(concursu saline): Sarea tru spaţiul preistoric românescu

Steliu Lambru, 09.02.2013, 19:28

Bazinlu carpatic şi spaţiul extracarpatic suntu aţel ma marle rezervor di sare ale Europâ. Arheolog’’l’i stabilirâ că toarâle preistoriţe a căl’urlor ale sare di-tru bazinlu carpatic, cătră vestul şi sudlu ale Europâ, confirmâ unâ teorie uidisit cucare prota identitate europeană easte ligată di comerţul cu sare. La Roma exista via salaria, calea ţi aproviziona câsâbălu cu sare. Unile teorii lughursescu că expansiunea romană în Dacia antică şi cucerirea a l’ei nu furâ exclusiv politiţe, că şi trâ controlul a resursilor. Pi lângă filoanile di malâmâ, roman’l’i căftarâ şi accesul ma lişor cătră zăcămintile di sare. Tsi cara că di dată ma recentă, adică di-tru Evul Mediu, şi în Bucureşti există până azâ unâ ispate a importanţâl’ei ale sare trâ economia românească, şi anume bulevardul Drumul Sării.

Puţâne suntu lucârile ţi li avem dinvarliga azâ şi ţi să aibă unâ istorie nicurmatâ ţi acaţâ ninca di-tru preistorie. Easte cazul a saril’ei. Aţea ţi numim preistorie easte ligat di civilizaţia materială şi spirituală a omului di la apariţia lui şi până la primile politiii şi la inventarea a scrisului, adicâ di vârâ 5 milioane di an’i. Spaţiul carpatic fu principala sursă di sare trâ omulu european şi deadun cu Carol Căpiţă, profesor di preistorie la Facultatea di Istorie a Universitatil’ei Bucureşti, va sâ urmărim ndauâ aspecte ale importanţâ a saril’ei trâ comunităţile umane preistoriţe. Carol Căpiţă dzâse: “Sarea easte unâ condiţionalitate a majoritatil’ei a organismilor v’ie, sarea easte un elementu indispensabil tru procesile di electroliză ţi asiguripsescu funcţionarea a corpului. Că discutăm di procese di oxidare sau di reducţie, sarea asiguripseaşte starea di sănătate a organismilor. Easte fundamentală tru existenţa a comunităţilor nu maşi trâ spaţiul românescu ama şi trâ spaţiul a Ţărilor di Nghios di exemplu, spaţiul francez. Avem argumente arheologhiţe multu solide trâ exploatarea saril’ei, ninca di pi la anulu 10.000 î. Chr. a unor zăcăminte di sare gemă di aform’ia a faptului că exista unâ tradiţie lungâ a exploataril’ei a rocilor dure, cheaţari sânâtoase. Aşi, tehnologhia eara disponibilă şi la aestu nivel. Trâ spaţiul românescu, în Transilvania, tru zona Covasna, ama şi în zona Vâlcea di-tru Muntenia avem demonstraţia a unor exploatări di sare gemă databile pi la 1.800 ninte di era crâştinâ. Aţea ţi easte foarti interesantu este faptul că există unâ asociare anamisa di culturi ale epocâ a bronzului, multu avansate şi bogate, şi existenţa a unor zăcăminte di sare di importanţă ma mare ică ma m’ică. Cazulu Sărara Monteoru easte emblematic. Easte unâ cultură ţi si tinde până adâncu tru Europa Chentrală şi spre sudlu ale Dunăre. Easte cazulu şi ma limpid a zonâl’ei Vâlcea cu situl Buridava şi ştim că easte unâ zonă cu unâ densitate extraordinară di locuire.”

Di-tru arcul carpatic, sarea fudzea tru dauă direcţii: spri vestu şi nord-vestu şi spri sud şi sud-estu. Carol Căpiţă nâ oferă ma multe detalii şi dzâţe: “Ma că si mutrearim la unâ hartă şi să poziţionăm exploatările di sare în raportu cu centrile şi distribuţia ale cheramicâ, aţea ma vizibla formă di mărturie arheologhică, videm că spaţiul românescu aproviziona cu sare gemă dauă arii fundamentale tru cristalizarea unei culturâ europeanâ. Pi di unâ parte avem unâ direcţie di cătră Transilvania spri Ungaria, Slovacia şi di aclo ma diparte tru spaţiul ghirman, spaţiu tradiţional cu elipse di sare. Aesta asiguripsea importul di halcumâ di exemplu din zona Europâl’ei Chentrale şi stătea la baza a unor culturi di epocă a tungiului din România absolut spectaculoase, cum eastei Wittenberg. Pi di altă parte, tut pi baza cheramicâl’ei, si ved ligăturile cu spaţiulu sud-danubian, cama multul în zona dalmată, Balcan’l’i di Vestu şi ma diparte spri Trachia. Easte interesantu şi faptul că aţiste direcţii di forţă dinspre estu spri vest, dinspre nordu spri sud sunt şi pi linia ale pitrundire a ultimilor chimate di migratori indo-european’i, aţel’I ţi duc la ultima fază di creare di popole indo-europeane tru spaţiul românescu. Ştim di-tru studii multu serioase faptul că aţiste chimate di indo-european’i suntu chimate cama multu pastorale. Ama, are unâ ligâturâ multu streasâ anamisa di culturile pastorale şi existenţa a saril’ei gemâ. Aşi că, tute aţiste elemente nâ fac să creadim că sarea di-tru spaţiul românescu fu di mare timel’u în crearea a unui orizontu cultural ţi marcheadză bitisita a preistoril’ei europeanâ.”

Sarea carpatică fu nu maşi un necesar alimentar. Ea easte considerată unul di protile elemente ţi duse la constituirea a protilor forme di aprucheare întră comunităţ şi individz îndipărtaţ. Carol Căpiţă dzâţe “Poate că spaţiul românescu nu easte ahât di chentral tru gheneza a mileţlor europeane, existarâ nucleie diferite di etnogheneză, voiu s-hiu ma rezervat tru aestu sensu. Cum ţi s-hibâ ama, sarea românească easte un candidat multu mai serios dicât malâma la un imnat di difuziune culturală, a unor vidzute culturale comune europeane. Ma probabil aghentul trâ crearea a unui culoar di urdinare di idei, di modele ornamentale, di obiecte, di populaţie, până la un punctu, easte sarea. Fără malâmâ easte ma lişor canda, fără sare tru niţiun caz. Ma că s-hibâ ţiva semnificativ tru sarea românească easte, pi di unâ parte, cantitatea, pi di altâ, aţea că easte lişor trâ exploatare. Nu suntu zăcăminte care să caftâ săpături multu ah`ndoase ică riscante. Mizi ma târdzâu, cându apare fenomenulu di spăiare a saril’ei acaţâ să apară probleme di microrelief, şi anume cavităţ periculoase. Până târdzâu, exploatarea si feaţe ca într-unâ carieră.”

Şi după milioane di an’i, rezervele di sare di-tru bazinulu carpatic suntu exploatate ninca şi par inepuizabile. Trâ omulu di azâ, sarea nu mata easte un elementu di aprucheare, că easte un simplu condimentu.

28.ian.2013