Hensel şi Gretel

Hensel şi Gretel

România Internațional, 09.09.2014, 12:28

Hensel şi Gretel

Tu unâ casâ n’icâ, la mardzini di păduri, şidea un niavut tâl’itor di leamni cu mul’iarea a lui şi cu doli ficiuriţ, Hensel ş-Gretel.

Unâ searâ, cându si-aveau dusâ s-bagâ, dzâsi mul’iarea:

– Ascultâ, vrute bârbat, nu mai avem ici pânâ tu casâ ş-niţi pâradz ta s-ancupârăm. Nu-n’i ştiu ţi va s-adrăm, maşi s-duţem ficiuriţl’ii tu pâduri şi sâ l’i-alâsăm aclo singuri. Altâ soie, va s-murim di foami tuţ deadun.

Bârbatlu s-niurâ, că avea n’ilâ di ficiuriţ, ma mul’iarea nu lu alâsă pânâ cându nu deadi nâpoi.

Hensel nu durn’iea nica ş-avea avdzâtâ tuti. Lişor dispusi di pi pat, s-dusi tu avliyi şi-şi umplu gechili cu cheţări albi n’iţ. Alantâ dzuâ, tu hâryii, s-dusirâ pârinţâl’ii cu ficiuriţl’ii tu pâduri. Hensel arca pi ascumta cheţărli a lui, unâ dupu alantâ, pi cali. Agiumtâ tu pâduri, dzâsi muma:

– Amu dispustusiţ-vâ niham, noi va nidzem ma largu tora, ta s-tâl’iem leamni şi câtâ searâ va s-yinim s-vâ luăm nâpoi, adâvgă mul’iearea.

Fciorl’ii durn’irâ ş-cându s-diştiptarâ erau maşi ei goi tu noaptea-ntunicatâ. Atumţea s-aspâre mârata Gretel ş-ahurhi s-plângâ, ma Hensel u dizn’irdă şi-l’i dzâsi:

– Şedz arâhati, Gretel, va u aflăm calea ti turnari acasâ.

Şi s-dusirâ ayalea dupu nicâdzănţili cheţări ţi anyiliceau tu lun’ina a lunâl’ei ş-cându s-adră dzuâ, iara dinâintea a câsicâl’ei a lor.

Ama, cându vini iara noaptea, avdzâ Hensel idyea moaubeti di unâ searâ ninti. El nu putu s-adunâ cheţări, că uşa a casâl’ei era-ncl’isâ. Tahina, lâ deadi mumâ-sa la cathiun câtâ unâ cumâticâ di pâni ş-anchisirâ iara calea tu pâduri. Tora, yitrul ficiuric Hensel arca, cându ş-cându, sârmi di pâni.

Ş-cându disnău ficiuriţl’ii iara tu pâduri furâ alâsaţ, vru Hensel s-u aflâ, cu agiutorlu a sârmilor, calea a turnarâl’ei – ma pul’ii azbuirâtori li aveau mâcatâ tuti. Atunţea s-chirurâ mâraţl’ii ficiuriţ ş-erau apustusiţ ş-agiun’i.

Tu amânat, s-aflarâ ei dinâintea a unâ câsicâ ţi eara maşi di turtâ dulţi adratâ, iara firidzl’ii li avea di zahari.

Hensel arupsi unâ cumatâ di pi citii, aira Gretel şidzu dinâintea a gen’ilor ş-mâcă. Atunţea, diunâoarâ s-avdzâ unâ boaţi subţâri dit udă:

– Aroasi, alimsi, alimsi

Cari la casa mea vâ pimsi?

Ficiuriţl’ii apândisirâ:

– Vimtul ari suflatâ

Ş-casa ari aminatâ!

Mâcarî ei ma largu, fârâ s-asparâ. Hensel, pi cari lu-arisi citia multu, arupsi unâ cumati mari di ea ş-Gretel trapsi intreaga geami nafoarâ, şidzu-mpadi ş-mâcă cu mari orixi. Atunţea s-dişcl’isi uşa ş-unâ moaşi ţi s-andrupa di un ciumag, inşi nafoarâ pi ascumtu.

Hensel şi Gretel ş-aspârearâ multu, că alâsarâ s-lâ cadâ tut ţi ţâneau tu mân’i. Ma moaşa mută caplu ş-zburâ:

– Ei, voi vruţ ficiuriţ, cari vâ adusi aoa? Yiniţ nâuntru ş-armâneţ la mini, canâ nu va vâ adarâ arău.

Îi luă doil’ii di mân’i şi îi dusi tu câsica a ei. Aoa lâ si adusi bunâ mâcari, lapti, culaţ cu zahari ş-meari. Dupu aestâ, furâ anvâliti cu albi sidon’i dauâ paturi iu şi Hensel şi Gretel s-teasirâ şi s-minduiau că earau tu ţer, cari ştii iu.

