Câtushea cu şoariţl’ii / Treili Lânduri

Toma Enache, 09.09.2012, 11:16

Câtushea cu şoariţl’ii

Muşata Câtuşi inşi nafoarâ tu ubor, şidzu tu soari aşi anvirinatâ şi plândzea. U vidzurâ doi şoariţ că plândzea, dânâsirâ dupu ea ş’îi grirâ:

– Doamnâ Câtuşe, ţi stai singurâ ş-plândzâ? Tini eşţâ tinirâ şi muşatâ, nu ai motiv ti plândzeari! Hai, yina s-nâ agiucăm! grirâ şoariţl’ii.

Câtuşea ş-aşuţâ, lâcârmă ş-lâ apândisi:

– Haristo, şoariţ ţi mi antribat, va vâ spun — la mini va vâ adun, tu câldura mea va vâ apun şi pimithlu va vâ-l spun! E… şurichiţ, lişor vâ easti a vauă s-ţiuraţ, s-mi antribaţ, maca nu puteţ sâ n’i-agiutaţ! Miau, miau, miau….Maia mi avină şi arşini n’i-adră, mi arcă nafoarâ ş-pi tin’ie în’i câlcă. A, tora şi escu, cându niţi a vauă nu vâ lipsescu?!

– Ei, Câtuşe! Nu plândzi! Noi va ti agiutăm, singură nu va ti alâsăm! grirâ şoariţl’ii tu unâ boaţi.

Câtuşea u mută ureacl’ea stângâ îndzeanâ şi s-mindui, a dupu aţea l’ii antribă:

– Ei, cum puteţ, bre, fraţ, voi s-mi agiutaţ?!

Aşi grirâ şoariţl’ii:

– Tini şedz aoa. Noi va s-intrăm la Maia, va îi mâcăm caşlu, lucaniţl’ii, va-i mintim fârina, zahârea şi alanti. Va u bâgăm Maia s-iasâ trâoarâ s-ţâ greascâ deftur s-eşţâ a ei hâmalâ!

– Ghini! gri Câtuşea, ma tu boaţea a ei spusi pişmaneari ţi lâ dzâsi, că şi Şoariţl’ii nu suntu glari, dinâoarâ i’li turnarâ cu zborlu hâmalâ, di cari zbor Câtuşea multu s-anvirină, şi s-aduchi ca unâ meturâ.

Şoariţl’ii ca şoariţ, intrarâ şi ţi minduirâ, aţea adrarâ. Cându vidzu Maia ţi zn’ie îi feaţirâ şoariţl’ii, cu alângându înşi nafoarâ şi u câftă Câtuşea.

– Câtuşe, mulatâ Câtuşe ali Mai, hrisusitâ minghiuşi, mâna dreaptâ asimatâ, yina la Maia, că vin’iu s-ti câlisescu la numtâ. Tu casa a mea s-faţi harauă — numtâ — ma lipseaşti s-eşţâ nunâ. Haidi, masa s-vrei s-yini, că… cara s-nu u aprochi cl’imarea, va s-câlisescu vârâ altâ!

Câtuşea îi harustisi a moaşâl’ei ti calezmata şi intră nîuntru tu casâ. Şoariţl’ii, cându u vidzurâ hârsitâ ţi hârioasâ, că-u-lo şi urisrea tu mânâ, îi dzâsirâ:

– Câtuşe, muşatâ minghiuşe, ţâ si analţirâ lucârli! Noi, cum nâ ştii, lucurlu lu bitism, tora tini eşţâ pi aradâ. Aştiptăm di tini: gustari, prândzu, ţinâ şi turnarea-a ampârmutlui — că ştii că bunlu cu bun s-toarnă. Nibunlu cu nibun! grirâ şoariţl’ii şi aştipta s-u veadâ faţa-a Câtuşâl’ei.

Câtuşea, ca Câtuşi, chiutlu nu ş-lu alâxi. Maca şi află coibu, ti alanţâ di anvârliga, niţi ti oaspiţl’ii şoariţ nu avu angâtan. S-agârşi pi bunlu şi ţiva nu pricunuscu. Luă ciumaglu tu mânâ şi gimbuşea u ahurhi cu şoariţl’ii şi pi alantâ boaţi lâ gri şi un câti un îl’i uidisi.

Nibunlu chiut

Lucreadzâ amut,

Tu inimâ ti agudeaşti

Ş-cu arâs ţâ greaşti!

Treili lânduri

Di niţ, tu cuibarlu ş-bâna treili lânduriţi cu a lor dadâ. Dadâ-sa cum li criştea, aşi ş-li urnipsea cum s-imnâ tu banâ şi cari cali s-aleagâ.

Criscurâ lânduriţilii. Tuti trei eara ayoriea, cu chiutlu, cu n’iata şi cu mutritlu pi banâ. Unâ tut cânta, alantâ tut cu archili şiva scriia, a treia ancupâra, vindea şi tut ma multu pâradzl’ii u interesa.

Mă-sa, cându li vidzu cari şi ari vizii şi minduiari câtrâ singurli şi câl’iurli ţi lipsea s-li aleagâtu banâ, lâ dzâsi:

– Hil’iili-a meali! Muşatilii dzâni ali dadi, şideţ s-vâ spun cari ţi talenturi aveţ ş-ţi lipseaşti s-vâ fţeţ tu banâ: Tini, mare, va s-eşţâ iatârsâ şi dupu aţea va nâ itrâpseşţâ, va nâ-mpatiţ ş-bana va nâ u prilundzeşţâ! Tini di mesi, cum nu vrei s-lucredz ş-eşţâ linoasâ, va s-eşţâ cântâtoari şi va nâ cânţâ! Ş-tini, n’icâ, va s-eşţâ Prâmâteaftâ şi va nâ aminţâ mulţâ pâradz, va nâ porţâ zahari, sari şi tut altu ţi nâ lipseaşti aşi ca cum eara-a tâl papu Lândur.

Treili Lânduri ascultarâ şi luară calea, anchisirâ prit urnimiilii-a lor dadâ. Adrarâ aşi cum lâ spusi şi s-feaţirâ treili mintimeni.

Iatârsa li itripsea lândzidil’ii, cântâtoarea lâ cânta ş-li discurma tuţ cari lu vrea cânticlu, a n’ica, ayoriea di alantili, s-feaţi bunâ şi avutâ pârmâteaftâ.

Yislu şi mirachea-a lor dadâ s-realiză. Ea imna chiafetâ prit banâ cu a ei trei muşati ş-harasimati lânduriţi.

Ascultaţ aoa –>