Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Pro Memoria » Bărchile di carton

Bărchile di carton

Pi 1 cirişar 1942, reghimulu a mareşalului Ion Antonescu arhiusea deportarea a romilor, a ghifţâlor în lagăre di lucru din Transnistria. Numirulu a ţilor pitricuţ la lucru priste Nistru variadză întră 25.000 şi 38.000 di oamin’i, di care aproximativ 1.500 arămasirâ tru banâ la bitisita a polimului. Condiţiile di banâ şi di lucru eara multu nibune, dizenteria şi tifosul exantematic hiinda cauzile principale trâ rata multu mare di moarte di-tru arada a deţinuţilor, a ţilor di-tru zândane. În ciudia a protestilor regelui Mihai şi a reginâl’ei-mamă Elena, guvernul Antonescu nu-l’i eliberă pi ghifţâ şi niţe nu lâ îmbunătăţ condiţiile di banâ. Motivaţia ofiţială fu că ghfţâl’i nomadz prezenta un pericol soţial.

Steliu Lambru, 03.02.2014, 18:34

Traghedia colectivă a romilor, a ghjifţâlor, născu ama şi mituri, unul di aţistea hiinda aţel a bărchilor di carton. Romil’i s-furâ alinaţ tru ambarcaţiun’i di carton, iara aestea, ma si mul’iarâ cu apă la giumitatea a fluviului, m’iolgica di Bug, sâ si-aibâ aspartâ şi s-aibâ dusâ la nicarea a oamin’ilor. Adrian Nicolae Furtună conduse unâ echipă di cercetare ţi demonstră că bărchile di carton suntu un mit. El dzâse:

“Niţiun documentu di arhivă nu menţioneadză episodulu, iara di suprav-iuţuitoril’i pi care noi l’i-avem intervievatâ, şi nu maşi noi, niţiunlu di aţel’i care dzâc că s-aibâ existatâ aţiste bărchi di carton nu fu martor ocular. Istorima easte că romil’i furâ îmbarcaţi pi un vas di carton şi alăsaţ să plutească în derivă pi apile a Bugului până cându aestu vas si tuchea, şi ghifţâl’i mureau nicaţ. Paramithlu are şi unâ chicutâ di ironie şi di hilaritate ma că sâ analizăm comparativ cu turlia în care murirâ evreil’i în Transnistria. În cazulu a bărchilor di carton, comparaţia mutâ para multe seamne di întribare. Di-tru cercetările a noastre, orighinea aţistui mit pare sâ si află tru scufundarea, nicarea, a vasului Struma, ţi avu loc tut tru 1942, în februarie. Romil’i lu preluarâ aţel evenimentu şi lu reformularâ conform a propril’ei a lor culturâ. Aţistă reprezentare soţială fu favorizată di ma multe elemente. Unulu di eale fu planulu a mareşalului Antonescu ca, iniţial, romil’i să hibâ deportaţ pi apă. Nâinte di sibâ deportaţ, el’i furâ recenzaţ, jandarmeria m’earse din casă în casă şi lâ spuse clar care va hibâ deportat. Unâ reprezentare soţială easte un întreg zingir. Mai există documente care arată câţ romi şi câte caruţe lipsea să agiungâ tru catheun câsâbă-portu la Dunăre. Şi romil’i, ghifţâl’i si minduia că va patâ ca evreil’i, aşi cum furâ evreil’i, nicaţ.”

Memoria poraimos sau a genocidului a romilor easte unâ slabă tru arada a tinerilor romi di azâ. Adrian Nicolae Furtună spuse cum funcţioneadză zingirul di amintiri şi preluări di-tru alte traghedii în construirea mitului. El dzâse:

“Noi vrum tra-s m’eardzim dinclo di aestu mit şi vrum să videm ţi înglobeadză istorima aesta. Majoritatea a tinerilor ghifţâ nu au date concrete dispre deportarea în Transnistria. Nu ştiu anulu în care arhiusi deportarea, nu ştiu zboarâ-cl’eaie cum suntu “Bug“ şi “Transnistria“, ama ştiu paramithlu cu bărchile di carton. U asociadză cu holocaustul care si feaţe tru Occidentu. Aesta si faţe di aform’ia că holocaustul a evreilor fu mult ma mediatizat. Mulţâ di tineril’i romi dzâc că romil’i deportaţ în Transnistria furâ gazaţ. Ama, aeste lucre nu si feaţirâ. Noi nâ propusim să videm turlia în care istoria si transmite di la unâ gheneraţie la alta. În cazulu a ghifţâlor, există unâ turlie diferitâ di-a faţire aesta di aform’ia că romil’i transmisirâ ma departe mituri şi paramithe. Rudaril’i dzâc că membril’I a Casâl’ei Regalâ utiliza linguri di lemnu şi cădz di lemnu şi tamam pri-tru aestu lucru e’i nu furâ deportaţ. Ama avem şi cazuri di rudari deportaţ, sigura, iara hoarile di rudari care nu furâ deportate motiva, în comparaţie cu aţel’i deportaţl’i, că el’i produţea bunuri pi care li ofelisea Casa Regală. Iatu ninca un mit care nâ zburaşte dispre cultura a romilor.”

Mitulu a bărchilor di carton are ama funcţia trâ ţânire memoria genocidului contra a ghifţâlor, ţi cara că într-un altu mod dicât aţel di aradâ. Adrian Nicolae Furtună dzâţe:

“U intervievam pi unâ maie în vârstă di 90 di an’i. Pi ea nu u avea deportatâ, ama cum eara ahât di în vârstă putea să-m’i oferâ informaţii concrete dispre situaţia ghenerală din perioadă. Nipotulu a l’ei, tru chirolu a interviului, tricu pi nângă noi şi-l’I dzâţea să nâ spunâ dispre cum îl’I bâgă Antonescu tru bărchile di carton. Şi dzâse arâzânda. Cându m’ergu în ţigănie, tru mâhâlălu a ghifţâlor tru comunităţile di romi, nisc`ntiori mi duc cu echipe di filmare care atrag atenţia a localniţilor care ştiu că noi căftăm supraviuţuitori, car armasirâ tru banâ. Şi dzâc, arâzânda, unil’i cătră alanţâ: “Costică, cl’iamâ-l’i şi pi la tine că şi tine fuşi la Bug“. Aesta spune turlia tru care romil’i si raporteadză la eveniment, şi rădăţina istorică a deportaril’ei easte că existarâ criterii soţiale a liştei. Furâ deportaţ în special ghifţâl’i care nu avea casă, care nu avea un loc di lucru, si feaţe un ecarisaj soţial. Şi aesta atrapse unâ turlie di derâdere, di pezâ: adică, viţinulu a meu care nu are lucru easte deportat, eo nu. Nu există unâ solidaritate întră oamien’i şi atumţea funcţia a mitului a bărchilor di carton easte unâ care conservă memoria. Ama u conservă într-un mod ironic, într-un mod diferit di aţel în care un om ţi aparţâne a culturâl’ei occidentale minduiaşte sâ si raporteadzâ atumţea cându si referâ la un evenimentu traghic aşi cum easte deportarea.”

Ţi cara că episodulu a bărchilor di carton nu există, traghedia aţilor oamin’i oarfân’i nu poate sibâ negată. Iara proiectile di construire a soţietăţilor nale, pri-tru anihilarea a unor grupuri di oamin’i, nu pot sibâ dicât dizgustătoare.