurlu ţi ălu feaţi, doamna Corina Chiriac ari nica ună vidzută multu importantă pi cari lipseaşti s-u aprukemu cu vreari tuţ: easti și un cetățean conștientu. Atea ţi s’faţi ază easti spunearea a borgillei a llei andicra di familia a llei, andicra di atelli di ma nănti di năsă, ama și amdicra di lucărlu a llei işiş. Și lugursescu că nu easti un loc ma bun iu s’hibă prezentate, păstrate, băgati tu valoare aesti documente pi cari li doneadză ti Muzeulu Național dicât aestă instituție. Aoa easti casa a lor și va mi hărsescu cara multu ma mulță concetățeni va s-calcă pi torlu a llei, a doamnăllei Corina Chiriac. Aoa avem spunearea că avem dininti un mare artistu, un om eleferu, un om responsabil andicra di clirunumia ţi u avu și luursi că tru ună instituție cum, easti Muzeul Național easti loclu nai cama bun tră s’hibă ţănuti și prezentate.”
Corina Chiriac mărturisi că aduţerli aminti ditu ficiurami ligate di muzee și vrearea tra s-da şi la altălli ditu tezaurlu personal u feaţiră s’aleagă donația:
“Un an ntreg mi ndrepşu, s’mi minduescu ţi adaru cu aesti lucri cari suntu multu importanti tră mine. Și dukiiu, după ună bană urdinănda cu părințăllii a mei ică singură pritu muzeele a lumillei, că loclu a lor nu easti acasă, tru ună mapă, că easti iuva tru un muzeu. Mini bătui la ușa a muzeului și ntribaiu desi lipsea unu actu di donație datânda ditu 1915 cu timbru sec și cu portretlu a văsillelui FerdinandSpuşu că aveam nica și ună diplomă di bacalaureat a maiillei a mea armencă ditu 1901 ditu Adapazari ditu Turchie. Și preayalea-ayalea, tu căňina di astă-veară, echipa a muzeului vini la mine acasă și ahurhimu s’alidzemu. Escu multu hărsită că maxusu actili a părințăloru a mei, a păpăňiloru nica și a meale di-aoa ş-ninti pot s’hibă mutriti și di alţălli fără s’hibă ananghi să-lu călisescu acasă.”
Muzeul Național di Istorie a României easti și un muzeu di istorie cotidiană nu mas di anvergură națională. Iara Corina Chiriac avu contribut și ea la patrimoniul aistui.
Autoru: Steliu Lambru
Armânipsearea: Taşcu Lala
