Constantin Belimace
Constantin Belimace
Tin’isiţ ascultători, tru emisiunea a noastră literară di ază va lu-aduţem aminti Constantin Belimace, di la a curi moarti s-umplură nu di multu, tu 21 di mai 80 di an’i. Constantin Belimace easti nai ma vecl’iul scriitor dit literatura armânească cultă şi nai ma avdzâtlu, autorlu ali poezie “Dimândarea părintească”, zghic di dureari dinintea a piricl’iului di chireari a limbăl’ei şi a farăl’ei, blăstem greu ti aţel’I ţi ş-alasă limba ş-fara.
Pârinteasca dimândare
Nâ sprigiurâ cu foc mare,
Fraţ di muma şi di-un tatâ,
Noi Armân’i di eta toatâ.
Di sum plocili di murminţâ
Strigâ a noştri bun’i pârinţâ:
“Blâstem mari s-aibâ-n casâ
Cari di limba lui si-alasâ.
Care-şi lasâ limba lui
S-lu ardă pira focului,
Si s-dirinâ yiu pri loc,
Si-li si frigâ limba-n foc.
El n- vatra-li pârinteascâ
Fumealia s-nu-ş hâriseascâ;
Di fumeli curun’i s-nu başe,
Nat -n leagăn si nu -nfaşe.
Care fudze de-a lui mumâ
Şi di pârinteasca-li numâ,
Fugă-li doara Domnului
Şi dulţeamea somnului
La putân chiuro după ţi fu ângrâpsită , “Dimândarea părintească” agiumse ca un imnu naţional, ţi ti faţi s-ti cutreamburi ş-easti cântat la aproapea tuti adunărli a armân’ilor.
Constantin Belimace s-amintă tu anlu 1848, tru hoara Muluvişte, ază tu R.Machidunia, hoară armânească di ningă muntili Peristera.
MULUVIŞTEA
La-a căşaril’ei călivă,
Cându suflă dulţea livă,
An’iurizma aţea muşată
A lilicilor ti mbeată.
Şi când soarile pitrunde,
Ligănata frundză n unde,
Vedz un trap ca braţ di dzână
Albu, dulţe din fântână.
Ciuciuratic prin cupace
Cu birbil’I cum si ncace.
Şi si ngană canda-I price
Dizn’irdată prit lilice.
O! Muşată Muluvişte,
Maş la tine suntu nişte
Locuri scumpe ş-ahărzite,
Ca paradhis alăncite!
Easti anlu a frimtărlor revoluţionare, cându populili ali Europă căftau s-li arupă
Hearili ţi li tâneau ligati şi s-iasă di sum cumândusearea a mărlor amirării.
Aestu an feaţi să s-amintă ş-tu suflitli a armân’ilor nădia ti un chiro ma bun
Constantin Belimace ahurhi ănveţlu tru hoara iu s-avea amintată ş-dapoia ânviţă la ună şcoala sârbească di Biligrad. Pi ningă aisti, nica di n’ic cunuscu folclorlu armânescu prit cântiţli şi părmitili ţi li asculta cându eara ficiuric, di la parinţâ şi pâpân’I, ţi li cânta ş-li spunea cu mari har.
Di Biligrad Constantin Belimace vini Bucureşti, tu Românie. Aoa, sculia “Sâmţâl’i Apostal’i” avea scoasă proţl’i profesori armân’I cari s-avea turnata tu locurli di acasă, tru sudlu ali Dună, la sculiili adrati cu agiutorlu ali chivernisi dit Românie, nica dit chirolu a principilui Al.I.Cuza.
Constantin Belimace era di 25 di an’i tu anlu 1873 cându ş-feaţi intrarea tru literatură cu poezia :”Cucotlu” , tipusită tu gazeta “România” cu agiutorlu a soţlui a lui, armânlu Andrei Bagav.
Cucoate s-ţă cadă creasta
Ca nu-n’i diştiptaşi niveasta;
Cucoate, s-armân’i agiun
Ş-făr di peane la Crăciun.
