Chiruta pâpuşi / Birbil’ii di malamâ / Lundarlu cu yumarlu

Toma Enache, 16.09.2012, 11:20

Chiruta pâpuşi

S-chiru unâ pâpuşi. Ansinguratâ s-andrupâ ningâ un pom ş-acâţă s-plângâ.

– Oh, lele, le! Ţi va s-adar tora, iu va neg, cum va u aflu Muşa-a mea bunâ soaţâ, a mea dada, a mea sorâ şi tuţ alanţâ? Ţi va s-adar singurâ aşi lâcârmatâ? …şi aspâreatâ şidea ningâ pom.

Tu aţea oarâ, pi ningâ ea triţea unâ parei di soţ – maţa, şoariclu şi cânli, alinaţ pi un yumar, s-duţea la stadion s-mutreascâ fudbal. U vidzurâ cum plândzea, dânâsirâ şi u antribarâ. Ti ţi plândzâ, pâpuşe?

– Mi chirui ş-tora escu chirutâ pâpuşi, fârâ minghiuşi, fârâ hari, cu şcurtâ nari, cu mixi ş-cu bali şi canâ nu mi va. Luaţ-mi, vâ pâlcârsescu, cu voi!

Că-s minduirâ tuţ ş-tu unâ boaţi apândâsirâ:

– Nu, nu! Noi nidzem la utacmiţâ. Pâpuşilii aclo nu s-duc. Pâpuşilii adarâ sutsatâ cu feati.

– Luaţ-mi, vâ pâlcârsescu! Va mi agioc cu voi! Gri jiloasâ pâpuşa.

Maţa: – Eh, cât eşţâ glarâ, pâpuşe, cara s-iarai vârâ gâl’inâ, şoaric, icâ pui, va ti luam. A, tini, ti ţi n’i-eşţâ ahatari, adratâ di pârtâl’I! Gri ş-fudzi.

Pâpuşa:– L’ia-mi, tini, şoaric, va ţâ escu căpitan’I di durn’iari, va s-ai hâiri di mini!

Şoariclu: – L’iartâ-mi, pâpuşe, cara s-iarai ţiva ţi s-mâcâ, aşi ca… vârâ carni, caş, caşcavalâ şi altu, va ti luam, ama ahtari ca şi s-ti ved, lipseaştimaşi s-ti mutrescu, A, di mutreari nu s-ţâni bana. Gri ş-fudzi.

Pâpuşa:- Ti pâlcârsescu, tini, cane, bun ca pâni, va ţâ adar huzmeti, va ţâ portu apâ, piti va ţâ adar, hâlvă, dulţen’I, gâl’ini va ţâ frig, va ţâ arnescu şi va ţâ chischinipsescu. L’ia-mi….

Cânli:-Eh, bre pâpuşe, ţi taxirati ti află Ţi pi pati pit banâ. Câ şe ti deadi Dumnidză ahatari? Ţi s-ţâ adar? Cara s-iarai vârâ l’iepur icâ vulpi… mi blastim pi banâ ca va ti luam! Ma tora nu-n’I lipseşţâ. Hai, armân’I cu ghini, dzâsi cânli şi fudzi.

Pâpuşa acâţă s-plângâ:

– Lele, ti şi nu earam pui, gâl’inâ, l’iepur, vulpi, carni, caş, ghizâ ş-altu, ma mi feciu pâpuşi ş-canâ nu mi va!

Plândzea ş-virsa lăcârn’I pâpuşa. Aclo iu şidea şi aştipta vârâ s-treacâ şi s-l’I-agiutâ, pit cali yinea unâ fiticâ Aţea eara Muşa. Vini la pâpuşi, u luă di mânâ, u hârsi, u bâşe şi s-dusirâ dauli acasâ.

Du multul plângu ţi feaţi pâpuşea şi di frica ţi u tricu, li virsâ tuti lăcărn’ilii şi altâoarâ tu bana a ei nu putu s-plângâ, niţi zbor s-azburascâ. Ti aţea pâpuşilii tora maşi tac. Niţi plângu, niţi ved, niţi ascultâ…

Birbil’i di malamâ

Doi Birbil’i, doi fraş muşaţ tu sirn’i alâxiţ, totna tu hoarâ cânta ş-cânticlu-a lor multu alargu s-avdza.

Tu hoarâ vini un compozitor, l’i avdzâ fraţl’i Birbil’i cum muşat cânta şi s-dusi la pomlu iu cânta ş-lâ gri:

– Ei, Birbil’i, dipuneţ cama apus ta s-pot s-vâ vedu şi tin’ie s-vâ fac, că ahât multu muşat cântaţ şi ahtări cântâtori pânâ azâ nu am avdzâtâ, niţi vidzutâ!

Dipusirâ doil’i Biribil’i apus pi unâ lumachi ş-lu ghinuirâ cu şcurtu cântic.

– E, dzâsi compozitorlu, voi s-vâ câlisescu s-yiniţ la festivalu Birbil’ii di malamâ” s-cântaţ şi lumea s-u hârsiţ.

