Nida Boga
NIDA BOGA
România Internațional, 19.06.2013, 15:26
NIDA BOGA
Nida Boga fu în literatura a noastrâ aţea ţi îşi fu ân literatura românâ George Murnu.
Armânlu George Murnu tradusi magistral pri rumâneaşti mâ rli epopoei Iliada şi Odiseea, a hâ rdzitlui aed a vecl’ilor greţ. Iarâ Nida Boga nâ deadi pri grailu armânescu, prota, capodopera Voshopolea, cum ştiţ, în 150 di soneti şi nica un mânucl’iu di plânguti muşati, cari l’i frângu inima a armânlui di iuţidò.
Boga ma nâ alâsâ şi La Stani, altâ capodoperâ dit universlu diurnu di altoarâ a armâñilor, a armâñilor uiari. Cum şi un altu mari poem di alumtâ , Armâ tulamea a noastrâ veacl’e şi nica Bitulea a noastrâ di aeri, ân cari nâ easti prezentat centrulu di culturâ armâneascâ di pri ningâ avdzâtlu Liceul Român din câsâbâ lu Bitolia, iu ânviţarâ carti nai ma mulţâ l’i scriitori armâñi, ântrâ cari şi Nida Boga işişi. Despri tuti aesti lucrâ ri a scriitorlui Nida Boga voi s-vâ zburâ scu — macar di aesti, publicati ân volumi di autor icâ ân revistili «Deşteptarea» şi «Dimândarea» dupâ anlu 1994, di noi, di la Fundaţia Culturalâ Armâneascâ «Dimândarea Pâ rinteascâ », ânhiinţatâ şi cumândusitâ di Hristu Cândroveanu, cum si ştie.
Voshopolea easti un mari poem — putem s-l’i dzâţem homeric — ţi câ i scris nu baladesc, ma ân soneti şi nu ân hexametri. Ma, ân soneti s-adari un mari poem easti unâ performanţâ , ştiindalui câ sonetlu, poezie cu reguli fixe, dificil, easti un mari tirañiu, a ma şi unâ mari muşuteaţâ , ţi nu u adarâ cariţidò
Trâ aestâ capodoperâ al Nida Boga, — lucrari ţi l’i-u cunuscui a autorlui nica dit manuscris, cum şi ân lectura a lui ân añil’i 1950, anda âñi ghivâsea serili di sâ mbâ ta, cându lu vizitam, ca student ân Bucureşti, va zburâm şi astândzâ , ş-ma multu… Mea, cându âl’i publicai ân volum Voshopolea, ân Editura a Fundaţiil’ei a noastri… ân 1994, scriam ân Postfaţâ (transpun din limba românâ ): «Nai ma valoroasa lucrari al Nida Boga, unâ dialihealui capodoperâ , unicâ ân ansamblul a literaturil’ei a noastri româneşti şi armâneşti, armâni «Voshopolea», epopeea a lui ân soneti şi ân grai armânescu, tipusitâ trâ prota oarâ , aproape ântreagâ ân antologia «Un veac de poezie aromânâ », la Editura Cartea Româneascâ , ân anlu 1985, ân dublâ versiune, dimec ân originalu a marilui poet, cum şi-n versiune româneascâ , a noastrâ , al Hristu Cândroveanu. unâ impresionantâ riconstituiri a banâ l’ei şi a ţivilizaţiil’ei, culturil’ei a armâñilor di Moscopoli, câ sâbâ ţi ânfluri ân sudlu a Albaniil’ei di azâ , ân secolili XVII-XVIII, di-l’i dzâţi poetlu «Voshopolea» ân epopeea a lui, ca s-l’i aspunâ aşi ma ghini latinitatea a zborlui (câ sâbâ lu a oilor), ca localitati thimel’iusitâ di uiarl’i armâñi. Aţea Moscopole avutâ , cari numira ân caplu di secul an XVIII-lea pristi 60.000 di bâ nâtori, cum şi numiroasi instituţii publiţi, palati adrati di marmurâ , a isnâ hilor di lucrâ tori… unâ dialihea citadelâ , a cui cetâ ţeñi aveau ligâ turi comerţiali di naima prosperli cu ântreaga Evropâ , di Constantinopol p`nâ -n Veneţie şi Budapesta, Viana, mea ş-ma diparti, pânâ -n Eghiptu. Câ sâbâ a culturil’ei tutunoarâ , singur ân epocâ dit Peninsula Balcanicâ , iu s-afla pânâ şi unâ Academie di {tiinţi, cumândusitâ un chirò di marili ânviţat armân Theodor Cavalioti (evocat şi-n epopeea a poetlui). ~nhiinţatâ , Academia, di armâñi, ctitori şi ân alţâ câ sâbadz din Balcan di adâ rminti publiţi».