Lăsaşi boaţea a-cucului
Di pi dârma-a nucului
S-frângă vruta-n’i tu aştirnut,
Tu, cucoate, niştiut.
Va s-ţa tal’i gălin’ile toate,
Ca s-ti fac cu cuclu frate.
Bucureşti Constantin Belimace s-adună ş-cu alţă armân’i viniţ să nveată şi cari lu tin’isea tră harea a lui di poet.
Cu păradzl’I ţi âl’I avea adunată tru chirolu cât lucra la avigl’iarea a avearil’ei a statlui, Constantin Belimace dişcl’isi ună tavernă pi sucachia Şelari, iu s-aduna armân’il’I di Bucureşti. Eara una tavernă cenaclu, un ţercl’iumpolitic a aţilor ţi s-alumta tră idheea di diştiptari naţională a armân’ilor dit Amirăria Anturtească, ţi ş-eara multu pseftă dupu polimlu româno- aruso-ânturţescu sit 1877-78.
La aestă tavernă al Constantin Belimace yinea di multi ori Andrei Bagav, C.Caeretti, Ştefan Mihăileanu, poeţl’i Taşcu Iliescu, V.Petrescu cum şi Apostol Mărgărit, inspector gheneral a sculiilor româneşti dit Peninsula Balcanică, Ioan Caragiani cu lucrări ângrâpsiti ti grailu şi adeţli a armân’ilor ş-mulţ` alţâ.
Tru idyiul chiro, tu locurli iu bâna armân’il’I , fara a lor triţea dzâli multu greali. Avdzândalui hâbărli lăi adusi di dadă-sa, Constantin Belimace ângrâpsi poezia “Dimândarea părintească”, ţi agiumsi dapoia pi budzăli a tutulor armân’ilor, cari murea cu ea pi budză tru alumtărli dsit sudlu ali Dună.
Tu anlu 1893, Constantin Belimace s-turnă tu Machidunie tra s-l’ia parti la alumtărli ti ascăparea a farăl’ei. Mulovişte avea ună sculie românească şi Bituli un liceu românescu, iu Constantin Belimace lucră ca intendentu. Năs ângrâpsi la gazetili armâneşti ţi eara tipusiti tu aţel chiro: “Macedonia”, “Frăţil’ia”, “Lumina” (revista a liceului di Bituli), “Graiu bun”, “Peninsula Balcanică”.
Poetlu cântă tu versurli a lui bana a picurarlor, hoarăli apărnăsiti, giuneaţa a păpăn’ilor, cu mari sivdaie ş-cu mari dureari, tu cadhuri fârâ multi chindimati, ama cutrimburătoari.
.
Duchindalui că easti aproapea di bitisita a banăl’ei poetlu ş-aspuni tu versuri vrearea âmplină di melancolie să şi afla isihia dupu una bană âmplină di patimati.
AUŞLU CÃRVÃNAR
Olai murgu, frate bun,
Până tora fum deadun;
De-aoa ş-ninte nu va s-him,
C-amândoil’i auşim.
Auşaticlu I greu.
O lai murgu,frate-a n’eu;
Tute oasile mi dor
Şi-aduchescu că va s-mor.
Aide murgu, aide frate,
Aide ş-voi, lilice toate,
Ai s-n’irdzem tu eta-alantă,
Şi s-aflăm nă bană altă.
Poezia a lui di vreari easti discretă, afirită, ca tută lirica erotică armânească. Ună multu muşată poezie di vreari” Picurarlu cătră vruta a lui”, fu băgată pi noti di compozitorlu şi cântătorlu Geotge Marcu ţi-l’I deadi una noaua ănyiliciri.
“ Vrui nă oară, vrui dauă ori
Vrui tru ahâte sărbători
Si tut vrui ta s-yin la voi
Tru turnată di la oi
Ma lo-l’i tată-su ţi li-ari
Căpărli şi oili –a meali
Loară tuti ca s-afeată
Când vrea s-yin la voi, muşată,
Afitară n-ţimurică
Ş-di zulapi n’i-eara frică
Eu mătriţli ta s-li alas
Vrută, singuri la mas.