Birbil’ii u apruchiarâ cl’imarea şi s-dusirâ la festival. Tuţ cântarâ ţi cântarâ şi loclu cathiun di el’i ş-lu aflarâ. Tu soni, inşirâ şi doil’ii fraţ Birbil’i. Cântarâ ahât muşat cântic di cari publica nu putea sâ pituseascâ di harauâ şi muşuteaţa-a cânticlui.

Cându compozitorlu u vidzu tutâ aţea muşuteaţâ — deadun cu alanţâ coleghi lâ u deadirâ nai ma marea premii-a Birbil’ilor

Di atumţea şi pânâ azâ, Birbil’ii armasirâ nica nai ma bun’il’i cântâtori dit lumi. U aduc primuvearea, vearea li dişteaptâ ierghilii, lilicilii, pâdurili, yaţâli şi mâreaţâli cu muşuteaţâli.a arburlor, munţâlor şi văil’urilor cu aruurlor.

Fârâ di Birbil’iâuri, primuvearea nu yini, vearea nu dicşl’idi, Toamna nu fudzi, Iarna nu-i cârteaşti, că el’i suntu mârimea a tutulor chiroruri ţi yin ş-fug, el’i suntu hâbâlitorl’ii a muşuteţlor di Dada Naturâ.

Lundarlu cu yumarlu

S-astâvârsirâ ocl’i-n-trocl’i Lundarlu şi Yumarlu. Lundarlu cu Yumarlu ş-avea cunuşmai ş-avea ampârmut luari, ma avea şi niachicâseari. Ti aţea — tu aţel strâvându Lundarlu l’i dzâsi:

– Yumare, desi ţân’i minti că unâoarâ ţâ dzâşu că va nâ stâvârsim şi că va ţâ tornu ampârmutlu?

– Ţân minti, ghini ţân, oaspe Lundare! Cum nu ţân? Şi bunlu şi nibunlu s-ţâni minti, ama ş-ti bunlu ş-ti nibunlu iara ampârmutlu s-toarnâ. Ma, mini s-ţâ spun, nu voi ampârmutlu s-n’i torn’i ti bunlu ţi ţâ lu-adrai. Că bun’ii nu minduiescu pi aţea ţi adră şi ti turnari amârmut! Gri yumarlu aspâreat di anălţimea, grâsimea şi putearea ţi u vidzu la Lundarlu.

– Nu easti aşi! gri Lundarlu. Dealihea tini n’i-adraşi un bun, ama un bun easti taidea ca niun. Ti aţea voi s-ţâ spun ca tu a meu nom nu existâ bunili lucri. Maşi nibunili. A, tini, ca cum ştiu mini, adri maşi buneţ. S-ţtii că cu aţea ti minteşţâ tu pulitichiea-a nibunâl’ei. Ma, alasâ aţea, ved că nu u tin’iseşţâ şi teritoria-a mea, iu nu lipseaşti s-treţ fârâ antribari. A ti aţea s-pâlteaşti globâ, gione!

– L’iartâ-mi, doamne Lundare! Mini escu yumar — glar — şi nu achicâsescu di nomuri şi di globuri. Ştii, aşi pi alatusi mi aflai tu a ta teritorii. Lu aveam chirutâ Yumârâţlu şi tricui multu loc pânâ iu lu-aflai. Ma, l’iartâ-n’i că ţâ câlcai tu mergea-a ta. Eh, tora va mi trag nâpoi şi altâoarâ nu va ţâ alutusescu, dzâsi Yumarlu şi anchisi.

– Nu! Nu fudz! gri Lundarlu. Ti tutâ aestâ va sâ-n’i pâlteşţâ!

– Em cu ţi s-ţâ pâltescu? Gri Yumarlu.

– Pţân! Nu caftu multu di tini că n’-eşţâ şi nihamâ oaspi. Ma, tradzi — du-ti şi adu-n’i apâ dit curii că mi uscai, gura-n’i ardi! gri Lundarlu.

– Ghini! gri Yumarlu şi lu agudi cu aplu pi yumârâţlu s-anchiseascâ nâinti-a lui şi s-fugâ deadun. Lundarlu, nârâit cu bumbunidzearea a lui, dzâsi: A bre, Yumare! Nu voi s-lu pidipeseşţâ Yumârâţli! El va s-armânâ cu mini, tini du-ti ş-adunâi apâ, a noi va ti aştiptăm aoa.

Yumarlu s-dusi aşi cu urecl’ii apicati şi fricos – că ştea Lundarlu ţi zni’e va l’i-facâ cu Yumârâţlu. Alagâ cu aghuni’e, află apâ, umplu şi fârâ amânat s-dusi aclo iu-i alâsă dol’ii, ma canâ nu află…

Yumarlu atumţea dzâsi: Eh, s-nu da Dumnidză canâ s-facâ Yumar. A tuturor va s-eşţâ hâmal, tuţ va-l’i tin’iseşţâ, ama dimi eşţâ hâmal, dimi porţâ sumar, totna ti tuţ eşţâ glar. Iu ari puteari şi silâ, andriptati nu-ari. Adarâ bun ta-safli arău!” Yumarlu virsa lăcrăn’i ş-fudzea câtrâ tu singurâtatea a plângâroasâl’ei pâduri cu dorlu câtrâ-a lui Yumârâţ.