{i cum scria şi criticlu şi eseistlu român Constantin Sorescu: «… Di si Frédéric Mistral fu âncrunat cu Premiul Nobel trâ tiñiili a lui ân ânhiinţarea a ñişcâ rilor di iniţiari şi di restaurari a dialectlui provensal, Nida Boga vrea lu loa aestu Premiu tr-aţea câ nâs avu ndreaptâ restaurarea a grailui armânrescu ân epopeea a lui ªVoshopolea», cari easti, ân dublul orizont clasic şi epopeic, unâ vapodoperâ ».
Puţâñil’i picurari ţi acâţara si-adarâ prota stani, tu un loc cu hari, tu munti vahi, ningâ ţiva izvuri, ş-cu iarbâ multâ şi creftâ trâ oi şi câ pri, prucupsirâ troarâ , cum scrie poetlu ân sonetlu:
CUPIILI CRESCU
Tu an di trei ori canda oili featâ !
Cupiili troarâ acâţarâ s-creascâ ,
}i grasa iarbâ dipriunâ s-pascâ ,
Arâuri s-curâ lapti tu gâ leatâ !
Hâ râ ili groasi, mâ ri şi ândisati
Cu ascrâ câ prinâ ş-moali lânâ —
Di-ayia ca s-nu creapâ pot si s-ţânâ ,
Când pi mulâ ri va s-hibâ âncâ rcati.
{i foclu ardi daima sum câ ldari,
Iar talarli di lapti ma s-gulescu
{i butiñili nu au acumtinari…
L’ia umtul si s-adunâ tru tulumi,
S-adunâ urda, caşlu tumnâ rescu,
}i-l duc di saturâ ântreaga lumi!
Ayoñea, mult ayoñea, picurarl’i armâñi, cari nu ştiu ţi easti arihatea, l’ia di si-mprusteadzâ ! {i aşiţi, ayalea-ayalea… cupiili crescu, crescu… tu an di trei ori canda oiki featâ ! Iarâ Moscopolea, curundu… agiundzi hoarâ , acolo, tu irñiia ân cari trapsirâ maşi nişti picurari , cari tora ş-aduc şi mul’erli, fumel’ili a loru, el’i işişi ţi avurâ vinitâ unoarâ ş-un chirò nâpoi, maşi cu tâmbâ rlli pi anumiri… {i, ia câ —
VOSHOPOLEA AGIUNDZI HOAR|
Pi dzeñiuri şi câ livi s-iasâ loarâ !
Uiarl’i singuri cum nu vor s-armânâ ,
Fumel’ili s-li aducâ nu amânâ , —
Voshopolea s-vidzu câ easti hoarâ …
Ca frândza cresc aclo şi irghiliili
Di cal’i, mulâ ri şi alâ vdati iapi;
~ntreg un ohtu cum nu l’i âncapi —
S-umplurâ di-avâ rliga şi curiili!
Câ munţâ au di caş ş-di lânâ stâ ñili,
Di umt, ţi-aşteaptâ ca s-lu ducâ
Pri câ l’iurl fâ r-di mâ rdziñì câ rvâ ñil.
Tu larga lumi câ rvâ narl’i scherdu,
Iu tihea cathi un va s-lu arucâ ,
{i s-toarnâ hâ rioşi, cu nari ncherdu!
