Mihali Nicolescu (1835-1865)
Poet armân ți s-amintă tu anlu 1835 tu hoara Magarova, ninga Bituli. Adră unâ di nai ma cânâscutili poezii, bâgatâ ș-pi muzicâ: “Spuni-ñi, bre gione” ică “Sclavlu”.
Tașcu Lala, 25.09.2024, 21:50
Mihali Nicolescu (1835-1865)
S-amintă tu anlu 1835 tu hoara Magarova, ninga Bituli. Anda eara di 10 añi armasi fârâ di pârințâ ș-fu loat di fumealli di-un lalâ a lui, ianachi Popa Mihali, ș-fu dus Sibiu, tu Românie. Sculii primarâ-nviță Magaruva, lițeu tu câsâbălu Sibiu, Academii Comerțialâ Beșlli (Viena). Lucră tu firma a lalâ-sui ș-dupâ ți aist muri, lli-armasi firma a lui. S-mută tu câsâbălu Giurgiu, iu-avina comerțu cu-Amirârillea turțeascâ.
Eara un di membrilli-fondatori a protlui Comitet armânescu. El lu-agiută Dimitri Atanasescu, protlu dascal armânescu, di-nviță ândoi añi la un lițeu di București, a fu ș-ațel ți-lli deadi pâradz di vini Târnuva ș-di-u dișcllisi prota sculii armâneascâ, tu-anlu 1864. Muri dip tinir, tu-anlu 1865.
Lli-avea datâ 24 di puizii al I. G. Massimu, dit cari aestu bâgă maș 14 tu “Rapeda idea de Gramateca macedorumânească”, București, 1862, iu figura sum numa di Lilici dit Macedonia.
Puiziili-al Mihali Nicolescu suntu publicati tu tuti revistili-a chirolui, a fu bâgat ș-tu ñica antologhii “Ecou de cântec aromânesc”, Ed. Litera, București, 1985, adratâ di Atansie Nasta. Ca și carti “Lilici ditu Machidunii” furâ publicati ti prota oarâ di Dina Cuvata, tu-anlu 1995, cu ucazia a 160 di añi di-anda s-află și 130 di añi di moartea-a lui.
Sclavlu
– “Spuni-ñi, bre gione, oclliul di-amurâ,
Ți eșțâ tini? Un Armânaș?
Budzâli-aroși, mușeata-ț gurâ
Mi-alași nâ oarâ dulți s-li baș?
Că ți am nu știu; di cându tini
Ti vidzui prota,-arău lândzidzâi,
Știi că și somnul fudzi di mini?
Ca țeara, gione, ah! mi tuchii.
Barem ți lucru-l lliau mini-n mânâ,
Pari că u poartâ, ah! ’namea-a ta,
Lăcârñi-atumțea, ca dit fântânâ,
Âñi curâ dulți pri fața-a mea.
Yina, bre gione, preaclli s-nâ fațim,
Un trup ș-un suflit doilli s-avem.
Aestâ banâ doilli s-u treațim,
Scafa di moarti doilli s-nâ-u bem.
Ți easti, gione,-aestâ tâțeari?
Oclliul diunâoarâ ți lu-aplicași?
Ah! nu-ai ti mini, nu-ai nâ vreari?
Fudz, fudz, mi-alasâ: mi vâtâmași”.
– “Ascultâ ghini, feată mârată:
Știu și cânoscu, ti mini ai dor;
Ți s-fac? Sclav escu, inima-i datâ;
Giurai pi cruți-a altâllei amor.
Aestâ easti a mea tâțeari,
Ocllilli diunâoarâ ti-ațea-aplicai,
Ti-ațea tri tini nu-am altâ vreari,
Ma știi ți, soro? Frati sâ-ñi mi-ai”.
Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.
Ma largu va ascultăm puizia “Spuni-ñi, bre gione” ică “Sclavlu”, dghivâsitâ di Aurica Piha și Cristian Stere.
