Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Pro Memoria » Leghislaţia rasială în România

Leghislaţia rasială în România

Rasismul fu, în an’il’i 1930, ună di aţeale mai respingătoarrele forme de discriminare şi persecuţie pe care omenirea li inventă şi statele li aplicară. Criza democraţiil’ei şi ascensiunea, creaşterea, a intoleranţâl’ei dusiră la apariţia leghislaţil’ei rasială, reghimulu care deade tonulu a unor ahtări acte reprobabile hiinda Ghermănia nazistă prin celebrele nomuri antisemite de la Nürnberg di-tru 1935.

Steliu Lambru, 21.12.2017, 21:58

Şi în România criza a democraţiil’ei di-tru 1938 duse la apariţia a reghimurilor autoritare care au elaborată şi votată legi rasiste, ţinta/nişanea hiinda populaţia evreiască. Avem discutată cu Lya Beniamin despre leghislaţia rasială antisemită din România ahât în calitate de istoric, cât şi de martor ocular a an’ilor 1940. Lya Beniamin spuse:

“Ea apare înainte de v’inearea a guvernaril’ei antonesciană la puteare, apare în timpul a guvernaril’ei Gigurtu, respectiv tru augustu 1940, sum titulatura “Statutul juridic a evreilor din România”. Anterior, guvernul Goga avea adoptată leadzea a revizuiril’ei a li cetăţenie, tru 1938, şi leadzea fu aplicată tru anulu 1939, după cădearea a luştui. Easte prima leadze gravă care agudi pi ună importantă categorie a populaţil’ei evreiască din România. Pri-tru leadzea a revizuiril’ei a li cetăţenie, aproximativ 200.000 de evrei şi-au chirută cetăţenia şi devenea fără cetăţenie. Tru aestă calitate şi-au chirută ună serie întreagă de drepturi, prota oară, dreptul la lucru şi la ţel de proprietate. Ama ca tipologie de leadze rasistă va urmeadză “Statutul juridic a evreilor din România” care nu avea maşi pruvideri leghislative. Ea teoretiza, di punctu de vedeare rasial, definea calitatea de evreu. Eara leadzea care spunea ţi însemna să eşti evreu, care eara aţea categorie care intra în categoria a evreilor şi contra cui se aplica nomurile respective. Easte leadzea care într-ună anumită turlie sta la baza a leghislaţil’ei rasială din timpul a guvernaril’ei Antonescu.”

Sândzele ca metaforă şi criteriu ştiinţific suprem şi biologhia ca autoritate academică fac ca biopolitica să devină paradigmă trâ jurisprudenţa rasială. Lya Beniamin spuse că la arhiusita an’ilor 1940, în timpul a guvernaril’ei a mareşalului Ion Antonescu, leghislaţia stabilea etnicitatea a individului în funcţie de caractere genetice moştenite şi di ţi se transmitea a urmaşilor. Lya Beniamin spuse:

“Catheună leadze adoptată de guvernarea Antonescu are ună ahtare introduţire, de definire a calitatil’ei de evreu. Aesta eara condiţionată de criteriul a sândzelui. Ma că la evrei conteadză evreitatea după mamă, conform a leghislaţil’ei rasială a reghimului Antonescu conta, tru tut aţeauăşi misură, şi apartenenţa etnică a tatălui. Se considera că structura sândzelui easte multu mai puternică la bărbaţ decât la mul’eri şi că defectele şi calităţâle caracterologhiţe se transmitea mult mai evidentu din partea tatălui, din partea bărbătească, decât din partea mamâl’ei. Lipseaşte să spun că “Statutulu juridic a evreilor” apare pe data de 8 augustu 1940 şi imediat, a doaua sau a treia dzuuă, apare şi leadzea, într-ună turlie de esenţă rasistă, care interziţea căsătoriile, însurări şi mârtări mixte. Si interzise, cu pedepse mări, căsătoria/încurunarea mixtă. Oficiile a Staril’ei Civilă niţe nu căsătorea/încuruna individz care v’inea cu apartenenţe etnice diferite. Ma că un român vrea să se căsătorească/însoară cu ună evreică nu exista niţeună turlie de posibilitate tra să si facă încurunarea/ căsătoria. Fură cazuri în care căsătoriile mixte deja existente fură desfăcute di-tru înţeleadzerea a partenerilor nu din cauză că fură obligaţ să se despartă, nu exista ună ahtare pruvedeare. Ama, tru unele cazuri, soţil’i se despărţa tra să nu îngreuneadză situaţia a lântui.”

De copiil’i rezultaţ din căsătoriile mixte se ocupa şi noaua leghislaţie. U întrebăm pe Lya Beniamin care eara statulu a lor juridic. Ea dzâse:

“Aesta eara ţiva legat tot de definirea a calitatil’ei di evreu. Ma că tatăl eara evreu, ţi cara că si avea despărţâtă de mama româncă sau creştină, cu toate aestea copilul respectiv conta ca evreu. Eu am publicată un memoriu a mamelor creştine din Bucureşti prin care protesta contra faptului că cilimean’il’i a lor eara excluşi din învăţemintu hiinda considraţ evrei. Un ahtare memoriu faptu de mamele creştine fu semnat de mama a Janinâl’ei Ianoşi, soţia filosofului Ion Ianoşi. Mama a l’ei eara creştin-ortodoxă, tatăl a l’ei eara evreu, şi ea eara elevă într-ună şcoală evanghelică de iu fu exclusă. Deci copiil’i di-tru aţeale căsnicii mixte conta ca evrei. Un altu exemplu fu filosofulu Constantin Ionescu-Gulian, tatăl a lui eara evreu, mama lui eara creştină şi el conta ca evreu.”

În baza a leghislaţil’ei rasială, şi cilimeanulu Lya Beniamin fu exclus de la şcoală. U întrebăm ţi amintiri are legat de aţel episod. Ea spuse:

“Primulu şoc fu în 1940, când fu adoptată leadzea trâ eliminarea cilimean’ilor din şcoală. Familia mea locuia într-un câsâbă care se numea Târnăveni. Earam în clasa a 3-a şi aveam mirache trâ şcoală. Earam pasionată de şcoală, mi diştiptam la 6 dimineaţa tra s-nupu vârâ turlie întârdziu. Directorulu a şcoalâl’ei primară iu earam eu şi alţi copii evrei avea aprucheată un ordin ca a doaua dzuuă dimineaţă să se facă ună adunare în curtea şcoalâl’ei şi să se citească, cu mare hiperifănil’e, leadzea prin care copiil’i evrei nu mai avea acces în şcol’iurile româneşti. Directorulu eara un om cu foarte multu bun-simţ şi si duse noaptea la rabinulu din Târnăveni, câsâbă m’ic, cu puţân’i evrei. Lu determinăă să m’eargă în toate casele evreieşti iu avea cilimean’i de şcoală şi să anuunţă că a doaua dzuuă copiil’i să nu se mai ducă la şcoală tra să nu hibă expuşi a unei ahtare situaţie înjositoare. Şi v’ine mama la mine la 6 dimneaţa şi-m’i spune că nu mai am vol’ie să m’ergu la şcoală. Fu un şoc extraordinar trâ mine.”

Leghislaţia rasială antisemită, profund nedreaptă şi distructivă, dispăru unăoară cu cădearea fascismului tru 1945. Agiumse aclo iu îl’i easte loculu, abrogată şi dispreţuită.

Autor: Steliu Lambru

Armânipsire: Hristu Steriu