Vahi Nida Boga, anda nyrâ psea aesti stihuri, o-avea tu minti Roma, cari tut aşiţi acriscu, di s-teasi pân’ tu soni, pisti optu oahti! {i, ş-lu-avu tu minti fâ râ di altâ şi Homerlu, câ para pâ rmithuseaşti muşat, unâ soie ca tu Iliada icâ Odiseea! Di… tut si stai şi s-lu asculţâ i s-lu ghivâ seşti! Nu easti nâs un Homerlu a armâñilor…?
Ma, duruţ armâñi, cu… Homerlu a nostru va avem nica nu puţân lucru, cum cu iţi mari scriitor, iarâ Nida Boga easti dialihea un mari scriitor armân, aestâ u ştie iţi ghivâ sitor a lui.
S-dânâ sim ma aoaţi, şi s-nâ avdzâm diznou, cu sâ nâ tati, dumânica yinitoari, vâ oarâ a vostru dipriunâ
Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 3
Prucuchia ma… dişteaptă ergul — la oamiñil’i cari nu lu-au tu vreari lucrulu şi vor s-bâneadză lişor, s-bâneadză ghini şi fără s-vearsă sudoari. Em, tră ţi să si stuhineadză, anda pot s-l’ia di la alţă, cari au aveari multă? Fără s-minduească ună minută linivoşl’i, că armâñil’i, bună oară au, tamam tr-aţea că nu s-aruşineadză s-lucreadză iţi s-hibă şi iuţidò, la el’i acasă şi până tu Americhie, tu iţi mardzină di lume. Armâñil’i dit Peninsula Balcanică, dit Gărţie, Arbinşie, Machidunie — au bâlăcă`n casili-a lor, ma nu stau dipriună tu-aumbră, tu cirdache, că au fumeal’i s-hrănească… şi-aoa, a`n România tut aşiţi!
Tùrbă arbinişamea al Ali-Păşelu tatălu şi hil’ilu, anda li ved casili a armâñilor muşati, curati, cu ma mulţă udadz, ti tută fumeal’ea, anda ghegañil’i stau tu călivi di stuf (călami), giumitati ângrupati n-troc, di li udă ploiurli ş-li vimtură neurli toamna şi iarna, Dumnidzale! Ma câţe aşi…? Tr-aţea că nu bagă oslu la lucru, vor di la alţă, etimi tuti…! Ş-lă cadi milie, anda li ved cătăndiili armâneşti — ti l’ia haraua s-li mutreşti, cu casi analti, mea ş-cu ună i doauă patomati, ca tu căsăbadz. Ş-atumţea, zilia l’i zurluseaşti pri ftohil’i linivoşl’i! ş-nica ma multu ăl’i turbă palatili di marmură a Noauăl’ei Academie, a Mitrupuliil’ei ş-a aţilor 70 di biseriţ di Muscopole, analti şi pirifani, cu turlili va dzâţ tu niori!
Beiañil’i arbineşi lă fac seamni a ftohilor di-a lor, si s-aleapidă pri avuta multu Moscopole, cari ari di tuti, ş-lă dzâţi:
OBÙRA!
(Pri nâşi!)
Tu măhălă cad ghegañil’i mănucl’i,
Gugoşlu oasili vărtos lă frândzi,
Să-ntăvălescu oamiñi, ş-cal’i tu sândzi
Şi lă agiundzi aproapi di dzinucl’i!
Doi cad, yin alţă s-lă l’ia loclu,
Nu vor ca s-hibă el’i lişor azvimţă, —
S-ved ş-di voshopoleañi âmpadi timţă,
Nu lă si-astindzi ma, di-alumtă, foclu!
Tufechea nu si-aspari di cubura,
S-astal’i un hângear cu yetăyani, —
Aurlă ghegañil’i turbaţ: Obùra!
Ş-ca luchi agiuñi apoia s-himusescu…!