Astă seară ascăpai
Un fârtat a meu lăsai
Di la noatin’i, di la n’iali
Ca s-aveagl’i ş-oili a meali.
S-ia, că vin’i la voi ân hoară,
Vin’i ca zmeili cându azboară,
Ca di tini n’i-eara dor
Şi di dorlu a tău vrea s-mor.
Constantin Belimace armasi Bituli pănă tu anlu 1914, cându s-turnă tu Românie.
Tu anlu 1916, cându eara di 68 di an’I fu acăţat di ascherea vâryârească ş-tânut tu ahapsi doi an’i, tu Vâryârie. Pi ninga poezii el easti ş-autorlu a unăl’ei autobiografie ş-a unui poem lăryuriu tru cari ş-aspuni caimadzl’i ţi-l’iI tricu tu câmpul di concentrari.
Tu anlu 1918, tu ilichie di 70 di an’I s-turnă Bituliiu liceulu românescu şi sculiili ti armân’I eara âncl’isi. Aoa âncl’isi ocl’I tră totna, tu ilichie di 84 di an’I, tu anlu 1932, ş-fu ângrupat la mirminţâl’I armâneşti di Bituli cum âl’i fu vrearea.
La anlu 1990 ed. Cartea aromână dit SUA tipusi tută opera literară al Constantin Belimace, publicată ică inedită ca un semnu di tin’ie andicra di marli trubadur naţional a armân’ilor.
Bitisim rubrica a noastră cu spusili al Hristu Cândroveanu, cunuscutlu, publicistu, scriitor şi critic literasr armân:
“Constantin Belimace armâni un di aţel’I ţi bâgară thimeilu ali literatură armânească. El easti un di nai ma vruţl’I scriitori armân’i tră căldura a scrierlor a lui ţi s-amintară dit marea hari di trubadur popular ţi u avea ”.
Autor: Irina Paris Naum
România Internațional, 19.06.2013, 13:52
Constantin Belimace
Tin’isiţ ascultători, tru emisiunea a noastră literară di ază va lu-aduţem aminti Constantin Belimace, di la a curi moarti s-umplură nu di multu, tu 21 di mai 80 di an’i. Constantin Belimace easti nai ma vecl’iul scriitor dit literatura armânească cultă şi nai ma avdzâtlu, autorlu ali poezie “Dimândarea părintească”, zghic di dureari dinintea a piricl’iului di chireari a limbăl’ei şi a farăl’ei, blăstem greu ti aţel’I ţi ş-alasă limba ş-fara.
Pârinteasca dimândare
Nâ sprigiurâ cu foc mare,
Fraţ di muma şi di-un tatâ,
Noi Armân’i di eta toatâ.
Di sum plocili di murminţâ
Strigâ a noştri bun’i pârinţâ:
“Blâstem mari s-aibâ-n casâ
Cari di limba lui si-alasâ.
Care-şi lasâ limba lui
S-lu ardă pira focului,
Si s-dirinâ yiu pri loc,
Si-li si frigâ limba-n foc.
El n- vatra-li pârinteascâ
Fumealia s-nu-ş hâriseascâ;
Di fumeli curun’i s-nu başe,
Nat -n leagăn si nu -nfaşe.
Care fudze de-a lui mumâ
Şi di pârinteasca-li numâ,
Fugă-li doara Domnului
Şi dulţeamea somnului
La putân chiuro după ţi fu ângrâpsită , “Dimândarea părintească” agiumse ca un imnu naţional, ţi ti faţi s-ti cutreamburi ş-easti cântat la aproapea tuti adunărli a armân’ilor.
Constantin Belimace s-amintă tu anlu 1848, tru hoara Muluvişte, ază tu R.Machidunia, hoară armânească di ningă muntili Peristera.
MULUVIŞTEA
La-a căşaril’ei călivă,
Cându suflă dulţea livă,
An’iurizma aţea muşată
A lilicilor ti mbeată.