Moaşa maşi s-aspunea bunâ, ma era unâ voambirâ arauâ cari ti ficiuriţ ş-avea adratâ casa cu bunâtăţ, ta s-l’I acaţâ. Cându vârnu câdea tu puterea a ei, îi vâtâma, îl hirbea şi-l mâca — şi aestâ era ti nâsâ unâ mari dzuâ di yurtii.

Multu tahina, ninti ca fciorl’ii s-dişteaptâ, ea s-avea sculatâ ş-cându îi vidzu doil’ii ţi-mşaţ earau tu somnu, cu faţa-lâ aroşi, aşi ş-dzâsi tu nâsâ: Aeşţâ va s-hibâ unâ bunâ mâcari.

Atunţea lu-acâţă pi Hensel cu mâna a ei uscatâ şi-l dusi tu unâ n’icâ ahuri ş-lu-ncli’si cu unâ poartâ di sârmâ. Putea mâratlu s-aurlâ cât vrea, nu lu-agiuta canâ. Dapoaia moşea dusi la featâ, u ascuturâ ş-u diştiptă, aurâlândaei:

– Scoalâ-ti, feată, di-adu apâ ş-hiarbi ţiva bun ti fratili a tău, ţi şeadi nafoarâ tu ahuri ş-lipseaşti s-adarâ cama mari, cama bun ti-a mâcari.

Amu ş-avea hiartâ ti Hensel aţea nai ma buna mâcari, ma ti Gretel maşi ţi armânea. Cathi tahinimâ s-duţea moaşa tu ahuri şi îi dzâţea:

– Hensel fcior, scoati dzeatilu nafoară, ta s-pot s-duchescu cum ti-adraşi.

Cându tricurâ vârâ patru stâmân’i ş-Hensel armânea tut slab, voambira nu mai vru s-aşteaptâ, ş-avea chirutâ arâvdarea.

– Avdzâ, Gretel, ayunisea-ti ş-adu apâ! Hensel poati s-hibâ gras icţ slab, mâni voiu s-ul tal’iu şi s-ul hierbu!

Ah, cât u durea inima pi mârata di suricâ, cându acâţa s-aducâ apâ…cum îi curau lăcărn’ili pi faţal’i.

– Ninti, vrem s-cuţem! dzâţea voambira. Am îngâldzâtâ creaplu! Mutrea nâuntru ş-vedz cara easti ghini îngâldzât ta s-putem s-bâgăm pânea!

Ş-cându Gretel va s-eara tu cireap, moaşa câfta s-lu-ncl’idâ, ca feata s-coacâ şi s-u mâcâ ea dapoaia. Ma Gretel duchi ayoniea şi vrea araua mul’iari ş-dzâsi:

– Mini nu ştiu cum lipseaşti s-adar! Cum s-intru nâuntru?

– Glarâ! dzâsi moaşa. Mutrea, easti mari dişcl’izâtura, ş-io-ncap tu cireap!

Şi s-apruchie ea cu mari zori şi bâgă caplu ningâ cireap. Atunţea, u pimsi Gretel, di intră tutâ nâuntru, încl’isi purtiţa di hier ş-trapsi mandalu. Alâgă ayoniea la fratili a ei, dişcl’isi ahurea ş-gri:

– Hensel, him ascâpaţ! Moaşa voambirâ easti moartâ!

S-hârsirâ multu, s-luarâ di guşi, ansârirâ di harauâ şi s-bâşearâ. Dusirâ dapoaia tu casa a moaşil’ei, iu şideau pisti tut anvârliga sinduchi cu cheţări scumpi. Hensel bâgă tu gechi tut ţi îi avu hari, iara Gretel dzâsi ş-ea că va s-ducâ ţiva acasâ şi ş-umplu poala.

Atunţea anchisirâ câtâ casa a lor şi puil’ii lâ aspuneau calea. Şi cându agiunsirâ la un arâu ş-nu avea canâ apunti ta s-treacâ, vini unâ papcâ pi apâ şi îi tricu di alantâ parti.

Nu multu amânat, agiunsirâ acasâ. Muma avea muritâ, ma fensu a ficiuriţlor ahurhi s-plângâ di harauâ cându vidzu că îi ari iara pi vruţl’ii a lui n’iţ.

Şi gulirâ ei întreaga yistari a lor dinâintea a lui. Amu, avurâ unâ bitisitâ griutăţli şi gaileadzl’ii a lor ş-bânarâ deadun tu arâhati ş-harauâ.

Ascultaţ aoa –>