Domnil’ia a lu Constantin Brâncoveanu

Domnil’ia a lu Constantin Brâncoveanu (1688-1714) fu unâ lungă trâ aţea perioadă di spease (multe) lâxiri la tron şi marcată vârâ turlie di unâ stabilitate. În afoara a reformilor pi care mutri s-li facâ şi a avântului (silâl’ei) pi care li lo cultura, Brâncoveanu arămase în memoria a croniţilor şi din cauza a tragicâl’ei a a l’ei moarte. Tru dzuua di 15-16 agustu 1714, Brâncoveanu, în vârstă di 60 di an’i, deadun cu aţel’i 4 hil’i a lui şi cu sfetniculu (consilierulu) personal Ianache Văcărescu, după 5 meşi di detenţie tru capitala otomană, eara decapitaţ.

Steliu Lambru, 11.08.2014, 20:43

Domnil’ia a lu Constantin Brâncoveanu (1688-1714) fu unâ lungă trâ aţea perioadă di spease (multe) lâxiri la tron şi marcată vârâ turlie di unâ stabilitate. În afoara a reformilor pi care mutri s-li facâ şi a avântului (silâl’ei) pi care li lo cultura, Brâncoveanu arămase în memoria a croniţilor şi din cauza a tragicâl’ei a a l’ei moarte. Tru dzuua di 15-16 agustu 1714, Brâncoveanu, în vârstă di 60 di an’i, deadun cu aţel’i 4 hil’i a lui şi cu sfetniculu (consilierulu) personal Ianache Văcărescu, după 5 meşi di detenţie tru capitala otomană, eara decapitaţ.

Lu întribǎm pi Bogdan Murgescu, profesor di istoria a Imperiului otoman la Facultatea di Istorie a Universitatil’ei Bucureşţi, care furâ caracteristiţile a domniil’ei a lu Brâncoveanu, care dzâse:

“Constantin Brâncoveanu easte misurat trâ un bun administrator. Di-tru chirolu a lui avem şi mutrite di reformă fiscală şi eforturi di a ţânire unâ ispae ma clară a pâradzâlor publiţ. Arâmase unâ condică a v’istiariil’ei trâ 10 an’i, care easte un izvur extraordinar, şi care tru tut aţeluşi chiro nâ spune gailelu cu care vodă câfta giuvape trâ hârgiuirea a pâradzâlor. Tutunâoarâ, easte un domnitor dispre care ştim că fu un adunâtor. Putu, reuşi să adune pâradz tru v’istiarie şi ma multu în cămara a lui personală. Turţâl’i îl’i dzâţea “prinţul a malâmâl’ei” tamam di aform’ia că avea reputaţia a unei avuţâl’e considerabilâ, avuţâl’e care era unâ parte în ţară, tru patridâ, în moşii (ciuflichi) sau tru pâradz, unâ altă parte depusă tru alte părţâ din afoara a statului, inclusiv la Veneţia. Fu un adunâtor, ama şi un domnitor care alăsǎ ctitorii importante, şi la nivel di bâseriţ, ama şi di reşedinţe domneşti şi care agiutǎ dezvoltarea a culturâl’ei.”

Ama hibâ ţi om ţi are puterea la un moment dat are contra a lui şi unâ opoziţie, mai multu atumţea cându easte zborulu di pâradz. Iara a lu Brâncoveanu l’i si reproşǎ duritatea cu care colecta impozitile. Bogdan Murgescu dzâse:

“Impozitile nu suntu un lucru popular tru niţiunâ soţietate. Evident că exista constrândziri care si exercita asupra a contribuabil’ilor. Ama ştim di-tru condica a v’istiariil’ei că furâ şi momente tru care boiaril’i furâ obligaţ la împrumuturi forţate, tru hâirea a v’istiariil’ei. Dinclo di aesta, ngricǎ multu di multu şi stabilitatea tru domnil’e, cât şi faptul că, în general, domnitorulu mutri să evite ca ţara să hibâ zim’isitâ di polimile din vraliga. Nu putu în prota fază a domniil’ei di aform’ia că atumţea si feaţe unâ invazie austriacă. Ama, după aţeauâ, per ansamblu, Ţara Românească fu ghinea firită di intervenţii militare externe şi implicit di distrudziri. Putu să beneficiadzâ di unâ relativă prosperitate şi prucuchie.”

