Prima pagină » Cultură şi adeţ armâneşti » Agenda armânească » Agenda aromână

Agenda aromână

Tora tru m’iadză-veară, când tutâ lumea si duţe sâ si ascaldă la mare şi sâ si ngâldzască pi arina inundată di soare, Andon Hristo, di Elbasan, pitreaţe pi grupulu electronic unâ poezie cu tematică eminesciană a lu Constantin Colimitra poetulu armân, di-tru America.

Hristu Steriu, 01.08.2017, 19:53

Tricură 35 di an’i, di cându tru 1982, la 72 di an’i di bană (faptu tru 1910) şi mai năinte cu şapte an’i di Tiberiu Cunia (faţă di 1989, editura Cartea Aromână di Syracuse), Constantin Colimitra scutea tut tru America, la Bridgeport, unâ carte di poezii, “Primăveri cu soare”. Mai năinte, cu doi an’i, şi di revista “Zborulu a nostru”, di Freiburg, a lu Vasile Barba, di-tru 1984 !

LACLU MARI

Aoa, Laclu mari cu fatsa vilie,

Tut doarmi, tut doarmi, di când nu si shtie.

Pi mardzinâ-aveagli un fag-nâ fantazmâ

Sh-aumbra sh-u-ashtearâ sum el: laie sazmâ.

S-discurmâ luñina cu caplu pi cheatrâ,

Ma nsus, pi la stani un câni alatrâ.

I oara a prândzlui sh-pirifan sh-cu boie,

Un gioni sh-cupia di oi unâ soie,

Dipunâ peanarga dit plai ca s-bea apâ,

[…];

Shi vine cupia biliuche ndisatâ

Sh-ashteaptâ el: Laclu cu apa-li curatâ.

Va linâ furtunâ sh-urdia di iape

Sh-ma nclo, câtrâ searâ shi prici sh-zulape,

Deapoea când tuti va doarmâ – shi valea,

Va bea ş-luna plinâ, pi aoa li-easte calea !

Ună altă poezie a lu Constatin Colimitra easte “Cânta un picurar”, a cu re muşate stihuri sunt cum picurarulu eara “gione dulber” cântândalui “Pi după oi, tu munţâl’i din Balcan’i,

Armân era şi domn di m’il’e di-an’i

Piste-aţel’I munţ cu frmtea pân-la ţer.

Poezia are unâ formula bucolică, tru care picurarulu cântă şi a lui îl’I răspunde tru unâ strofă, tut ca un picurar di-tru lumea a pul’ilor un cuc, apoia tru altă strofă Il’I răspunde birbil’lu, zuelu Pan, muşata lună, un izvur.

Un cuc îl’i răspundea (lăi cuc mârat)

Şi-el picurar ma fără di-a lui oi

Dininte el şi-alaltu dinâpoi

Cânta ca soţ, el’i doil’i, mult muşat.

Cânta un picurar tu Munţâl’i Seţ

Rămăn era şi domn tu munţ-aţel’i

Cânta pi după oi, pi după m’iel’i

Ş-nu ştea ţi sunt: niaveare, i lâieţ.

Birbil’u răspunde di sus, di dor,

Cu boaţea lui subţâre ş-ca di foc

Nu-avea c-a lor cântare pi-aist loc

Ş-nu avea pi loc, cântare ca a lor.

Tru partea a daua a li poezie, chirolu treaţe, bana si degradeadză:

Auş e cuclu că mi-aspar

Şi-u ncl’ise gura s-moară mut,

Si-astindze suflitlu-l’i minut,

Nu veade-armânlu picurar !

Bribil’ilu tradze că mi-aspar,

L’i-si aproache moartea ş-boaţea lui

Nu mină inima vârnui

[….]

Ca ţap di jgrob că pot s-mi-aspar,

Tu munţâ-agiumse zeulu Pan

Di dor va moară ti un an

[….]

Ia, luna, moaşe că mi-aspar,

Treaţe cu caplu aplicat;

[….]

Un izvur şi-el tu lăi ş-mi-aspar

Maşi suschiră [….]

Urecl’ea plec, s-ascult. Nu-avde ţiva

Mârata mea ureacl’e di poet.

Cu tute că poezia are un altu scupo şi altâ noimă, tristă, easte uidist să videm şi aoa tematica eminesciană a codrului, a curiil’ei cu care zburaşte poetulu şi u întreabă câţe traţe chirolu şi câţe ş-leagănă pom’il’i, cându lâ treaţe veara.

111111111111111111111111

Constandin Colimitra easte născut tru anulu 1910, tru comuna Pleasa, la exteremitatea sudică a lacului Prespa (Albania).

Maca spusim poezia a lu Colimitra, Laclu mare, sâ spunim şi poezia “Lacul” a lu Mihai Eminescu:

Laclu-a codrilor nalbastru/ Nuferi galbin’i îl încarcă/ Ş-diştiptat în ţercl’iuri albe/ El cutreambură nâ barcă.//

Şi eou trec de-a lung de maluri/ Canda-scultu şi aşteptu/ Vruta-m’i prit călăm’i s-lincească/ Şi s-u-aprochiu pri a meu cheptu./ S-arsărim tru barca m’ică/ Diftursiţ di glas di ape/ Şi din mân’i s-m’i-ascap timona/ Şi-lupăţ şi-eale m’iascape….

Cum la 15 alonar fu comemorată la aproapea 130 di an’I di la moartea tru 1989, poetulu care scrise Luţeafirulu capodopera a poeziil’ei româneascâ, Mihai Eminescu, şi avem spusă şi poezia “Lipsea să poartă unâ numă” (şi lâ si spuse cu numa Eminescu, ţi nu are existată cum si exprimă cu licenţă poetică pri antifrază cu metaforă di exponent a personalitatil’ei a lu Eminescu, poetulu Marin Sorescu, să spunim şi unâ poezie a lu Constantin Colimitra, ţi putem s-u aflăm tru Antologhia di-tru 1985, a lu Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu-Manţu, la 3 an’i di la cartea “Primăveri cu soare” a lu Constandin Colimitra.

Eminescu, frate

L’iau peana ş-trimburarea mi-acaţă, frate bun,

Ard steale, arde luna ş-tu-avlie cade asime.

Poetlu ţi s-vrea vrunâoară sâ scrie trâ tine,

Sâ sta, trâ tim’ie si cade unâ stâmână agiun !

[…]

Maşi un Luţeafir vrut

E sus: Câluz di noapte, di dzuuâ ş-când lu vrei !

Alasă-m’I heamă peana di la lum’ina tauă

S-s-aprindă […]

Ca s-ved ma ghine pluchil’i ş-ma-nclo muşaţl’i Tei,

Ca s-ved codrul di-aramă (di halcumă) cu fadzl’i oarfăn’i mări,