S-cutrimburarâ munțâl’i

di Cola Fudulea pirmith spusu di Cristian Stere: Cându Celniclu agiumsi Sâmbătâ seara tu hoara viținâ, tutâ lumea s-ciudisi. El nu eara dicât cusurin di-antreilea cu ațel cari adra numta, ma cum intră tu ubor ș-vidzu că fendâ-su a nveastal’iei ațea naua iși avrapa nafoarâ ta s-lu-așteaptâ, cu boațea a lui ca giritlu, cum avdzâ "Ghini viñiși!” apândâsi truoarâ:

Tașcu Lala, 25.01.2025, 08:57

S-cutrimburarâ munțâl’i
di Cola Fudulea
pirmith spusu di Cristian Stere

Cându Celniclu agiumsi Sâmbătâ seara tu hoara viținâ, tutâ lumea s-ciudisi. El nu eara dicât cusurin di-antreilea cu ațel cari adra numta, ma cum intră tu ubor ș-vidzu că fendâ-su a nveastal’iei ațea naua iși avrapa nafoarâ ta s-lu-așteaptâ, cu boațea a lui ca giritlu, cum avdzâ “Ghini viñiși!” apândâsi truoarâ:

– Cu ncherdu ș-hareili! Cât bâneadzâ pârințâl’i a noștri, cusuriñi di-andoilea, him soe dip di-aproapea… Puteam s-nu yin? Cu tuti că voi nu vâ vâtâmat di ahâtâ aradâ, nu-ñi feațit tiñiia s-yiniț ma nghios cu un mes, cându mi adrai prota oarâ socru!

– Nu putum, nu fum aileaț, dimi aveam isozmâtâ tu idyea dzuuâ, l’i-apândâsi nicuchirlu și s-feați că dealihea âl’i pârea arău, cu tuti că ștea ghini că Celniclu nu putea s-azburascâ salami.

– Isozmâtâ di feati! nu s-alâsă avutlu oaspi, l’i-alâsă avrapa mâna-a nicuchirlui ș-mutri deavârliga, cu caplu-ancucutat. Câ nu vrut di nu viñit! Câțe, ma s-agiundzeaț Dumânicâ noaptea și s-șidzeaț vârâ dauâ-trei dzâli, i tutâ sâptâmâna, nu s-putea?

– Nu nâ undzea a nauâ s-alâsăm casa mplinâ di oaspiț și s-lâ dzâțem “Fudziț acasâ, câ ș-noi avem lucru!”

– Avea cari sâ-l’i tiñiiseascâ! Ma, s-li-alâsăm tuti aesti. Io nu hiu chicusit… Mea, viñi!

Dupâ ți alâxi aesti zboarâ, Celniclu, cari eara celnic ș-cu numa ș-cu avearea, analtu cât pomlu di munti, cu prosuplu oacârnu, cu narea ca combarlu ș-cu mustățli șuțâti pânâ dupâ urecl’ii, ansâri mpadi cu lișureațâ tinireascâ ș-cum duchi câ tuț avea armasâ cu gura câscatâ câtâ caruța dip nauâ, chindisitâ ca vârâ poalâ machiduneascâ țâsutâ tu arâzboi di casâ ș-anyilicioasâ di țâ loa videala, ama ș-la doil’i cal’i arachi ți bea niorl’i, s-umflă ca un foali, etim s-plâscâneascâ, ahât ți eara di mârit ș-aestu om.

Cari easti el! Ari vârâ tu hoarili deanvârliga ți s-poatâ s-acațâ cu el tu aveari? Că s-azburaști pisti tut, pânâ ș-ficiurițl’i știu că aestu celnic, nu maș că ari multâ tutiputâ, ma că taha ti ngroapâ tu malâmâ… S-himusirâ tuț s-ascoatâ cal’il’i di la caruțâ și s-l’i-aducâ tu ahuri. Tu idyea oarâ, ahurhi sâ-Ij dipunâ dit caruțâ fumeal’ia: nicuchira cu fața mpluceatâ, minutâ tu boe ș-cu cicioarli astrâmbi, ficiorlu ma mari, niuros, anustu ș-distorsu ca fendâ-su, nveasta aluștui, nica nauâ, cu șalu albu di sirmâ, tricut pi sum curauâ deadun cu hirili di hrisafi, pânâ niheamâ ma nghios di mardzina-a fustanil’iei mușinghinâ di catifé, mușatâ ca vârâ steauâ ș-mâritâ di sucrimi, ș-tu soni, ficiorlu ma ñic, un șcurtic, ampluceat tu fațâ ș-cu cicioarli cârlibăñi, safi mă-sa…