Critiţâl’i a lu Brâncoveanu îl’i mata reproşarâ şi turcofilia în condiţiile tru care român’il’i putea sâ profitâ di politica ofensivă antiotomană pi care u avea declanşatâ Austria. Diz nou, Bogdan Murgescu, care dzâţe:

“Opozanţâl’i îl’i reproşa multe lucre, depinde di faza a domniil’ei, di aform’ia că esate unâ domnil’e lungă, di 25 di an’i şi 4 meşi, tru care câtigurisirile variarâ, si alâxirâ multu. La arhiusitâ, unulu di reproşuri fu aţel că nu si feaţe arad a creştin’ilor contra a otoman’ilor. El v.ne la domnl’ie exact într-un moment cându părea că Şerban Cantacuzino si aproache di austriaţ, după care intrǎ armata austriacă în Ţara Românească. Ama Brâncoveanu si spuse sânâtos, fermu contra a austriaţâlor şi, implicit, preferǎ apruchearea di Imperiul otoman şi ninca şi participǎ la lumtă, arada di otoman’i, contra a austriaţlor. Un altu moment care l’i si repoşǎ fu tru 1711. În ciudia a unei situaţie foarte periculoase în care mitropolitulu şi cu unâ parte di boiari complotarâ contra a domnului şi trâ faţirea a ţarâl’ei arada di Rusia, iara unâ parte di armată dezertǎ şi si feaţe arada a ruşilor, domnitorulu si spuse multu reţinut şi practic u ţânu Ţara Românească di partea a Imperiului otoman.”

Tru aestâ turlie di circumstanţe, moartea traghică a lu Brâncoveanu pare cu ahât ma surprinzătoare. Aţista easte unâ insuficientu explicată până tora, creade Bogdan Murgescu, care spune:

“Execuţia a lu Brâncoveanu easte unâ problemă. El fu destituit şi după aţea dus la Istanbul şi anchetat şi tirǎn’ipsit tra sâ-şi dezvăluie, sâ şi spunâ tute averile. Execuţia a lui easte greu trâ achicâsire, di punctul otoman di videare are unâ raţiune greu trâ achicâsire. Câbatea a lui faţă de otomani nu fu evidentă, în afoară di faptul că avea acumulatâ averi, avea ţânutâ relaţii cu statile viţine, ama nu ahât di intensu tra să aibâ putearea sâ bagâ în pericol ordinea otomană. Ninca nu avem unâ explicaţie dimpling şi acutotalui convingătoare a raţiunil’ei trâ care otoman’il’i loarâ apofase trâ executarea a lui şi a întreagâl’ei familie. Nu iase, nu si veade di-tru documente în suficientă misură aestă câbate. Există cataloadze di acuze cari-l’i si-au adusâ inclusiv di plândziri pi cari-l’i li făţea boiarl’i român’i. Ama easte greu di explicat exactu. Fu unâ execuţie excesivă başi şi trâ standardile otomane.”

Mediile clericale româneşti acreditarâ şi ideea a martiriului a Brâncovean’ilor, ipoteză ama vidzutâ cu circumspecţie di istoriţ. Bogdan Murgescu spune:

“Exista unâ practică tru cazulu în care vârâ insu condamnat triţea la islam să hibâ graţiat. Ama aestu nu fu un motiv suficientu tra să hibâ executat, maşi trâ aţea cǎ eara creştin. Turţâl’i lu avea numitâ în loculu a lu Brâncoveanu pi creştinulu Ştefan Cantacuzino. Când îl’i executarâ pi Ştefan şi pi tată-său a lui, stolniculu Cantacuzino, lu numirâ pi Nicolae Mavrocordat, creştin şi el. Aşi că nu si bâgǎ niţiun stic di oarâ problema a lâxiril’ei a modului di guvernare a Ţarâl’ei Românescâ.”

Constantin Brâncoveanu fu canonizat deadun cu hil’l’i a lui di Bâsearica Ortodoxă Română la arhiusita a an’ilor 1990. El fu ufilisit şi di imaghinarulu romantic antiotoman trâ a mobilizare naţiunea română la construirea a statului modernu.