Curcubeta
CURCUBETA
Di Sirma Guci
Interpretare: Toma Enache si Cristina Mina
România Internațional, 18.10.2013, 11:05
CURCUBETA
Di Sirma Guci
Interpretare: Toma Enache si Cristina Mina
Unâ oarâ, tu vârâ chiro, bâna tu unâ mardzinâ di hoarâ un auş. El avea trei fciori. Banau deadun tu unâ câliva n’icâ, şi-iarau multu oarfân’i. Marli fcior era Tacu, aţel di mesi – Nacu, si nai ma n’clu era Dinchi.
Pi tuţ trei îi vrea auşlu, ama pi Dinchi cama multu… că iara fronimu, îi adra tuti hâtârli a tatu-sui, ş-nu-i işea dit zboru.
Tacu iara picuraru, şi oili iarau pi mâna lui. Nacu avea un cal; lu-înhâma la caruţâ, şi-s duţea cathi dzuu di tâia leamni dit paduri, li-încârca, ş-li vindea pit câsâbadz. Nai ma n’clu, Dinki, vighl’ia gârdina. U simina primveara, u uda, şi-u sâpa di ierghi…şi cathi dzuu s-hârsea di muşuteaţa a ei.
Tu unâ dzuâ marli fcior, Tacu, îi dzâsi a fendu-sui:
– Tate, ia că vini chirolu s-mi îndreg ş-mini. Cânâscui nâ featâ cari mi va multu, aşi câ ma s-nu ai vârâ andirisi, s-neamu su câftamu.
Auşlu arâsi, şi ş-ligâna caplu:
– Ghini ti minduişi, fciorlu a meu! dzâsi el, dapoaia ş-adră cruţea si iara dzâsi:
– S-neamu s-câftamu feata, ş-cum s-va Dumnidză!
Dupa ţi lu-ansură pi Tacu, auşlu minduia că naua preachi va s- armanâ s-bâneadzâ deadun, că iara ananghi di ună mânâ di mul’iari în casâ, ma înveasta lui tu unâ dzuu îi dzâsi:
– Fende, mutrea ţi voi s-ţâ dzâcu. Aoa, tu aesta câsicâ nu s- baneadzâ. Mi sâturai di ahantâ frimtari, arneari,şi lari! Aşi câ s-nâ dai partea noastâ di aveari că vrem s-fudzimu şi-s nâ adrăm nicuchiratlu a nostu!
Auşlu anvirinat dzâsi:
– Va vâ dau oili, câ Tacu avu angâtan di eali. Aestâ iasti partea voastâ. Di la mini ma pţân ş-di la Dumnidză ma multu.
Dupi ţi luarâ oili, tinirl’i a noşţâ fudzirâ tu lumea mari ş-ni câ deadirâ pi acasâ multu chiro.
– Tora, ţi va s-adrâm tate? gri fciorlu di mesi, Nacu. Cu ţi va s-bânămu?
– Avemu calu ş-câruţa. Tini va nâ discurţâ ! *
Tricu chirolu şi Nacu îi dzâsi a fendu-sui tu unâ dzuu, câ aflâ unâ featâ ş-că va s-însoarâ.
Aşi câ tu unâ dzuu, dusirâ di u isusirâ, şi dupu un mes adrarâ numta.
Nora dit mesi nu arâvdă niţi unâ stâmânâ, şi-îmbufnatâ îi dzâsi nâ dzuu a socur-sui:
– Fende, s-mi ierţâ, ma tu ahtari urfânami, io nu pot s-bânedz. Minduia-ti ghini ma s-vrei s-nâ împarţâ.
Lâcârma auşlu di zboarâli ali înveasti, uhta ş-dapoaia dzâsi:
– Fciorii a mei, partea voastâ iasti calu cu caruţa. Altu ţiva nu am s-vâ dau.
Tinirl’i îşi luarâ partea şi vdzirş pi-amparturlea ş-ni că deadira pi acasâ multu chiro.
N’iclu Dinchi armasi învirinatu ş-ma oarfân dicât iara ş-dzâsi cu boaţea pliguitâ:
– Tate! cum va-s bânămu di-aoa şi-nclo?… că nu nâ armasi ţiva.
– Avemu gârdina, hiilu a meu, ea va nâ hârneascâ! *
Dinchi lucra gârdina tutâ dzuua. Zbura cu ea, îi cânta, u sâpa şi u uda. Ş-gârdina criştea şi s-umplea di tuti buneţli: di misur, di gârnu.. pâtrârageani, piperchi, ţeapi,combari, izmo,vâsiliacu, lilici ş-nica multi alti.