– S-anchirdâseascâ haraua ți u-adraș! al’i ură nicuchirlu, cari ș-el, ca tuț alanțâ cari umplea uborlu, avea armasâ cu mutrita cihtâsitâ câtâ nora a celniclui cari, dupâ ți-s șuțâ cu fața câtâ soarli cari ascâpita, ahurhirâ dublili di pi cheptu s-anyiliceascâ di u-adra ș-ma mușatâ ca steaua… Ca ți nveastâ aleaptâ loat! S-vâ bâneadzâ! bitisi urarea nicuchirlu, dealihea ciudisit di mușuteața cari șidea dinintea a lui, fronimâ ș-andreaptâ ca lumbarda.

– Dip cum nâ undzea! Cata noi ș-ea! apândâsi Celniclu cari mută narea nica ma ndzeanâ.

Ș-cându oaspițl’i, un câti un, chindruirâ câtâ casâ, celniclu dininti, nveasta-ațea naua, marli-l’i hil’i și dupâ el’i ațel’i doi ñicudzañi ș-dip ti arizili, lumea s-ciuciura: “Bo, bo, bo, ca nveastâ loarâ!”…

– Em, ti ți dzâț tini că vinirâ el’i pânâ aoa! Că l’i-aduțea arada?! Cum di nu! Ta s-mâreascâ cu nveasta aestâ naua… și s-lu-ascoatâ tu lumi pi șumuroñilu ațelu sumulai-câtrani ș-u cicioarli cârlibâñi! S-avdzâ unâ boați cu niascumtâ pezâ.

– Ahtari ñic, arap și anustu ficior nu-am vidzutâ pânâ tora! s-ciudisea un altu.

– Ași easti ma, ca mâni pâimâni, va lu nsoarâ ș-pi el cu vârâ armânâ aleaptâ ș-canda lu-avdu pi celniclu cum va s-dzâcâ, dip ca deaneavra: “Dip cum nâ undzea! Cata noi ș-ea!” adâvgâ pizueariclu di ma ninti, cu boațea pit nări, analtâ ș-mâritâ dip ca a celniclui.

– Ți nu-adarâ avearea! s-avdzâ și unâ boați subțâri.

Tuti ca tuti ma, noaptea, cându tuț bârbațl’i s-arâdâpsirâ tu guneauâ, Celniclu avu tiñiia s-șadâ ningâ nicuchir… Nu pârinti ș-socru, nu lâlâñi i fraț ma mări di-a ațilui ți adra numta, ma Celniclu, soe dip di largu!… Ș-atumțea, cându ma multi nveasti tiniri, tu mesi di cari s-afla feata ți s-mârta ș-aleapta norâ-a celniclui, dupu cum eara adetea, mproasti ninga uși, cu dauâli mâni dininti ș-acâțati di paftâ, cu ocl’il’i aplicaț ș-fronimi, s-ancl’ina câtâ bârbațl’i tricuț tu añi, avutlu oaspi, cu boațea-a lui ahât di-analtâ câ s-avdza pânâ tu alantu udă, ahurhi s-alavdâ cum câftă nveasta ți u loarâ, cum nu bâgâ can pruxinit, ți el, fârâ can zbor dininti arucat, s-aurlă ndreptu tu casa-a cuscru-sui ș-cum dișcl’iii gura, cum l’i-u deadirâ. Că nica di tora suntu fumel’i cari au arucatâ zborlu pi-aoa ș-pi-aclo, că, ma s-lâ caftâ featili pi ñiclu ficior, pruxinil’ia easti ca faptâ, ma că el nica nu lo apofasea aestâ… S-creascâ nica niheamâ, că mizi ncl’isi șaptisprădz di-añi! Ș-dapoea… mea, că nica nu mutrirâ salami ti vârâ nveastâ… Candu agiumsi aoa cu muabetea, furâ ma mulțâ cari duchirâ cum lâ si șuțâ mațâli, ma s-țânurâ ghini s-nu astrâmbâ dit budzâ, că unâ easti ți-l’i treați a omlui prit minti ș-altâ ți-l’i easi dit gurâ…

