Maghie şi artă culinară tru eta 18-ti româneasca
Mayirgiria ari una componentă maghică pi cari istoritl’i, folcloriştil’i şi antropologi’i nu trapsira mana să u cerceteadza şi să u scoata tru videala prit semnificaţii culturale. Dimensiunea maghyică a condimentelor şi misticadzl’I ali arta culinara fura prezente şi mayirgiriili româneşti dit b itisita a etal’ei 18-ti şi ahurhita a etal’ei 19-ti. Ama prezentarea lor aplo nu este ahât di atractivă. Ma sis a spuna si una pirmituseari, atumtea succeslu easte asiguripsitu. Istoria lucreadza si cu pirmituseri, ama cându literatura îl’i yini tu agiutor tuti acata cu atracţia a chirolui tricut.
Steliu Lambru, 23.03.2017, 10:43
Scriitoarea Doina Ruşti scrie ficţiune istorică. Ata dit soni a l’ei carti, “Mâţa Vinerii”, easte tra istorie, magyie, mental colectiv şi artă culinară la garniţa anamisa di secolele 18 şi 19. Ideea volumlu nchisi, ca di arada, de la cercetările di arhivă: “Aflam un document dit kirolu al Constantin Hangerli tru care sa zbura tra un mayirgiri cu anami. Eara ahât bun atel mayirgiri câ şi-l disputa multă lume. Eara un ghiftu minutis care aparţinea ali vorniceasa Ecaterina Greceanu, eara stâpîna a lui di ndreptu. Lu avea cu acte atel rob, pi numa a lui Vasile sin Andreica, dimi eara amintat dit Andreica, tru casa ali familie Greceanu. Eara nu masi nicuchirata a l’ei di nicontestat, ama eara imposibil ti loari di aclo Cu tutu aesti, Hangerli, ti avea Vinita masi di doi mesi, un venetic di arada cari, baga mana pi atel mayirgiri şi numata va tra s-lu alasa dit mână. Lu arikeasti di la stăpâna a lui, faptă fără pretedentu, şi tra s-hiba tuti ndreapti, cate Greceanca nu era niti ea vara di arada, s–discl’idi un proces. Hangerli aduti martori, mincinoşi ica nu, cari declară dinintea a mitropolitlui că mayigirilu nu tritea ghini tru casa Greceanu, că nu eara harios. Dimi, bunlu domnitor Hangerli îl loa di aclo tra s-lu ascapa şi căte eara filotim dădea prit alaxeari alţa doi ghifta.”
Ti putea s-mayirgireasca atel bucătar ahât di fabulos tra s-nu lu alasa domnitorlu s-fuga di la palate, iara stăpâna a lui îl plândzea şi avea discl’isa proces tra recuperarea a lui? S-avea ngrapsita multe documente ti el, mitropolitul intervenise personal tru niachicaseari, avea una tin’ia cât alţa doi oamin’i.
Ia ti spuni Doina Ruşti: “Ahurhiiu s-minduescu la mâcărle pi cari putea s-li adara, la bucatele extraordinare, la Ecaterina Greceanu cari avea armasa fără mayirgirişi care eara axi s-aduna paradz tra sa-lu l’ia napoi. Tut minduiam si ea ca mi adunaiu cu un autor care tamam cat avea ngrapsita una carte ti bubulidz şi an’I adusi aminti di perioada tinireaţal’ei cându alagam prit cărţale di zoologie medievală. Dilema a lui era tamam aesta: aca avea ngrapsita una carte ştiiţifică s-minduea desi nu eara ghini s-bagă şi nascanti reţete dit scrierle a naturalistului Conrad Gessner. Avui una s-una revelaţia că multi di ateali reţete eara tru mayirgiria a mail’ei a mea. Că nimic, de fapt, din ceea ce se află într-o carte de vrăjitorie nu este total necunoscut omului obişnuit. Am început să creez reţetarul care se află în prim-planul cărţii, “Cartea bucatelor rele”.”
Nai cama vecl’iul reţetar românesc s-păstreadză la Arhivele Naţionale şi datează dit chirolu al Constantin Brâncoveanu, dit ahurhita a secolului 18-lea. Consultându-l, Doina Ruşti fu inspirată di mayirgiria românească di atumtea. Tru mayirgiria românească au existat multe lucruri interesante, cele mai multe pe bază de carne tocată sau de prăjiturele cu nuci, nucile şi mierea se aflau în prim-planul preocupărilor oricărui bucătar. Se mîncau, pe vremea fanarioţilor dar şi pe vremea lui Brâncoveanu, foarte mult chiftelele, de toate felurile. Chiftelele de raci, de exemplu, erau stropite cu oţet de prune sau de trandafiri. Mâncărurile din gama musacalei erau agreate, exista tradiţia, pe care o mai avem şi noi, de a face pui umplut sau raţă umplută, acea umplututră era, de fapt, tot un fel de chiftea care conţinea tot felul mirodenii. Întotdeauna, carnea, friptura, erau mozolite cu miere şi scorţişoară. Aproape că nu exista friptură care să nu aibă puţin dulce, miere sau zahăr. Amestectul de dulce, acru şi iute era în prim-planul bucătăriei fanariote şi româneşti.”
Personajul ali Doina Ruşti easti inspirat tamama di nasa isişi, di lecturile a l’ei şi di aduterli aminti a l’ei isisi. Autoarea agiundzi asi pirmitusitor, personaj, istoric, vrăjitoare şi artistă culinară:“Personajul principal este o femeie care îşi aminteşte un episod de pe vremea tinereţii ei şi această amintire este dublată de cultura ei. Am vrut să creez un personaj cult, care la nivelul secolului 18 ştia latină şi greacă veche, adică tot ceea ce ştiam şi eu pe vremea adolescenţei. Cu acea cultură, ea se iniţiază într-o magie, magia lui Sator şi scrie, cu toată moştenirea pe care familia i-a lăsat-o, o carte a bucatelor rele care înnebuneşte Bucureştiul. Bucătarul pe care îl răpise Costas, numele lui Hangerli din carte, intră în posesia acelei cărţi şi tot ceea ce el gătea la palat găteau şi bucureştenii în casele lor pentru a nu rămâne mai prejos. Fără să ştie, găteşte turta de trandafiuri care incită oamenii la râs, dar care se transformă într-o boală, iar tot Bucureştiul înnebuneşte. Şi în această atmosferă de euforie de necontrolat, încep să plutească toate reţetele din cartea bucatelor rele.”
“Macaroclu ali Viniri” easti una carti la ndziminarea anamisa di ştiinţă, ficţiune şi magyie. Easti formula prit cari omlu ş-baneadza bana şi cari poati s-hiba şi atea prit cari nvitam tricutlu.
Autor: Steliu Lambru
Armanipsearea: Tascu Lala
