Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Pro Memoria » (concursu Prahova): Tăbliţile di la Câmpina-Sinaia

(concursu Prahova): Tăbliţile di la Câmpina-Sinaia

Existenţa a unui numir di 60 di ploci di mulide (plumbu) cu dimensiun’ile di 15 centimetri lundzime şi 10 lărdzime tru subsolul a Institutului di Arheologhie ”Vasile Pârvan” di Bucureşti creă unâ cu diaver isterie tru arada a ţilor cu mirache trâ istorie şi mistirgh’iu. Pi eale suntu reprezentate, cu mare amisiticâturâ, litire, simboluri, imaghini şi pasionaţil’i di istorie li consideră creaţii di-tru chirolu a dachian’ilor. În varliga a lor si ţâsurâ paramithe care di care ma fantasmagorică şi care avu unâ turlie di ecou tru spaţiul public românescu. Repetatile, di multe ori, precizări a specialiştilor ţi spunea pi videare că eale furâ create la giumitatea a secolului al 19-lea nu avurâ para mare efectu, publiculu continuânda să hibâ receptiv la fanteziile a pasionaţilor. Unil’i di el’i afirma că pi tăbliţile descoperite la Câmpina (circa 100 di km nordu di Bucureşti), ama atribuite a localittatil’ei Sinaia, si aflâ scriirea a dachian’ilor.

Steliu Lambru, 27.01.2014, 18:19

Radu Băjenaru, arheolog la Institutulu di Arheologhie ”Vasile Pârvan” din Bucureşti, prezentă argumentile a specialiştilor care contestă, u spun că nu-I dealithea autenticitatea a tăbliţilor. El spuse:

”Existâ dauă păreri tru ţi mutreaşte aeste tăbliţe. Prima easte aţea a specialiştilor tru arheologhie şi tru istorie veacl’e, a profesioniştilor, ţi în linii mări neagă autenticitatea a lor şi că eale furâ create amuşi 2000 di an’i tru chirolu a dachian’ilor. A daua păreare easte aţea a entuziaştilor, a pasionaţilor di istorie veacl’e şi di mituri, care mutrescu, pi baza a lor, să li consideră autentiţe, să recreadzâ soţietatea gheto-dachică di amuşi 2000 di an’i. Sigura, există argumente pro şi contra tru ambile situaţii. Ama, după părerea a mea, argumentile că ele s-hibâ taha creaţii a secolului al 19-lea suntu mult ma puterniţe. Şi anume, analizile a metalului fapte nu dimultu spusirâ fârâ câbile di negare faptul că eale suntu fapte dintru un plumbu specific a tipografiilor di secol al 19-lea. A daua oarâ, tot ţi si prezintă, toată iconografia şi înscrisurile di pi aţiste tăbliţe nâ spun lucre ţi eara cunoscute tru secolul al 19-lea. Noi nu aflăm hici ţiva nou dispre istoria a gheto-dachian’ilor faţă di ţi si ştea aamuşi 150 di an’i. Nu aflăm hici ţiva în ligătură cu ţi si descoperi ma amânat. A treia oarâ, mărl’i istoriţ a antichitatil’ei româneascâ, şi mi refer cama multu la Pârvan, a cure niţiun om nu poate sâ-l’i contestâ niţe autoritatea ştiinţifică, niţe acribia, lâ eara cunoscute aeste tăbliţe. În momentul în care Pârvan îşi scrie opera, nu li l’ia tru isape di aform’ia că u ştea istoria a lor.”

