1 andreu 1918, dzuua naţională a Româniil’ei

Pe 1 decembriu 1918, Transilvania si unea cu România şi aşi si bâga timeal’ile a Româniil’ei Mare. La Adunarea Naţională di la Alba Iulia, m’il’e di român’i aproba actulu a uniril’ei cu Regatulu a Româniil’ei. Tru arhiva a Chentrului di Istorie Orală di-tru Radiodifuziunea Română are un documentu sonor di unâ mare valoare care atestă elanulu aţilui an considerat a unei nauâ arhiusitâ, după marile polim di-tru 1914-1918. Easte zborulu dispre boaţea a episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, ael ţi citi a mulţimil’ei adunatâ rezoluţiile a Adunaril’ei. Martir şi suprav’iuţuitor a încl’isorilor comuniste, Iuliu Hossu si născu tru 1885 şi are moartâ tru 1970. Valoarea a luştui documentu şeade prota oarâ în faptul că păstreadză boaţea a lu Iuliu Hossu. A daua oarâ, documentul rezumă aspiraţiile politiţe, economiţe, soţiale şi civiţe a român’ilor di atumţea. Înreghistrarea fu realizată în clandestinitate, pi ascumta, tru 1969, cu un an nainte di moartea a marilui bărbat a naţiunil’ei românǎ şi a li Bâsericǎ Greco-Catolice. Dimensiunea relighioasă fu trâ episcopulu Hossu ţea mai importanta contribuţie la măreţulu actu. Zboarâle eara:

Steliu Lambru, 30.11.2014, 20:35

”Fraţâlor! Ceasulu a pliniril’ei a chirolui easte aestua. Cându Dumnidzǎ atotputerniculu grǎiaşte pri-tru poporulu a lui credincios dreptatea a Lui, însitată di secole. Astăndzâ, pri-tru apofasea a noastră si înfăptuiaşte România Mare, unâ şi nidispărţită, spunânda fericiţ tuţ român’il’i di pri-tru aţiste plaiuri: nâ unim trâ ete cu ţara-mamă, România! Spuşu aţist cuvântu eu, arobulu a lu Dumnidzǎ, episcop Iuliu Hossu di Cluj-Gherla, cu glas mai redus, ama cu vreare întru vrearea a Ta şi întru m’ila a Ta, Doamne, pi care u aruvearsă asupra a farâl’ei a a nostrâ şi asupra a li ţarâ a noastrâ şi u afireaşte di tut chindinulu. Ca să si analţǎ pi ndriptate şi pi aver.”

Ama spusile a lu Iuliu Hossu avurâ şi unâ dimensiune realistă, a raportaril’ei la dorinţile şi vreaea a tutulor aţel’i ţi pistipsirâ tru crearea a Româniil’ei Mare. El dzâţea:

”Adunarea naţională a tutulor român’ilor di-tru Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţ pri-tru reprezentanţâl’i a lor îndreptăţiţ la Alba Iulia la 1 decembriu 1918, decreteadză unirea aţilor român’i şi a tutulor teritoriilor locuite di el’i cu România. Adunarea naţională proclamă prot şi prota ndreptul inalienabil a naţiunil’ei românǎ la întreg Banatulu acâţat întrǎ arâurile Mureş, Tisa şi Dunăre. Adunarea naţională rezervâ a teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea a Constituantâl’ei, aesta pi baza a votului universal. În ligătură cu aţista, ca principii fundamentale tru faţirea a noului stat român, Adunarea naţională proclamă următoarile: dimplina libertate naţională trâ tute populile conlocuitoare, cathiun popul va sâ instruiascâ, administreadzâ şi giudicǎ în limba sa proprie, pri-tru individz di-tru arada a lui. Hibâ ţi popul va sâ l’ia ndreptu di reprezentare tru corpurile legiuitoare şi la guvernarea a ţarâl’ei în proporţie cu numirulu a individzâlor di care easte compus. Egala îndriptăţâre şi dimplina libertate autonomă trâ tute confesiun’ile din stat. Înfăptuirea dimplinâ a unui reghim curat democratic pi toate terenurile a banâl’ei publicâ, votulu universal, directu, egal, secret, pi comune, în mod proporţional trâ ambile sexe în vârstă di 21 di an’i, la reprezentarea în comune, judeţe i parlamentu. Dimplina libertate di presă, asociare şi întrunire, libera propagandă a tutulor minduitilor omineşţâ, reforma agrară radicală va sâ si facǎ cu înscriirea a tutulor proprietăţâlor, în special a proprietăţâlor mǎri. Va sâ si facǎ posibil a ţăranului, a horiatului, să-şi creadzâ unâ proprietate barim ahât cât să poată sâ lucreadzâ el şi familia a lui. Principiul conducător a liştei politicǎ agrarǎ easte dat di unâ parte a nivelaril’ei soţialǎ, pi di altă parte potenţarea a producţiunil’ei. A clasâl’ei di lucrǎtori industrialǎ l’i si asiguripsescu tut aţeale ndrepturi şi avantaje care sunt legiferate tru aţeale mai avansatile state industriale di-tru Ascâpitatâ.”

Dimensiunea internaţională a aspiraţiilor a naţiunil’ei românǎ şi a lu Iuliu Hossu fu exprimată cu aţea mai marea claritate. El dzâţea:

“Adunarea naţională da expresiune a dorului a l’ei ca Congresulu di pace să înfăptuiască comuniunea a naţiun’ilor libire ahatare turlie ca dreptatea şi libertatea să hibâ asiguripsite trâ toate naţiun’ile mǎri şi m’iţ isa-isa, iara tru v’initor să si eliminǎ polimulu ca trop trâ regularea a raporturilor internaţionale. Român’il’i adunaţ tru aţistă adunare naţională salută pi fraţâl’i a lor din Bucovina, scăpaţ di sum apitrusirea a monarhiil’ei austro-ungarǎ şi uniţ cu ţara-mamă România. Adunarea naţională salută cu aghape şi entuziasmu liberarea a naţiun’ilor îndzânucl’eate până aoaţe di-tru monarhia austro-ungară, şi anume naţiun’ile cehoslovacă, austro-ghirmană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi apofǎseaşte ca aţist salut a lui să si aducă la cunoştinţa a tutulor a aţilor naţiun’i. Adunarea naţională cu minduitâ tainâ si încl’ină dinintea a memoril’ei a ţilor bravi român’i care tru aţist polim îşi virsarǎ sândzile trâ făptuirea a idealului a nostru murindu trâ libertatea şi unitatea a naţiunil’ei românǎ. Adunarea naţională da expresiune a mulţumitâl’ei şi admiraţiunil’ei a l’ei faţă di puterile aliate care pri-tru striluţitile alumte purtate cu mare hâşte contra a unui duşman pregătit di multe dechenii trâ polim ascăparǎ civilizaţia di-tru ungl’ile a barbariil’ei.”

La 96 di an’i di la actulu di la 1 decembriu 1918, spusile a martirului Iuliu Hossu suntu un testamentu trâ un lucru ghine faptu. Şi care spune că omulu fericit easte aţel ţi bâneadzâ în libertate, nu în tiranie.