Unirea
Unirea tru un singur stat fu dezideratlu istoric a românilor. Suti di an’i, tru Evul Mediu maixus, ţara a românilor fu ampărţată tru trei mari principate, Moldova, Muntenia şi Transilvania, atea dit soni hiindalui sum cumandusearea a regatlui maghiar ica a imperiului austro-ungar. Istoria a nregistra şi doauă momente deinitorii cari deadira cali ti bagarea tu lucru a aistui ideal. Revoluţia dit 1848 s-manifesta vartosu şi tru ateali 3 principate române, alăsânda toara limbidz tru conştiinţa a oamenilor. Unu di amintatitli a atilui moment easti curayilu tra sa spuna a lucarlor pi numa, ase că barnul a revoluţionarilor di la 1848 şi ateali cari vinira dupa nasi spusira cu multu curayiu idealu di unire a popului român. Prota, prit unirea atiloru două principate, Moldova şi Muntenia. Polimlu ti Crimeia, cari stultina ziya a marlor puteri europene, adusi pi tapetul internaţional volea ti unire a moldovenilor şi a muntenilor, cari agiumsi una problemă ardzătoare.
Marius Tiţa, 31.01.2018, 08:41
Unirea tru un singur stat fu dezideratlu istoric a românilor. Suti di an’i, tru Evul Mediu maixus, ţara a românilor fu ampărţată tru trei mari principate, Moldova, Muntenia şi Transilvania, atea dit soni hiindalui sum cumandusearea a regatlui maghiar ica a imperiului austro-ungar. Istoria a nregistra şi doauă momente deinitorii cari deadira cali ti bagarea tu lucru a aistui ideal. Revoluţia dit 1848 s-manifesta vartosu şi tru ateali 3 principate române, alăsânda toara limbidz tru conştiinţa a oamenilor. Unu di amintatitli a atilui moment easti curayilu tra sa spuna a lucarlor pi numa, ase că barnul a revoluţionarilor di la 1848 şi ateali cari vinira dupa nasi spusira cu multu curayiu idealu di unire a popului român. Prota, prit unirea atiloru două principate, Moldova şi Muntenia. Polimlu ti Crimeia, cari stultina ziya a marlor puteri europene, adusi pi tapetul internaţional volea ti unire a moldovenilor şi a muntenilor, cari agiumsi una problemă ardzătoare.
Vini deapoa una perioadă scurtă, ama intensă, di afirmare a aistei situaţii, ama şi di maturizare a political’ii româneşti dit ateali două capitale. Tru ahurhita a anlui 1859, marile puteri europene cari dicidea ti soarta principatelor avea apufusită alidzeri ti domnitori, em Iaşi, tru Moldova, em Bucureşti, tru Ţara Românească. Momentul easti apresu, nica si periculos. Poziţiile pro ica contra s-manifestă cu intensitate şi tută lumea fuvirseasti cu forţa. Unioniştii lipsea sa spuna mult curaj, ama şi puteare di decizie, manifestată tru situaţii cari s-alaxea ntraoara. Niti alidzearea al Alexandru Ioan Cuza la Iaşi, cari avea s-agiungă prota jgl’ioata a Uniril’ei Principatelor, nu fu simplă.
La 5 di yinaru 1859, Cuza easti aleptu domnu ali Moldova, hiindalui ceareaia providienţială ti una situaţie extremă, istorică. Alanta jgl’ioată nsimna alidzearea al Alexandru Ioan Cuza şi Bucureşti, ca domnu ali Muntenie. Aesta jgl’ioata fu realizata la 24 yinaru 1859, prit votul ali Adunari Electiva, constituită tru conformitate cu tuti deciziile ti eara ananghi. Alidzearea a domnitorlor la Iaşi şi Bucureşti eara reglementată di marli puteri şi ici tiva nu curma ca aeşti domnitori s-hibă una şi idyea persoană. Atea poati s-para, tora una sicae fu di fapt una soluţie genială ti una problemă ndilicata cari nu s-harsea di akicasearea ali Turchie şi aali Austrie, două di puterile garante, cari decidea tra vinitorlu a românilor.
Susţanerea populară fu babageană, observatorii a timpului notândalui un singir di urale cari s-analta dit casabalu Bucureşti tru momentul anunţaril’i ti dubla alidzeari adomnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unirea personală a atiloru două principate sum cumandusearea masi a unlui singur principe fu aprukeată, până tu soni, di tuţ garanţal’ii europeni, ase că unificaria a lor u dusi ninti cu jgl’ioati irusea şi limbidi, cadealihea administrativi. După 7 ani di domnie, Cuza fu detronat, di s-dusi pan di mardzina cu curbani ti u feati ti cauza tra unirea a românilor. Tru loclu a lui fu adus un domnitor xenu, Carol di Hohenzollern, după una formulă evocată totna ca finalizare di succes tra unirea a principatelor române.
Documentele a kirolui zburascu di patriotism tru nai cama kiskina noima a l’ei, di clarviziune şi curbani, di vreari şi emoţie maximă. Votul di Bucureşti dit 24 di yinaru 1859, cari u feati di cabili Unirea Principatelor, adusi lacarn’i ntrocl’I a marlor bărbaţ a faral’ei ti alumta di la 1848 ti aestu dezidirat. Unirea dit 1859 baga thimeal’ili ti adrarea a unlui stat vartosu şi dimocratic cari agiumsi andruparea morala şi efectiv a românilor cari bana atumtea nafoara a sinurlor a Principatelor Unite. După 6 decenii, la 1918, alti barnuri u realizara unirea cu România ali Transilvanie, treia mari provincie a românilor, aflată kiro di secole sum stapuirea ungară ica austriacă. S-bitisea, aoa si un secol, procesul istoric ti unirea a unui mari popul tru sinurli a statlui isisi, un stat elefterisitu, cu una bană democratică şi modernă, România europeană di ază.
Armanipsearea: Tascu Lala