Nu fug a noştri, ma ies tu migdani,
Că agiutoarili şi a lor lă crescu!…
Ghini ma arăil’i sunt multu di mulţă, iara a noştri pàra puţâñi, tr-aţea că ghegañil’i u plănipsiră furtuna aestă pri-ascumtà, şi-l’i loară pri armâñi pri napandiha! Şi geaba, Moscopole, s-alumtă armânamea tută, că arbinişamea yini ca ună furtună ş-di prit horili di arvigra… Alumtă muscupuleañil’i până di un: «Alagă ş-feati, ş-tiniri a`nveasti, Hângeari Ş-yeatayăñi antrucusescu, Bărute aduc tu poală şi tu trasti. / Când ved adusă că-i bărutea tută –ă şi eali, ca lupoañi s-himusescu, Că thimiuxilu ş-cruţea li agiută…».
Pângâñil’i ma, tut yin urdie! «Ca nă cupie di ayriñi, turbaţă S-arucă blăstimaţl’i, dinăoară. / Că ţi şi-lu vor giunaticlu şi ñeati, Când va si s-avdă tu ântreaga etă Că fură-azvimţă di mul’eri şi feati!
Bat toţli tuti ca ti-ngrupăciuni,
Pitrec pădurli plânguti vrăhnoasi;
S-analţ-n ţer alândurli fricoasi,
S-ascapă laili vor, di chirdăciuni.
Luleţl’i nu armân tu-a lor cuibari,
Furtuna ca di tu cireap işită,
Dit patru părţă bati cu turbari!
Niorl’i di cătrani greu s-dirină,
Di oară-oară a lumil’ei chirită
Voshopolea aşteaptă canda s-yină!…
Cataclizmò, chiameti pi armânami! Ntuneariclu yini pristi luñina hărdzită a laolui! Di ţă asună tu minti versurli a unui altu poet armân cu hari, baladistlu Nicolae Velo:
«Doamne, ţi lâeţ au faptă,
Di Armâñil’i ahânti-au traptă!»
S-bătură moscopoleañil’i ca liundarl’i, a ma mulţamea ca frândzli a pădurilor, ş-ca arina a amărilor, a ghegañilor, lă u putură…! Şi, muşata, pirifana Moscopole Voshopole si-aştearsi dit luñina a lumil’ei, iară moscopoleañil’i aruiră ân lume, cătră iu vidzură cu ocl’i, până Beşl’i Şi Pesta, di arăulu a arăilor a laolui, cari Ş-u-aveau că nu-i ananghi s-lucredz ca s-bânedz, ma agiundzi s-li l’iai tuti etimi, lucrati di alţă…
S-dânăsim aoa tora, tiñisiţ armâñi, şi s-nă urăm sănătati şi bună andamusi pri undili-Radio, dumânica ţi urmeadză.
A vostru, cu multă tiñie, Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 4
A R U I R E A . . .
Surpată şi aspartă eara tora ciudia di Moscopole a armânamil’ei, — Doamne, cum putuşi s-alaşi si s-facă aestă fără di sinur crimă!? Palatili a l’ei agiumsiră ùrvali toati… di canda niţi fură văroară…! Iară armâñil’i… Armâñil’i alăsară cinuşa caldă nica a marilui căsâbă, metropola a noastră, a`ntreagăl’ei armânami, ţi… şi-aveau s-facă? Aruiră diparti, diparti di-aclo, iu dipriună l’i fuvrisea duşmañil’i a lor ş-a crâştinătatil’ei!
CALI GREAUA Ş-LUNGĂ
Prit munţă grei ş-păduri au cali s-facă,
Ţ(Ş)i treambură di-a ghegañilor păvrie,
Voshopoleanlu cărvănar li ştie,
Ş-cu măsturil’e poati ca s-li treacă.
Nu ari loc ascumtu — bun ti hoară,
Ti tihe şi ân cali-lă ca s-iasă,
Iu părmătefţă şi tihniţ s-nu-alasă, —
Ş-Voshopole ma ñiţ s-amintă loară…
Niveasta, Pisuderi i Clisura
Şi Belcameñili, Blaţa ’ţea muşată, —
Nu ştie cum s-li-alavdă gura!
