Prima pagină » Rubriţi di cafi stâmână » Carnet cultural » Dansatoarea Lizica Codreanu tru atelierulu a lu Brâncuşi

Dansatoarea Lizica Codreanu tru atelierulu a lu Brâncuşi

Tru 1922, sculptorulu Constantin Brâncuşi adrǎ un costum di dansu (stran’e) trâ Lizica Codreanu, bâgǎ vinilul cu Gymnopediile” a lu Erik Satie la picup şi u invitǎ pi aesta să creadzǎ un dansu tru atelierulu a lui, printrǎ sculpturi. Toată acţiunea fu documentată di Brâncuşi cu agiutorulu a unui Thornton Pickard cu foale şi cremalieră, rezultânda şapte imaghini. Tru 1996, reghizorulu Cornel Mihalache reconstituia costumulu a Lizicăl’ei Codreanu după imaghinile di-tru 1922 şi îl’i propunea a dansatoaril’ei şi a coregrafâl’ei Vava Ştefănescu un reenactment/ reînschenare aparentu imposibil(ă): să refacă dansulu di-tru atelierulu a sculptorului pi muzica a lu Satie. Di puţân chiro, Chentrul Naţional a Dansului Bucureşti organizǎ un evenimentu ţi u avu în atenţie pi coregrafa şi dansatoarea Lizica Codreanu.

Luana Pleşea, 26.01.2015, 21:12

Adunarea fu organizată în cadrul a programului Hors les Murs” a Chentrului Naţional a Dansului Bucureşti, lansat tru 2014, pri-tru care instituţia îşi propune să iasă dintrǎ muril’i ţi u apânghisescu, tra sâ bagâ discuţie şi altâ turlie di teme. Evenimentul l’i-aduse deadun pi reghizorulu Cornel Mihalache, cercetătoarea Doina Lemny şi coregrafa Vava Ştefănescu, într-unâ discuţie moderată di Igor Mocanu:

Ediţia di azâ u consacrǎm a Lizicăl’ei Codreanu di aform’ia că, până aproapea ca aieri, eara dansatoarea şi coregrafa prin excelenţă nicunoscută a istoril’ei a dansului românescu, din ţară sau di-tru diaspora, Hors les Murs îşi propuse tamam tra să aducă în actualitatea a discuţil’ei, ama şi a practicâl’ei artisticǎ a dansului, unǎ istorie pi care nu u cunoaştim”.

Lucrânda, tru 1995, la documentarulu Brâncuşi”, reghizorulu Cornel Mihalache descoperi fotografii di-tru dansul a Lizicăl’ei Codreanu. Mihalache apeleadză la Geta Solomon trâ re-crearea a costumului di stran’e şi la dansatoarea şi coregrafa Vava Ştefănescu, trâ reînschenarea a dansului a Lizicăl’ei Codreanu.

Vava Ştefănescu: Aveam vârâ 25 di an’i. Hâbare nu aveam că fac un re-enactment şi că tru v’initor va mi preocupǎ ahât di multu figurile şi recuperarea a creaţiilor şi a personalităţilor din lumea a dansului. Şi nu aveam di iu să ştiu că, di câte ori vrei să faţ unǎ cercetare, ti bazedz pi găvre (guve) laie. A m’ia îm’i conveni foarte multu faptul că nu avuiu para multă informaţie, di aform’ia că putui să inventedz şi să cred că intru tru spiritulu a unei trâ mirache, ama fantasmaticǎ personalitate. Şi, de faptu, earam sum lupa a ocl’iului a lu Cornel şi aveam reperulu a lu Erik Satie. Nu ma spun că am păstraiu, cǎ ţânuiu cu unǎ turlie di relighiozitate costumulu, di aform’ia că aveam senzaţia că escu îmviscutǎ într-unǎ sculptură a lu Brâncuşi”.

Ninte cu doi an’i, Editura Vellant lansa la Bucureşti cartea Lizica Codreanu. Unǎ dansatoare româncă tru avangarda pariziană”, carte ţi avea apărutǎ deja în Franţa. Autoarea eara Doina Lemny, cercetător la Muzeulu naţional di artă modernă, Chentrul Pompidou, Paris şi specialistă în Brâncuşi, dispri care avea scrisǎ ma multe lucrări. Pi Lizica Codreanu u descoperi, sigura, cercetânda arhiva Brâncuşi. Intrigată di faptul că niţiunom nu ştea care easte, acaţǎ să caftǎ documente.