Tricura an’ii şi Dinchi avea criscutâ. Ş-cum iara tora tu ilichii, s-mindui câ va s-aflâ ş-el vârâ feata ta s-însoarâ.
Câftă aoa, câfta aclo… cafta ş-tu alti hori, ma canâ nu vrea sâ-i da feata di-nveastâ. Mari martii! Aestu fcior iara nai ma aleptu dit hoarâ, ma urfânamea îl trîdzea înghios.
T-unâ dzuu acâţă pi la prandzu s-batâ un vimtu ş-ţerlu s-întunica si-plascâni una ploai fârâ aradâ. Ascapira ş-bumbunidza ţerlu, virsa ploaia! Şi Dinchi ş-adra cruţea ş-pâlcârsea Dumnidzalu s-u dânâseascâ. Şi cându s-dânâsi, dit gârdina lui nu armasi ţiva. Maşi tu-n cornu, ninga gardul di chiatra, s-videa unâ curcubetâ mari-mari, pi cari Dinchi u ţânea ti simiţâ. Aşi bâgă mâinli în cap, ş-ahurhi s-plângâ şi s-azghileascâ. Auşlu s-anfârmâca ş-elu ş-gri pi anarga:
– Lele, fciorlu a meu, ţi blâstemu pi caplu a nostu!
Câliva şidea ta s-cadâ. Misurlu ş-gârnul iara frâmtu di mesi, ş-tutâ gârdina aţea veardea, iara mintitâ tu lăschi.
Dancu mutri n-andreapta, mutri n-anstanga, vidzu curcubeta şi-s himusi avrapa la ea.
– Doamne, Dumnidzale! Ghini că n’i-armasi întreaga curcubeta aestâ! *
Pi ningâ searâ, Dinchi întribă:
– Tate, ţi va s-ţinăm tora seara?
– Ia, va s-fridzemu unâ cumatâ di curcubeta tu cireapu!
Fciorlu apreasi cireaplu, ş-pira s-mutâ avrapa. Dapoaia ahurhi s-plâscâneascâ jarlu şi s-ansarâ nafoarâ dit cireapu.
-Ţi s-hiba? mindui Dinchi. Canda nu iasti lucru curatu. Ş-foclu gri dinacali:
– Bre Dinche? Iu u ai mintea, naca ţâ fudzi? Vrei s-ţâ badz înveasta tu cireapu?
Dinchi – aspareat – s-trapsi câtâ nâpoi. Adra ochl’ii mâri, ş-urechl’i nica ma mări, mutri foclu ş-dzâsi:
– Înveasta nu-am, ş-mintea nica nu-n’i fudzi, ma aspuni-n’i tini, lea pira, ţi zboarâ dzâts?… că nu ti achicâsescu.
– Înveasta ta ti-aşteaptâ. Ea iasti curcubeta şi-i hil’ia ali gârdini!
Nu va s-u tai! Ea hâidipseari va, ş-pân tu-apiritâ, ea singurâ va s-iasâ.
Pi tini ea ti-aleapsi… ş-cu ea va s-adari casâ!
Dinchi bâgă zboarâli la cap şi-i dzâsi a fendu-sui că ma ghini s-îndreagâ ti ţina niheama târhâna. Dapoaia, dupu ţi ţinarâ, bâgă curcubeta pi un stol, u bâşe ş-u hâidipsi cu multâ mirachi şi s-arcuti pi crivati ta s- doarmâ.
Tu alantâ dzuu, cându apiri…Dinchi s-diştiptă, ama nu putea ta s- pistipseascâ ţi videa! Di nintea lui, pi stol şidea unâ dzânâ di featâ di unâ muşuteaţâ, ţi nu ari vidzutâ vârâ oarâ. Cu ochl’ii lai, cu faţa albâ…ş-cu per galbin ca di hârsafi, lungu pânâ di câlcân’i. Tu aţea minuta criscu ş-gârdina. Iara veardi şi-mplinţ cu di tuti. Simiţâli ali curcubeti s-adrarâ liri, dubli ş-fluriyi ş-ditu veacl’ea câlivâ s-analţarâ dau palati – un di asimi ti auşlu, şi un di malamâ ti noi granghiadz. Dinchi ş-nveasta lui adrarţ unţ numtţ ca ditu pirmithi. Câlisirâ tutâ hoara ş-mi câlisirâ ş-mini ta s-mâc, ta s-gioc, s-cântu ş-ansar! Ş-şicai.. cum maţi io ţtiu s-adar!
Aşi fu, aşi vâ dzâş…. Pistipsiţ-mi! Nu v-arâş!
Ascultaţ aoa –>
https://www.youtube.com/watch?v=c4A98ZI2CPM (Video adrat di Angela Iosif)