Ş-tu pulitii ca Bitule s-ruiră,
Durazl’i şi-n Săruna ambugată, —
Ni Sear şi Velescu nu li-agărşiră…
Velescul natal, a poetlui!…
Ş-aşiţi, l’iau cali lungă ş-greauă sărahil’i, chervangiil’i cu fluriili-a lor ascumti ghini, sarmacheţl’i, cuiumgeadzl’i, băcăladzl’i, căldărarl’i, tufecciadzl’i şi arafţâl’i, isnăhili tuti pri aradă…. Ş-tuţ cu ânysili a lor şi cu nădia niastimtă că va lă si luñineadză diznou ândzarea! Iară armânamea va prucupsească iara şi iara, ca Puil’ilu Phenix, cum nă aspuni ântreaga a noastră isturie!
ETA VOSHOPOLEANĂ
Di căl’iuri — pangu fără măărdziñi s-teasi,
Vârtos tu mâñili-a lor pân iţi hire,
Tu pulitii iu suntu pănăyire,
Dişcl’id di sărăfliche nali casi.
Di Beşli, Di Cair i di Sărună,
Voshopoleañil’i un cu-alantu s-leagă,
Şi părmătia dit Evropa ntreagă —
Nâşi singuri ma lişor pot s-u adună.
Ca Finiceañil’i aţel’i di nă zămane,
Tu locuri dipărtoase l’iau s-pitreacă
Cărăyile a lor i di mulări cărvane…
Armâñil’i aişţâ di aleaptă fară, —
Ş-tu cărţă xeani numa va ş-u treacă,
Voshopoleană etă că adrară!
Vurzòm di nali hori şi căsabici arsar pri-aoa-pri-aclo, Şi alti veacl’i li ânvârtuşeadză armâñil’i, Şi nu s-cherdu după marea lăeaţă, c-aşi lă-i dată-a lor, s-alumtă şi străbată! Şi lumea avdi di baronlu Sina şi di Gojdu, Dumba… ş-alţă.
Nu cheari armânlu niţi tu furtună, nu cheari armânamea ni tu iţi chiameti, ş-ni va cheară vroară, că i di dămară dumnească, aşi cumu s-veadi ş-dit capodopera al Nida Boga, Voshopolea.
Ţi tablou complex di bană, di alumtă şi di moarti ţi ânyeari iară, amânamea aestă a noastră, di doauă ñil’i di añi ş-ma multu!
Şi ţi spectacol di luñină ş-di alumtă, di sândzi ş-di iară luñină, aestă grandioasă epopee, işită dit cundil’ilu di malămă, al Nida Boga… Pri cari eu avui tiñia, duruţ ascultători, s-lu cunoscu şi s-l’i ascultu, dit işişi gura a lui, acasă la nâs, aestă capodoperă şi alti,– canda tră nipistipseari, ază, la decenii multi după moartea a marilui poet!
Ma, s-vă ghivăsescu aoa, duruţ armâñi, ca ună chintesenţă a marilui poem-epopee:
CIUDIA CU MOSCOPOLEA
Ca nividzută iară nă ciudie,
Voshopolea ‘ţea arsă şi surpată —
L’ia ca s-arsară multu ma muşată,
Tu mintea armâñilor di tu xinitie.
Tu marmar ânviscută — nu-ari seară,
Di pi icoñili adusi s-nu s-dipună,
Ş-tu măyipsiti yisi s-lă si spună,
Că ş-dzuua faţa-l’i nu putea s-lă cheară!
Acaţă dimândă eli s-li aleagă,
Di vruta fară s-lă si-aprindă dorlu,
Di bana di acasă s-lă si-ncl’eagă…
Cu-aistă nividzută nă ciudie —
Ş-Voshopolea ş-pitreaţi agiutorlu,
S-armână fara armânească yie!
Duri tră astândză, tiñisiţl’i a mei armâñi, cu sănătati vă dz`c şi s-nă avdzâm dumânica yinitoari!
A vostru, cu dipriună vreari- Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 5
LA STANI
Ş-nica, macar, duruţ radio-ascultători armâñi, s-ma dânâsim la ună altă creaţie majoră al Nida Boga, tut cu caracter pastoral, La Stani.