Care fu hâvaia culturalâ în care au apărutâ tăbliţile? Radu Băjenaru dzâţe: ”Aţel’I ţi li contestă lâ bagâ numa greşit falsuri di aform’ia că un falsu înseamnă unâ copie după ţiva autentic. Ama, aestea suntu creaţii pure a secolului al 19-lea în zona Câmpina-Sinaia, foarte probabil a lu Bogdan Petriceicu Haşdeu, un enciclopedistu şi un om di unâ multu mare cultură. El avea capacitatea financiară şi intelectuală tra sâ facâ ahtare turlie di lucre.. A m’ie m’i si pare dip evidentu, în momentul aestu, că eale reprezintă viziunea a lu Haşdeu asupra a istoril’ei a gheto-dachian’ilor. Di aţea aform’ie, aeste tăbliţe cu greu pot să hibâ loate tru isape atumţea cându discutăm istoria. Şi ma că sâ li lom în considerare, noi nu aflăm hici ţiva în plus, eale nu nâ agiutâ. Singurul lucru care poate să agiute easte aţea scriire, dzâsă gheto-dachică, un amalgam di caractere grâţeşti, chiriliţe, latine, orientale. Sigura, trâ un lingvistu cum eara Haşdeu, cu toată erudiţia a lui, eara simplu să li combinâ şi să li bagâ cap la cap. Si mutri sâ si facâ descifrarea a lor, achicâsii că s-are şi reuşitâ, aţea ţi m’i si pare absurdu. Aţeale caractere nu pot sâ constituie unâ limbă tru adevăratul sensu a zborului. Aestâ poate sâ hibâ singura noutate pi care s-u oferâ tăbliţile, di-a descifrare şi di aflare informaţia di-tru înscrisuri. Şi başi si descifrarim aţea scriire, cu ghilimelile di rigoare, sau ninca shi si achicâsearim ţi si aibâ vrutâ Haşdeu să spună tru aţeale tăbliţe, nu cred vrea nâ agiutare para multu, avânda în videare nivelul a cunoştinţilor di la giumitatea a secolului al 19-lea.”

Care fu motivulu trâ care Haşdeu vru să creadzâ tăbliţile şi cum prinde să nâ raportăm noi la eale? Radu Băjenaru dzâse: ”În niţiun caz Haşdeu nu vru să inducă în eroare. În fapt, el easte un om a epocâl’ei a lui, nu vrut niţe să falsificâ, niţe să facă rău, probabil că vru să facă ghine în sinea a lui. Prinde sâ hibâ vidzut ca unâ minte lum’inată, atotcunoscătoare, cu dorinţă, cu dor di-a cunoaştire cât ma multe, di-a răspîndire cât ma multe. Aesta fu unâ di modalităile pri care el si are exprimatâ. Era unâ modă a epocâl’ei di faţire lucre di aestu ghen. Nu ved hici ţiva rău tru austa. Rău easte atumţea cându mutrim ca ahtări creaţii să li ufelisim tra-s li mutăm cu 2000 di an’i ma aghon’ea. Ma că si li giudicarim aşi cum suntu, ca pri nişte creaţii a unui om di cultură, va hibâ extraordinar. Grav easte că ahtări lucre agiungu argumente trâ-a justificare unâ istorie pi cum s-u lom tut nu u cunoaştim şi oricum s-u lom easte tut ătea, şi aţea spusă di tăbliţe, şi aţea spusă di sursile antiţe, di aform’ia că tăbliţile si bazeadză pi sursile antiţe. Aoaţe nu există discrepanţe. Aţea ţi nu achicâsescu easte di ţi si va şi cu ţi scupo si doreaşte ca aeste tăbliţe să hibâ autentiţe. Tru antichitate, nu există ahtare lucru, ghenulu aestua di înscrisuri nu există tru tută antichitatea. Nu ştiu câţe sâ lipseare să li avem noi.”

La giumitatea a secolului al 19-lea, perioada ”falsurilor naţionale”, domina spiritul a romantismului. În afoara a tăbliţelor, a lu Haşdeu l’i si atribuie paternitatea a altor dauă creaţii, aşi numitile ”Diploma bârlădeană di-tru 1134” şi ”Hrisovul a lu Iurg Koriatovici di-tru 1347”. Istoria di azâ si scrie ama întru unâ altâ turlie dicât aţea di amuşi 150 di an’i.