Prima pagină » Cultură şi adeţ armâneşti » Agenda armânească » Român’il’i de nângă noi – Duşan Pârvulovici din Timoculu Sârbescu

Român’il’i de nângă noi – Duşan Pârvulovici din Timoculu Sârbescu

Interviu cu directorulu a organizaţil’ei Timoc Press şi preşedinte a Comitetului trâ Drepturile a Omului, di Negotin, di-tru Sârbie, domnul Duşan Pârvulovici, interviu realizat di Roxana Iorgulescu Bandrabur. Domnul Pârvulovici deadi apandisi ligat di filmul documentar dedicat a Maril’ei Unire di la 1918 dispri român’il’i di Timoculu Sârbescu. Filmul fu realizat di Comitetul trâ Drepturile Omului, di-tru Negotin, împreună cu Institutulu Eudoxiu Hurmuzachi trâ Românii di Pretutţido (IEH) şi Institutulu Cultural Român (ICR), prin Timoc Press.

Roxana Iorgulescu Bandrabur, 01.02.2019, 23:04

Duşan .Pârvulovici spuse: “Comitetulu trâ Drepturile Omului, tru numa a lu Timoc Press are faptă un contractu di colaborare cu IEH tru mesulu şcurtu, anulu aestua. Tru cathe an organizaţia noastră di aoaţe românească, “Ariadnae Filum” (Hirulu a li Ariadnă), membru în Congresulu a român’ilor din Serbia, cu agiutorulu IEH şi cu ICR realizeadză proiecte-caravană prin Timoculu Sârbescu şi zburâ [cu minduita ca], Timoc Press să urmărească hibă ţe adunare, masă rotundă, şedinţă di-tru câsâbadzâl’i şi localităţâle iu locuiesc/bâneadză românil’i în Timoc, care fu în perioada 25 mai- 25 iulie. […] Filmul agiumse la nişte interviuri cu nişte istoriţ, oamen’i di istorie di aoaţe din zonă, care, multu ghine cunoscu istoria român’ilor, mai mult ultimulu 100 di an’i. […] Shi normal, legătură puţân cu istoria statului român di la 1918, di la Marea Unire; de-aţea noi feaţim, di aţea aform’ie, mai multe materiale din arhivă, avem loată câte un material di la Unirea Basarabil’ei cu România, di la unirea Bucovinâlei cu România, di la Unirea Transilvanilei, Banatului, Crişanâlei şi Maramureşului cu România, şi avem băgată puţân biografia a românilor, aţel’i ţi la arhiusita secolului 20 s-au ocupată cu problema timocean’ilor şi avem bitisită/terminată cu situaţia di ază. Pe nângă filmul aestu pâna la finea/bitisita anului va mai hibă nişte emisiuni speciale, iu va hibă aproapea tot ţi zburârâ: şi istoriculu doctor Drago C. Constantinovici, doctor Slavo Iugaciovici, dr Diana Solcotovici şi inginer Drago M. Draghici. Va mai hibă nişte emisioane separat, în limba română, ca şi filmul. Paralel easte film şi in limba sârbă cu materialul aestua în română, şi emisioane paralele. Noi, cându filmăm, avem filmată şi în limba română, şi în limba sârbă. Foarte multu-l’i intereseadză pe viţin’il’i a noştri sârghi di aoaţe, aţea ţi si faţe şi ază, ama ţe fu şi în istoria noastră. Eu ştiu cându avum program în limba română, redacţia în limba română la televizioane locale, aoaţe, multă lume are sunat atumţea [cu tilifonea] şi are căftată traduţire, şi la filmuri, şi la emisioane. Din păcat, noi n-am avut atuncea capacitet să traduceem filmuri, sau să traduceem emisioanele; şi ne-am gândit, fiecare material de-acuma-ncolo care-l face Timoc Press şi Timoc Media, ar-să fie şi în limba română şi în limba sârbă. Cum textul easte, aşi easte şi audio, şi video materialul.” Spuse Duşan Pârvulovici, directorulu a organizaţil’ei Timoc Press şi preşedinte a Comitetului trâ Drepturile a Omului, di Negotin, di-tru Sârbie.