Pri Nida Boga poetlu — şi nu numaşi poetlu, nu-l cunuştem dicât parţial. El easti, cum ştim, autorlu a avdzâtil’ei capodopere Voshopolea, aţea inegalabilă dramă ân soneti, âncl’inată a ţitadelil’ei a armâñilor, Moscopolea, dit eta a XVIII-a.
Boga nă avu alâsată ma dhipli di Caieti, ân cari şi-avu adunată creaţia a lui lirico-epică ân versuri, nu unoară maşi — măyistri. Caieti ţi singuri thimil’iusescu şi legitimeadză un grai şi ună literatură. Cându va him izoti, noi armâñil’i s-li tipusim tuti aesti cărţă, ca s-făţem si s-proiecteadză aşi imaghinea a unui dialihealui mari scriitor naţional, a nostru? Poati că nai ma marli ş-ma handa, creândalui ân multipli reghistri.
Va lipseari s-u adrăm ma troară, revigorânda pri ună ahtari cali un grai para fuvrisit cu astindzirea dip tu locurli di orighine a fraţlor a noştri dit Balcan, cari nu au un stat a lor aclo, tamam pri pimintlu a părinţlor a lor şi a noştri! Di la aestă idee ânchisi şi lucrulu a nostru, dorlu si scutem tu luñină şi s-lă bâgăm ântru-mâñi a aţilor ţi lu zburăscu grailu armânescu, creaţiile fără di preacl’i al Nida Boga, ţi lu avui cunuscută şi l’i-avui tăxită tru giuneaţa-ñi, şi tu auşaticlu a lui, ân añil’i grei şi nerţă a comunizmolui, că va-l’i tipusearim Caietili unoară-ş-unoară! Angajamentu greu cât munţăl’i ali Machidubie ân condiţiili ştiuti di-atumţea, anda, zborlu-a unui cronicar moldav, nu omlu eara pristi chirò, ma lailu chirò eara pristi om!
A ma tiraniţl’i añi a comunizmolui tricură, ca un ânyis urut, di aproape că nu nă yini ta s-pistipsimu că fu dialihea. Tr-aţea că, după cum s-aveau aştirnută, părea că va s-ţână, — Doamne ascapă — cât turţâl’i!
Şi, luñinânda-si ndzarea, iara mi minduii la Nida Boga, şi ni-avum alumtată şi aeri s-lu tipusescu, ufilisinda-mi di ligăturli a meali, ca critic şi istoric literar, cu avdzâţ cărturari şi editori, finanţatori. Şi, putui aşi si scot ân lume, ân 1994, vluyisita Voshopole. După yinyiţ añi, lele, di la treaţirea didindi di ndzari a poetlui, cari nu-apucă s-u veadă cartea-l’i, muşată ca un giuvair. Iara ma ncoa, ân 1996, vini arada a unui alt Caiet bogasian si s-prifacă ş-nâs carte, ciudie faptă posibilă di Dl. Emil Iotta Ghizari, aflat atumţea ca prim-vice-prezident la Banca Naţională a Româniil’ei, a cui l’i aduc (H)firitisirli a meali şi a armânamil’ei ântreagă di aoa di la noi, vâră 200.000, cum şi pisti un milion ş-giumitati dit ântrega Peninsula Balcanică. Aestu alt Caiet bogasian easti iara, un nou giuvair, La Stani, ân registru ludic aestu, un altu prosip a creatorlui. Câ ân La Stani nu mata avem unâ tragedie, aoaţi nâ si dişcl’idi unâ firidâ câtrâ şicadz, cântic, bunâ vreari. Ma ân nu ma puţâni atmosferâ pastoral-homericâ , aşi cum nâ avu nviţatâ autorlu nica dit Voshopolea-l’i.
Ân noulu volum, cum spuneam, nâ aflăm iara ân universlu pastoral, familiar a poetlui. Tora ma, autorlu, nâ dişcl’idi ndzâări ma luñinati, optimisti.