Cercetarea fu baighi greauǎ, di aform’ia că, la arhiusita a secolului 20 cum nu exista unǎ şcoală di balet pi care Lizica lipsea s-u o urmeadzǎ, nu avui a cure să mi adresedzu. Di puţânulu pi care îl aveam, cǎftaiu tra sǎ desfăşor hirulu a liştei banǎ, care m’i si păru interesantă ninca di la arhiusitǎ, di aform’ia că Brâncuşi li avea pi Lizica şi pi Irina Codreanu — lipseaşte să li aprochi, di aform’ia că ele bǎnarǎ practic toată bana deadun, deci, mutriiu să desfăşor hirulu a luştor dauă bane, care-m’i părurǎ extrem di interesante. Dauă personalităţ multu curajoase, care si himusirǎ într-unǎ aventură în Paris, niavânda mare îndupǎmintu şi reuşirǎ să dişcl’idă uşa a atelierului a lu Brâncuşi. Cred că aestua fu aţel mai importantul momentu di-tru bana a lor, di aform’ia că pri-tru el reuşirǎ amindaule să îşi facă ma multe relaţii tru avangarda pariziană. Am brodatǎ (chidisitǎ) în varliga a unor afişe pi care m’i li spusirǎ hil’ilu şi nipotulu a Lizicăl’ei Codreanu. Afişe orighinale, fotografii şi foarte puţine scrisori. Di care, dauă-treie documente di la Tristan Tzara. Am identificatǎ, cu aţistă ocazie, prezenţa a Lizicăl’ei într-unǎ fotografie care si află la MOMA”.

Lizica Codreanu avu unǎ apariţie multu şcurtă ca dansatoare şi coregrafă. Şi-u dǎnǎsi activitatea tru 1927, când si căsători (si mârtǎ) cu un striluţit intelectual francez, Jean Fontenoy, cu care si duţe tru misiunea a lui tru China. Căsătoria nu mata m’earse, iarǎ Lizica si turnǎ la Paris. Hire inventivă, nu şi-u plâmse mira, ţi îşi dişcl’ise un cabinet di Hatha Yoga, sum supravigl’area a unuia di aţel’i mai mǎril’i specialişti în yoga. Eara momentul când si introduţea, la arhiusita a an’ilor ’30, yoga la Paris. Doina Lemny dzâţe:

Hil’lu mi descurajǎ, cându dzâse că Lizica nu feaţe unǎ carieră di dansatoare. Aţea ţi easte adevărat, easte aver. Ea a apăru ca un meteor. Dansa cama multu tru atelierulu a lu Brâncuşi şi atrapse atenţia a ndoi artişti multu cunoscuţ, printrǎ care Sonia Delaunay, care la aţea dată crea costume, adra stran’e. Lu atrapse pi (Fernand) Leger, ama Lizica refuzǎ (nu vru) să poartǎ un costum creat di el, di aform’ia că Leger crea costume trǎ balete, ama costume rigide. Şi Lizica, ma agiumse în Paris, achicǎsi multu ag’on’e ţi si faţe pi schena artistică şi alăsǎ diunǎparte baletulu. Nu urmǎ niţiunǎ şcoală di balet. Din contra, urmǎ cursuri la circu… zbura cu artiştil’i… Ea intrǎ practic într-unǎ atmosferă di creaţie. Spirit artistic şi inventiv, ea îşi făţea antrenamentul în atelier la Brâncuşi, aţea ţi lu faschinǎ, lu mâgh’ipsi pi aestua”.

Cartea avu un ecou multu mare în Franţa, spuse cercetătoarea Doina Lemny: Colegil’i a mei di la Chentrul Pompidou, care si ocupâ cu prioritate di Sonia Delaunay, di Leger, furâ multu interesaţ să veadă care easte ligătura întrǎ costumile propuse di Sonia şi aţistă artistă dispri care nu ştiea niţiunom. Dinclo di Chentrul Pompidou, si organizeadză multe colocvii, la care escu invitată. Agiumşu purtătoarea di zbor a Lizicăl’ei Codreanu şi toată lumea si ciuduseaşte cu harauǎ di imaghinile extraordinare, toată lumea easte impresionată di ţi invenţii, di punctu di videare a mişcaril’ei, al dansului, a performanţǎl’ei feaţe aestă artistă.”

Vava Ştefănescu, managerulu a CNDB, dispri loculu ocupat di Lizica Codreanu tru dansulu contemporan românescu:

M’i si pare că reprezintă la nivel simbolic vârâ lucru ţiva saghlame. Şi anume tamam aţistă fluiditate şi mobilitate întrǎ lumi, domenii artistiţe, întrǎ idei, întrǎ perspective di a mutrire corpul, mişcarea, aţea ţi cred că, într-unǎ vârâ ţiva misură, si faţe astăndzâ cu artiştil’i”.