Roxana Iorgulescu Bandrabur, tru bitisita adapse ună încurajare trâ ascultători, “care nă ascultă tora pi frecvenţile RRI să caftă pi Youtube filmul documentar dispre românil’i din Timoc, din Serbia, să află di acolo, obiectiv, transparentu, documentat, cursul a istoril’ei, şi ţi si feaţe cu românil’i di aclo. Vă mulţan’iisescu, domnule Duşan Pârvulovici.

“Vă mulţumesc şi eu — spuse tru arada lui Duşan Pârvulovici -, vă mulţumesc că urmăriţ alumta a noastră, şi trâ tot agiutorulu ţe-l faţiţ în public trâ român’il’i timocean’i, român’il’i din Serbia şi trâ Timoc Press.

Autor interviu: Roxana Iorgulescu Bandrabur

Enciclopedia RRI: Maria şi C.A.Rosetti

Tru 1848, la puţân timpu/chiro după apitrusirea a revoluţiilor ţi au avută loc tru aţel an în Principatele Române, pictorulu C.D.Rosenthal creea, tru exilul a lui parizian, un portret devenit rapid un simbol a cui recunoaştire dăinuie/rămâne trâ daima şi aoaţe: “România revoluţionară”. Celebritatea picturâlei eara dată şi muşeteaţa portretului a ţilei care avea devenită personificarea a liştei Românie revoluţionară: Maria Rosetti, soţia di curună/mul’iarea unuia di revoluţionaril’i de la 1848, politician şi ziaristu în egală misură, Constantin Alexandru Rosetti (pe şcurtu C.A.Rosetti). Mul’iare implicată civic şi politic, soţie/nicuchiră devotată care si duse deadun cu soţulu di curună a l’ei în exil la Paris, Maria Rosetti fu, nainte di căsătorie, Mary Grant. Eara scoţiancă, născută în insula Guersney, soră cu Effingham Grant, membru a corpului diplomatic britanic stabilit la Bucureşti. Căsătoria/mârtarea cu C.A.Rosetti, agiutorulu dat a grupului di revoluţionari din care soţulu/nicuchirulu a l’ei făţea parte, a mai ahoria, contribuţia a l’ei la emanciparea mul’ierilor, la dezvoltarea ziaristicâlei şi la modernizarea educaţilei feaţiră di Maria Rosetti un simbol autentic, la înălţimea a mitului creat de pictura a lu Rosenthal. Di realitatea di năpoia a mitului nă zburaşte tora Nicoleta Roman, istoric:

“Soţâl’i di curună Rosetti si căsătoriră tru 1847, ţi cara că si cunoştea di-tru 1844. Şi-agiutăă soţulu di curună/nicuchirulu şi pi alanţâ revoluţionari tra să scapă din prizonieratulu a turţâlor. Altă turlie, tru aţel chiro ea era deja mamă, feata lor, Sophie Liberte, si aavea aflată/născută tamam în perioada de arhiusită a revoluţil’ei di-tru 1848. Mitulu si construi vâră turlie şi cu agiutorulu a soţâlor francezi a revoluţionarilor român’i. Mi refer mai ahoria la istoricul Jules Michelet care în lucrarea lui cu numa Legendele a nordului” îl’i faţe a Mariil’ei un portret multu pi chefe şi hâidipseare. Prinde/acaţă loc să hibă subliniat că în cuplu, ţel’i doil’i Rosetti au conlucrată multu ghine. Fură nişte parteneri care si achicâsiră şi si îndrupâră multu di multu nu maşi din perspectiva a banâl’ei domestică, ama şi ţru ţi dorea/avea mirache să realizeadză în societate, ahât în jurnalismu, ama şi în domeniul a educaţil’ei. Amândoil’i publica texte jurnalistiţe, ea fu ninca şi directoare di ziar, easte zborulu de Mama şi copilul”, ama scrise şi trâ publicaţiile a soţului a l’iei di curună, di exemplu tru jurnalul Românul”.