Lumea a picurarilor di-aoa easti unâ sui generis.
Cari suntu aeşti picurari armâñi? Suntu nişti trâñipsiţ, bânândalui diparti di casâ , ân munţâ ma, cu iarbâ multâ şi grasâ trâ ñil’ioari, trâ câpri, muli şi cal’i, cu izvuri cu apâ araţi, cari azvoami dit cheatrâ . Oamiñi, ma, canda arupţâ di lume, ţi câ cu aduchiri umane nu ma puţân caldi… Aclo, la turmili a lor, agârşindalui di sârbâtori, di dumâniţ, di bisearicâ , di adeţli a noastri muşati… Aduţeţ-vâ aminti, tiñisiţ ascultâtori, di… “Chita la bisearicâ ”, picurarlu dit pârâvulia al Batzaria!… Tuti aesti adeţ duruti, ma agârşiti, diparti di casâ , lai picurari mâţinaţ di doruri di acasâ , di vrutili di diparti, di pârinţâ şi pâpâñi , di lume… Bânânda dipriunâ tu unâ soie di xinitie, dialihea câ ma aprucheatâ dicât xinitia-xinitie, ningâ turmili di oi şi ningâ câñil’i picurâreşti alumtânda-si cu ayriñili piricl’ioasi şi nicurmat pândixindalui s-arupâ şi s-aspargâ tutiputa din cutari.
Picurarl’i ma, cara di nu au s-alegâ , fac dipriunâ şicadz, s-agioacâ soie di soie, al’iumtrea cum s-azvingâ corghili singuramea tu munţâ l’i lâhtâroşi…? Di aoa şi arsari, dit hazea a lor multâ , dulţea alumtâ dintrâ bârli di picurari, aflaţ dimpriunâ ningâ ñil’ioari, ân munţâ — bitârñi, ma multu i ma puţân auşi, cari di cari alâvdânda-si câ fârâ nâşi nu s-poati! Iara tinirll’i nu s-alasâ niţi el’i, ducândalui un nicurmat duel cu bitârñil’i, ştiinda-si câ armâñil’i au unâ maxus aplicari câ trâ umor, satirâ , pizuire, arar “groasâ ”, ma multu dulţi, cât s-da yiaţâ şi nerv dâldâsirilor taha… ţi suntu aesti dâldâsiri ântrâ bârnurili di picurari ca dialihea areopaguri-colocvii di tutâ muşuteaţa, “discursuri” pro şi contra… s-ti l’ia haraua, ca un spectacol di arâdeari dipriunâ , proiectândalui imaghinea a unei lumi nipervertitâ , adamicâ , azâ ma puţân vidzutâ pri-aoa-şi-pri-aclo, pânâ şi-n munţl’i a noştri dit Machidunie şi Pindu, di la Kaimac-Cealak la Elimbu! Tr-aţea câ “dâldâ sirli” di cari dzâc, ndase scâpirândalui scânteal’i, ca-n Hirâril’ea al Iocan dit Moromeţl’i al Marin Preda. La Hierâril’ea al Iocan s-bâga pi aradhâ vâsilia, şi la cutarli di oi a picurarilor armâñi si “agiuca” bana a lumil’ei di aoa, a laolui pastroral, ca pri unâ continuâ sţenâ discl’isâ .
La Stani easti un poem ghiurghiuliu şi prit lumili a lui paraleli dit universlu dzâs. Câñil’i di aoa suntu ş-el’i unâ lumi cu cari picurarl’i stau di zbor, amical icâ niamical, ca tu pârâmithi, diterminândalui la aeşti “aduchiri” diversi. Iarâ nâşi, câñil’i lâ caftâ giuiapi a nicuchirilor, a celniţlor, ti nidriptăţli a lor, ţi câ … s-putea al’iumtrea? — suntu conştienţâ câ fârâ nâşi nu s-faţi! A ma, cari l’i da di mânar…? Macâ ni el’i işişi nu si-achicâsescu, âmpârţânda-si òmñiu, dupâ uñizea şi uidia a nicuchirilor, tut ân tagmi, pri bârnuri, mea ş-dupâ gen, mascurll’i avândalui totna amintatic, treaţiri… Easti unâ soie di Ţiganiada a câñilor aoa, ân poem, cu reprezentanţi zburâtori fârâ cusure, şi di curaiu ni mata vidzut, anda i zborlu s-l’i contreadzâ pri nicuchiri, pânâ nu trec aeşti la “fapti” ma, cându, totna… trag mânâ numaşi el’i, ş-li câlescu, cu coada ntrâ cicioari!