Şi când soarile pitrunde,
Ligănata frundză n unde,
Vedz un trap ca braţ di dzână
Albu, dulţe din fântână.
Ciuciuratic prin cupace
Cu birbil’I cum si ncace.
Şi si ngană canda-I price
Dizn’irdată prit lilice.
O! Muşată Muluvişte,
Maş la tine suntu nişte
Locuri scumpe ş-ahărzite,
Ca paradhis alăncite!
Easti anlu a frimtărlor revoluţionare, cându populili ali Europă căftau s-li arupă
Hearili ţi li tâneau ligati şi s-iasă di sum cumândusearea a mărlor amirării.
Aestu an feaţi să s-amintă ş-tu suflitli a armân’ilor nădia ti un chiro ma bun
Constantin Belimace ahurhi ănveţlu tru hoara iu s-avea amintată ş-dapoia ânviţă la ună şcoala sârbească di Biligrad. Pi ningă aisti, nica di n’ic cunuscu folclorlu armânescu prit cântiţli şi părmitili ţi li asculta cându eara ficiuric, di la parinţâ şi pâpân’I, ţi li cânta ş-li spunea cu mari har.
Di Biligrad Constantin Belimace vini Bucureşti, tu Românie. Aoa, sculia “Sâmţâl’i Apostal’i” avea scoasă proţl’i profesori armân’I cari s-avea turnata tu locurli di acasă, tru sudlu ali Dună, la sculiili adrati cu agiutorlu ali chivernisi dit Românie, nica dit chirolu a principilui Al.I.Cuza.
Constantin Belimace era di 25 di an’i tu anlu 1873 cându ş-feaţi intrarea tru literatură cu poezia :”Cucotlu” , tipusită tu gazeta “România” cu agiutorlu a soţlui a lui, armânlu Andrei Bagav.
Cucoate s-ţă cadă creasta
Ca nu-n’i diştiptaşi niveasta;
Cucoate, s-armân’i agiun
Ş-făr di peane la Crăciun.
Lăsaşi boaţea a-cucului
Di pi dârma-a nucului
S-frângă vruta-n’i tu aştirnut,
Tu, cucoate, niştiut.
Va s-ţa tal’i gălin’ile toate,
Ca s-ti fac cu cuclu frate.
Bucureşti Constantin Belimace s-adună ş-cu alţă armân’i viniţ să nveată şi cari lu tin’isea tră harea a lui di poet.
Cu păradzl’I ţi âl’I avea adunată tru chirolu cât lucra la avigl’iarea a avearil’ei a statlui, Constantin Belimace dişcl’isi ună tavernă pi sucachia Şelari, iu s-aduna armân’il’I di Bucureşti. Eara una tavernă cenaclu, un ţercl’iumpolitic a aţilor ţi s-alumta tră idheea di diştiptari naţională a armân’ilor dit Amirăria Anturtească, ţi ş-eara multu pseftă dupu polimlu româno- aruso-ânturţescu sit 1877-78.
La aestă tavernă al Constantin Belimace yinea di multi ori Andrei Bagav, C.Caeretti, Ştefan Mihăileanu, poeţl’i Taşcu Iliescu, V.Petrescu cum şi Apostol Mărgărit, inspector gheneral a sculiilor româneşti dit Peninsula Balcanică, Ioan Caragiani cu lucrări ângrâpsiti ti grailu şi adeţli a armân’ilor ş-mulţ` alţâ.
Tru idyiul chiro, tu locurli iu bâna armân’il’I , fara a lor triţea dzâli multu greali. Avdzândalui hâbărli lăi adusi di dadă-sa, Constantin Belimace ângrâpsi poezia “Dimândarea părintească”, ţi agiumsi dapoia pi budzăli a tutulor armân’ilor, cari murea cu ea pi budză tru alumtărli dsit sudlu ali Dună.