Faptul că Rosetti îşi susţânea soţia di curună tru activităţâle a l’ei extra-domestiţe şi ninca şi conlucra cu ea la proiectile a lui demonstreadză faptul că eara deşcl’is a ideilor nale. Nicoleta Roman dzâse: “Eara dişcl’is pri-tru educaţia ţi u avea, mai ahoria. Care-l’i citeaşte/diavaseaşte jurnalul, ama şi corespondenţa purtată cu soţia/nicuchira a lui, reiase clar că ninca di năinte să o cunoască pi Maria, el ştea clar ţe tip di parteneră îşi doreaşte/are tru vreare. Şi-u vru multu di multu mama care eara foarte cultivată şi provenea dintr-ună veacl’e familie boierească, Obedeanu. Vără turlie, soţia lui lipsea să aibă tot aţeale misidz/ trăpsături tru faţă: să facă ună casă dişcl’isă şi cu apru8cheare trâ oaspiţ, dar şi să hibă capabilă să discute cu el diverse idei politiţe dispre modernizarea societatilei. După ţe u cunoscu pi Mary Grant a cui, de fapt, în jurnal l’i spunea Granta, îşi dori ca şi ea să poată sa v’ină cu el la Paris să audiadză cursurile di la College de France, adică să-l’i hibă ună parteneră din toate punctile di vedeare.

Ună ahtare parteneră îl’i fu şi la turnarea din exil, arhiusinda cu 1857. Politician liberal, numit trâ şcurtu chiro ministru a educaţilei şi apoia primar a Bucureştiului, C.A.Rosetti lansăă nişte iniţiative leghislative care eara dezbătute, di punctu di vedeare jurnalistic, di soţia/nicuchira lui. Tru 1865, Maria Rosetti lansăă publicaţia Mama şi copilul”, primulu săptămânal di aestu tip din spaţiul românesc, ea hiinda şi principalul redactor, deci ună pionieră a jurnalisticâlei feminină românească. Textile a l’ei dispre educaţia a copil’ilor/cilimean’ilor accentua rolul a mamâlei în formarea a unor cetăţean’i implicaţ şi patrioţ, şi si detaşaa/disfâţea aşi di tradiţia uidisit a cureia educaţia oferită di mame nu lipseaşte să depăşească sfera casnică. Cu toate aestea, avânda 8 cilimean’i, Maria Rosetti si retrapse la un moment dat din spaţiul public, spri pâreaea di arău/regretulu a soţului di curună a l’ei. Cu toate aeste, în cazulu a lor ca şi în cazulu a altor pedagogi, educaţia a propriilor a lor copii nu fu dip aşi cum lipseaşte. Nicoleta Roman dzâse: “ Un lucru vârâ turlie paradoxal easte faptul că, doil’i, ţi cara ca au militată trâ educația primară, în plan familial fură baia nefericiț tru ţe mutreaşte rezultati a propriilor copii. Avură multe speranțe tru ţe mutreaşte prima hil’e, tamam di aform’ia că si avea alincită/avea apărută într-un momentu di renaștire națională, avea devenită un simbol. Ama ea nu confirmăă aștiptările a părințâlor. Tut aşiţe și hil’l’i, maşi Vintilă reuși să pril’ia di la tată-său fârnurile a jurnalului. În plus, earau hâidipsiţ, capricioși și hârgiuitori, iar aesta îl’i friminta pi părințâl’i a lor.

La vârsta di 68 di an’i, C.A.Rosetti muri tru 1885 în timp ţe Maria Rosetti mai bună după el ninca 8 an’i, ea decedânda la vârsta di 74 di an’i. Ază, doauă di strădzâle chentrale a Bucureştiului lă poartă numile, strada Maria Rosetti si aaflă în continuarea a stradâl’ei C.A.Rosetti. (Şt.B)

Autopr: Christine Leşcu

Armânipsire: Hristu Steriu