Bană cotidiană pi frontul antisovietic

Steliu Lambru, 26.03.2017, 18:37

Tu kiro di polim, multi suntu ca tru kiro di irin’e: s-mintescu eroismul, tragismul, comiclu şi absurdul. Ama, andicra di irin’e, polimlu easti arău tra atea că niti una arada numata easti tin’isită, niti una raţiune numata lucreadză. Pi frontul a doilui polim mondial dit Uniunea Sovietică, militarl’ii români s-ampulisira cu situaţii di bană şi moarti, tru cari, nascanti ori, tuti eara aspindzurati canda masi di un hiru di peru.

Vladimir Boantă fu pi frontul antisovietic tru 1942 şi avea gradlu di sublocotenentu. Tru un interviu ti alu deadi tra Centrul di Istorie Orală dit Radiofuziunea Română tru 1995 ş-adutea aminti di bătearea di Sadovoi, dit zona a casabalui arus Oriol:

”Lipseasti s-va spun că earam tru groapă, deadun cu atel’I cari îl’i dădea a mitraliorlui bendza tra ncărcari. Eara un askirla ti avea numa Velicu cu nica un a curi numa n’I-ascapă. Eara una ahtari aminari dit partea a aruşlor câ pot să spun că fu nai cama lahtaroslu bombardament ti lu aveam dininti, di aminari cu gagoasi di manliheră. Askirlalu cari dădea bendzali di gagoasi tra manliheră eara multu ciudios s-veadă cum s-aproaki arusl’i. Şi sidea pi vini, andrupat cu paltarli mardzina di groapa, şi mutrea dininti. Eu îl’i spun: “Ore ficior, ai ngatan! Tini nu vedz ti aminari s-fati?” Un kiro nu avdzaiu ca masi ahât: “Oh!” Şi cându mi asutaiu să-l mutrescu, un gagos l’I-avea tricuta prit framti, l’I-avea isita pi dinapoi şi dit framti al’I zvumea pi cizmili a meali, cari earam tes pi pantică, un şulinar di sandzu. Alantu askirlă, când alu mutri, armasi ciudusitu şi ahurhi s-plangâ. La cari io, tra să-l’i dau hastea ,îl’i spun: “Tat dit gură! S-nu ti acat că plândza geaba! Nu vedz ca ici nu avu ngatan?”

Al Vladimir Boantă al’i si pirmitusi stene di lahtari tru cari inumanlu eara tiva di arada. Vatamarea a prizonierlor eara masi una di faţli groteşti a inumanlui: ”Cându noi aputrusim diznau Sadovoiul, fura aflat tru una fântână un mari numir di ofiţeri di-anoştri cari eara morţa. Fură ancolonaţ di un ofiţer cari s-pari că zbura limba română, cadealihea că nu eara niti român, niti arus. Eara un di minoritarl’i dit Basarabia di Sud, vahi eara vara găgăuz, cari la spusi: “Tora a vaua a român’ilor, va vini aranda s-muriţ!” Şi la spunea aruvelea şi-l’i ntriba masi ahat: “Iu vrei s-ti tufichedzu?” Şi-l’i tufichea după caz, cum îl’i yinea a lui tru minti: ncap, tru inimă. Agiungândalui ndreptul a unlui căpidan cari ş-avea alăsata mustacă, eara dit artilerie şi avea numa Panaitescu, al’i cafta să-u tufichiseasca tru iniimă. Şi găgăuzlu al’I spusi: “Nu, a taia va ta aminu gagoslu tru mustacă!” Amina, căpidanlu cădzu, a deapoa tuţ aeşta fura arcaţ tru fântâna seacă. A noştri, cându agiumsira, al’i scoasira dit fântână tuţ atel’I care l’I-avea vatamata tru aesti nitin’isiti condiţii individlu atel, ofiţer tru armata sovietică. Şi, minduiţ, tora ase, atel cari fu tufichisitu tru mustaca nu avea murita masi ca eara lahtarsitu. S-pari că avea ascapata cu banaă.”

Tru polim, armanearea tru bana ţanea, di multe ori, di capriciu ica di una alaxeari pi napandica a tutal’ei catastisi tru cari eara varnu. Vladimir Boantă: ”Un dit atel’I di ma ninti a mel’I sot di Universitati cari avea numa Mircea Ştefănescu avea cadzuta prizonier şi tru idyili condiţiuni fu aliniat cu tuţ alanţa ofiţeri. Un ofiţer biut, cari ama nu ştea româneaşte, la spunea ruvelea şi îl’i ntriba: “Ti easti aestu?” Şi ma s-nu al’I apandaseai “aruveli”, ta arca gagoslu. Dimec, eara masi un pretextu tra s-arada di tini, până tru soni ti vatama. El an’I pirmitusi că vidzu cum l’i-ansari ocl’iul a atilui cari eara ningâ el şi pi cari aruslu alu tufichisi ncap. Cându lu ntribba ş-el “ti easti aestu?”, sotlu a meu lu angiura, lahtarsitu ca tut va-lu vatamă. L’-apandasi atumtea: “E’ tini ti Paştili a mă-tai ţan’i tru mână di niti nu ştii ti numa ari?” Ruslu, cari eara biut, îl ntreabă traducătorlu a lui: “Ti spuni?” Ătel îl’i spuni că fu abngiurat, ş-atumtea aruslu lu-angiura si el pi aruseaşti. Şi fudzi, bălălău pi trei cărări, nemaiexecutândalui pi varnu.”

Chiro di 45 di ani, propaganda sovietică zbura exclusiv di barbaria a românilor cari tricura prit localităţile sovietice. Tru realitate ama, ligaturli a românilor cu localnicil’i fura tru mardzin’ili a polimlui. Vladimir Boantă: ”Tuţ eara oamin’I oarfanipsiţ, a noştri nu putea s-aiba miraki tra tiva dit bunurli a lor, cându el’i yinea dit ţara românească iu eara incomparabil ma ghini. Ş-atumtea, cum eara s-calca un om oarfanu?! Nica s-ma multu maratl’I atel’I avea nadie tut la agiutorlu pi cari a noştri îl dădea dit puţanlu a lor: dit mâcarea cari la si cadea a askirladzlor a noştri la dădea şi a localnicilor. Să spun un lucru: ma s-minduesti ghini că askirladzl’I a noştri tru bună parti eara huryeaţ, sovieticil’i atel’I eara tut huryeaţ. Anamisa di el’I avea ndreapta, aşi, una turlie di aprukeari hireasca di condiţie sociala ti u avea la orighine, sum raportul a loclui iu baneadza şi a adetlor cari la tuţ huryeatl’I suntu cata idyili.”

Polimul ari una bană cotidiană şi un ritmo a evenimentilor ma ndilicati andicra di ti na alasă izvurili istorice să ştim. El easti un mediu tru cari, pan tru soni, cari ti s-hiba insul s-adaptează, fără ama ca el s-agiunga normalitate.

Autor: Steliu Lambru

Armanipsearea: Tascu Lala