Teatrul clasic în România
Di 21 di an’i, si desfăşoară la Arad Festivalul Internaţional di Teatru Clasic. Organizat, sigura, di Teatrulu Clasic Ioan Slavici, easte singurulu festival di gen din România. Ediţia di anulu aestua si aflăă sum egida a unui aparent paradoxu: “ună creaţie easte clasică atumţea cându easte modernă”, un motto propus di selecţionerulu Maria Zărnescu. Cum textul contemporan prezintă tut cama multu interes în special trâ tineril’i creatori, vrum să aflăm di la organizatori şi participanţâl’i la festival care mata easte loculu a teatrului clasic în spaţiul artistic românescu.
Luana Pleşea, 06.12.2015, 22:24
“Teatrul clasic, tru aeste momente în care ofensiva noului easte ahât di puternică, easte singura modalitate să oferi un punctu di echilibru extraordinar di importantu, cu scupolu ca teatrulu să nu hibă invadat până tru sone di social şi di politic în totalitate. Eu am bânată perioada aesta, în care actorulu eara obligatoriu cetăţean, tru care aspectul social eara ţel mai importantul, iar aspectul politic eara definitoriu. Si avea agiumtă ca, di aţeale ţinţe premiere pi care li scutea Teatrulu a Tineretului din Piatra Neamţ, eara obligatoriu ca bari treie să hibă româneşti, di care, iara, bari dauă să hibă cu probleme politiţe di actualitate. Şi cu tute aestea, tru aţea perioadă, pri-tru nu ştiu ţie m’iţ supape, işea câte un spectacol adevărat di teatru clasic, care nu are culoare, nu are social, nu are politic, are ominescu. Şi aţist ominescu easte totna gheneral valabil. Iatu, aşi-ma, cât di importantu easte teatrulu clasic, care defineaşte şi lu compune diznou pi schenă, tru turlie artistică, omulu. Tru toate durerile sau în toate momentile a lui comiţe”. Easte opinia a lu Constantin Cojocaru, cunoscut actor român, în vârstă di 70 di an’i, care vine la festivalul arădean cu spectacolul “Raţa aghră”, di Ibsen, montat di Peter Kerek tru aestă toamnă la Teatrulu Bulandra di Bucureşti.
Liviu Pintileasa are 38 di an’i, easte actor la Teatrulu “Maria Filotti” din Brăila şi vine la Festivalul di Teatru Clasic Arad cu spectacolul “Platonov”. Cunoscut şi trâ rolurile din filme şi di-tru spectacolile din zona independentă, Liviu Pintileasa zburaşte cu tut ahât di mare bucuril’e şi harauă, ca şi mult mai tricututlu tu ilichie şi vârstnicul a lui coleg, dispre textulu clasic şi dispre teatrulu clasic.
“Cred că fu ună perioadă în care textile contemporane eara vără turlie la modă, ama eo simtu că di vără ndoi meşi lumea si toarnă spri textile clasiţe. O probă easte că, până şi tru spaţiile independente, iu, di aradă, lumea caftă texte contemporane, si vine diznou la texte clasiţe. Un bun exemplu escu tamam eo, di aform’ia că, pi nângă faptul că escu angajat la Brăila iunde, iatu, si-are montată text clasic şi va să si mai monteadză, în Bucureşti, di exemplu la Unteatru (teatru independent), majoritatea textelor suntu texte clasiţe şi, spri bucuril’ia şi haraua a noastră, avem spectatori trâ teatru clasic”.
Opinia vără turlie ghenerală easte că, barim în România, reghizoril’i tineri preferă textile contemporane, chiro tru care reghizoril’i consacraţ au un apetit special trâ textul clasic. Alexandru Mâzgăreanu faţe parte di-tru categoria a creatorilor tineri, ama, întră montările a lui, spectacolile pi text clasic ocupă un loc egal cu piesile contemporane. La festivalul di la Arad, Alexandru Mâzgăreanu fu invitat cu spectacolul “Drăcuriile a lu Scapino”, di Moliere, bâgat în schenă la Teatrulu a Tineretului din Piatra Neamţ.
“Vruiu tra să spun un paramith dispre nişte tineri ţi vor s-aibă aghape, care s-acaţă vreare, care alumtă trâ aghapea a lor şi care nu vor să ţână cont di reguli. Un spectacol dispre nişte tineri nonconformişti. Aţistua fu lucrulu di la care am chinesită cu construcţia a spectacolului. Nu pot s-dzâc că am un apetit special trâ dramaturghia clasică. Mi atrag textile cu teme importante, teme mări, cu conflicte majore. Poate că aestua să hibăi un motiv trâ care pot s-dzâc că mi duc uneori ma multu spri texte di-tru zona clasică”.
Pri-tru vrearea unor artişti trâ piesile clasiţe şi pri-tru preferinţa a unei mare parte a publicului trâ mările texte, Festivalul Internaţional di Teatru Clasic Arad reuşi toamna aestă să agiungă la a 21-a ediţie. Bogdan Costea, directorulu a Teatrului Ioan Slavici, organizatorulu a festivalului, easte ma reţânut şi cu harauă ma m’ică, ama, cându v’ine zborulu dispre v’initorulu a teatrului clasic:
“Pot să spun cu sinceritate că astăndză easte baia de greu să faţ ună selecţie avânda la bază texte di teatru clasic. Nu cred că festivalul di teatru clasic, teatrulu clasic, textulu clasic va să moară definitiv, ama că el va să si afla într-ună perioadă tru care lucrile va să agiungă puţân ma sensibile. Cred că va să hibă tut cama greu ca reghizoril’i tineri să-şi probeadză talentul sau expresia reghizorală într-ună adunare cu textulu clasic”.
Criticulu Maria Zărnescu, selecţionerulu a ediţil’ei di anulu aestua a festivalului di la Arad, îl contraziţe vără turlie pi directorulu a teatrului gazdă şi easte di păreare că există în continuare ună căftare a dramaturghiil’ei clasică:
“Aţea ţi mi hâraseaşte este faptul că multu di mulţă di reghizoril’i ma tineri sau nu ahât di tineri achicâsescu că easte nivol’ie di nale traduţiri. Cama multu că pi zona ţi v’ine din Moliere, di-tru clasicismul francez… aclo başi si ducheaşte anaghea di traduţiri nale. A daua necesitate pi care u am resimţită la mulţă easte aţea di combinare, tră victoria a spectaculosului, artile. Sigura, nu voiu să dzâc că iţe spectacol lipseaşte să si facă muzical, ama aestă combinaţie şi un sincretismu a artilor si caftă tut ma multu, di aform’ia că publicul nu mata poate să hibă atentu, ca tru secolul 17 sau 18, exclusiv la text — iar ma că zburăm şi di ună traduţire veachl’e, cu ahât mai greu -, ţi are nivol’ie şi di alţă stimuli. Nu cred că teatrulu clasic are să îşi cheară vărăoară vigoarea, putearea, ahât chiro cât creatoril’i di astăndză va să ştibă să-l facă modernu”.
Autor: Luana Pleşea
Armanipsire: Hristu Steriu