Tu anlu 1893, Constantin Belimace s-turnă tu Machidunie tra s-l’ia parti la alumtărli ti ascăparea a farăl’ei. Mulovişte avea ună sculie românească şi Bituli un liceu românescu, iu Constantin Belimace lucră ca intendentu. Năs ângrâpsi la gazetili armâneşti ţi eara tipusiti tu aţel chiro: “Macedonia”, “Frăţil’ia”, “Lumina” (revista a liceului di Bituli), “Graiu bun”, “Peninsula Balcanică”.
Poetlu cântă tu versurli a lui bana a picurarlor, hoarăli apărnăsiti, giuneaţa a păpăn’ilor, cu mari sivdaie ş-cu mari dureari, tu cadhuri fârâ multi chindimati, ama cutrimburătoari.
.
Duchindalui că easti aproapea di bitisita a banăl’ei poetlu ş-aspuni tu versuri vrearea âmplină di melancolie să şi afla isihia dupu una bană âmplină di patimati.
AUŞLU CÃRVÃNAR
Olai murgu, frate bun,
Până tora fum deadun;
De-aoa ş-ninte nu va s-him,
C-amândoil’i auşim.
Auşaticlu I greu.
O lai murgu,frate-a n’eu;
Tute oasile mi dor
Şi-aduchescu că va s-mor.
Aide murgu, aide frate,
Aide ş-voi, lilice toate,
Ai s-n’irdzem tu eta-alantă,
Şi s-aflăm nă bană altă.
Poezia a lui di vreari easti discretă, afirită, ca tută lirica erotică armânească. Ună multu muşată poezie di vreari” Picurarlu cătră vruta a lui”, fu băgată pi noti di compozitorlu şi cântătorlu Geotge Marcu ţi-l’I deadi una noaua ănyiliciri.
“ Vrui nă oară, vrui dauă ori
Vrui tru ahâte sărbători
Si tut vrui ta s-yin la voi
Tru turnată di la oi
Ma lo-l’i tată-su ţi li-ari
Căpărli şi oili –a meali
Loară tuti ca s-afeată
Când vrea s-yin la voi, muşată,
Afitară n-ţimurică
Ş-di zulapi n’i-eara frică
Eu mătriţli ta s-li alas
Vrută, singuri la mas.
Astă seară ascăpai
Un fârtat a meu lăsai
Di la noatin’i, di la n’iali
Ca s-aveagl’i ş-oili a meali.
S-ia, că vin’i la voi ân hoară,
Vin’i ca zmeili cându azboară,
Ca di tini n’i-eara dor
Şi di dorlu a tău vrea s-mor.
Constantin Belimace armasi Bituli pănă tu anlu 1914, cându s-turnă tu Românie.
Tu anlu 1916, cându eara di 68 di an’I fu acăţat di ascherea vâryârească ş-tânut tu ahapsi doi an’i, tu Vâryârie. Pi ninga poezii el easti ş-autorlu a unăl’ei autobiografie ş-a unui poem lăryuriu tru cari ş-aspuni caimadzl’i ţi-l’iI tricu tu câmpul di concentrari.
Tu anlu 1918, tu ilichie di 70 di an’I s-turnă Bituliiu liceulu românescu şi sculiili ti armân’I eara âncl’isi. Aoa âncl’isi ocl’I tră totna, tu ilichie di 84 di an’I, tu anlu 1932, ş-fu ângrupat la mirminţâl’I armâneşti di Bituli cum âl’i fu vrearea.
La anlu 1990 ed. Cartea aromână dit SUA tipusi tută opera literară al Constantin Belimace, publicată ică inedită ca un semnu di tin’ie andicra di marli trubadur naţional a armân’ilor.
Bitisim rubrica a noastră cu spusili al Hristu Cândroveanu, cunuscutlu, publicistu, scriitor şi critic literasr armân:
“Constantin Belimace armâni un di aţel’I ţi bâgară thimeilu ali literatură armânească. El easti un di nai ma vruţl’I scriitori armân’i tră căldura a scrierlor a lui ţi s-amintară dit marea hari di trubadur popular ţi u avea ”.
Autor: Irina Paris Naum