Mea… ş-lumea a oilor diapoia, fantasticâ! Oili, cari suntu bana a picurarilor, cu cari zburăscu, ş-nâsi zburânda-lâ a lor… Easti unâ lume di-aradâ homericâ , nu maşi la giumbuşi pantagrueliţi, ma ân toati, ca laolu a zeilor, scandzohirâ lume şi pirifanâ tutunoarâ , bunâ şi arauâ , tiranicâ şi filotimâ . Unâ pândzinâ di ligâturi a lumil’ei zburâtoari şi nizburâtoari, umanâ va dzâţ, transmiţânda-ţâ stărili, aduchirli, cându ntunicati, amplatea, cându curati şi limpidz ca hâryiili şi ca izvurli a munţlor.
La stani ma, nu easti maşi un teatru continuu, numaşi unâ sţenâ dişcl’isâ , iu s-agioacâ , cu hazi multâ tu-mprotus lumea a picurarilor, ân ântreaga a l’ei ambianţâ di faunâ montanâ . Hiindalui, ântreglu poem şi unâ carti di dalihealui poezie, macâ cu aestâ achicâsim zuyrâpsirea a muşuteaţâ l’ei, muşuteaţa a banâ l’ei, a fisil’ei, nicusitâ di ahânti ori. Ma, nu vrem s-lâ lom a ascultâ torilor la aestâ emisiuni radiofonicâ armâneascâ , haraua s-li avdâ el’i işişi aesti muşuteţ. Tr-aţea, va nâ lom iziñe s-vâ ghivâsim aoa, duruţ armâñi, tu bitisitâ , unâ ahtari mostrâ , di multili aflati ân ciudia di carte a autorlui, buni si s-aflâ tru iţi antologie di muşuteţ liriţi. Ia-o:
NOAPTI PICURÂREASCÂ
Oarâ noapti. Luna plinâ —
Pi di-asimi scâ ri s-alinâ .
Şi ayali-ayali s-duţe
Ca s-u treacâ -a ţerlui cruţe.
Pi ghirdâ ñi — ca jar apreasi,
Steali mări şi ñiţ s-ved teasi
Ca arina şi ca spruna,
Ş-cu a lor viţinâ , luna —
Munţâ l’i grei âl’i luñineadzâ
Şi pâdurli li ânyeadzâ —
Izvuri ş-fântâñi dişteaptâ ,
Dzânili cu dor s-li-aşteaptâ ….
S-li ascaldâ tu-a lor apâ
Şi cârşutili s-li-adapâ .
Iar aroaua ca asimi,
Udâ -a ierghilor chilimi —
Ş-ca vulodzli s-li buiseascâ ,
Ţerlu acaţâ s-chindiseascâ
Pri gherghefi cu lilici —
Tindilini şi-angulici!…
Alba noapti mult cântatâ ,
Ca tu pârâmith aflatâ —
Pisti dzeñi şi stâñi s-alasâ
Când vor oili s-pascâ s-iasâ ,
Picurarl’i când s-duc troarâ
Turma s-pascâ di daoarâ …
Nida Boga easti un dialihea mâyistru a zborlui, pri cari lu cântâ şi lu picteadzâ , lu hâ idipseaşti , ca s-nu lu agârşim vâ roarâ !
Prindi ma, s-nâ dispârţâm di el, duruţ armâñi, cu tuti câ i multu greu s-ti diparţâ di izvurli di muşuteaţâ .
Sânâtati şi prucuchie vâ oarâ ,
dipriunâ a vostru, cu tiñie,
Hristu Cândroveanu