– Ași easti! Ași easti! s-sâlighirâ el’i diunâoarâ.

Amânat tu noapti, cându numtarl’i ahurhirâ s-tragâ ca s-ducâ s-bagâ, va s-loa tu pârjinâ cari di cari sâ-l’i l’ia oaspiț… Pânâ tu soni aleapsi el, un prot cusurin ver cu fendâ-su.

Dumânicâ tahina, cându tutâ fumeal’ia a celniclui agiumsi iara la numtâ, vidzurâ tu ubor un cor adrat maș di tiniri ș-tu mesi di el’i un ficiuric, cât gaida ți u umfla, bâga ahât foc tu cântic di dzâțeai că va s-arupea foalili. Di cum intră pi poartâ, Celniclu vidzu, tu cap di cor, unâ featâ cu truplu ca vearga, cu perlu lai ampiltit tu dauâ cusițâ groasi ș-arucati pi pâltări. Corlu cât avea ahurhitâ cânticlu ți cura lișor ș-feata ți trâdzea caplu ș-cari pârea câ nu da ici di loc, âș ligâna cu sâltânati truplu cu mesea-l’i subțâri s-u treț prit nel, ș-cânta deadun cu tuț alanțâ:

Nu ț-am dzâsâ ș-va-ñi țâ dzâc:
Nu țâ frândzi mesea-ahât!
Va ñi-u frângu, c-am lizeti,
Hiu nipoatâ di-ali teti!

Cându feata șuțâ caplu di cor, Celniclu s-ciudisi di ahâtâ mușuteațâ: albâ ca neaua ș-cu dauâli meari aroși pi fațâ, sufrânțealili lai-cicor ș-gâitânati, narea cundil’iatâ, budzâli aroși ca cireași.

– A curi easti feata-ațea ca lumachea di prumvearâ? ntribâ Celniclu pi nicuchir.

– Soe di-aproapea… nipoatâ di-a nicuchirâ-meai. S-aplicâ câtâ ureacl’ia a celniclui și-l’i ciuciurâ: Nu-i ti voi… easti dit casa multu oarfânâ… di oamiñi dipuși…

– Nu, more ș-tini! Antribai ș-io ași… s-para-feați el că azburâ maș ași, ca s-dzâcâ țiva…

Unâ mul’iari ascumbusitâ, ți yinea din casâ, s-dusi la cor ș-dânâsi ningâ feata ți trâdzea caplu.

– Haida ali mani, agiundzi ș-ahât gioc. Ia alasâ tini corlu ș-dâ fuga pânâ acasâ ta s-aduț niheamâ hrisafi. Nu avem cu ți sâ ndridzem ânveasta nauâ!

– Altu iuva, cama aproapea, nu-aflaț, lea manâ? ntribâ feata și s-videa ghini că nu-l’i si alâsa ici corlu…

– Nu-ari can. Du-ñi-ti agoñia și s-ti torñi cușia că mutrea ți niori yin. Mari lucru ma s-nu da ploae! feați mă-sa.

– Ma aclo nsus, pi dzeanâ, casa-a noastrâ easti nvâlitâ di niori…

– Du-ti, nu ti șintea ici, că nu-avem chiro ti muabeti! l’i-u tâl’ie mă-sa ș-truoarâ, cu mintea la alti huzmeț, intră-n casâ.

Dit cartea “Aeșțâ armâñi – Oamiñi dit Pirmiti” Tom I, Pirmituseri dit Balcañi, 1998, Editura Cartea Aromână.