Unire şi revoltă
Tru gh’ianuar 1859, domnitorulu recentu aleptu a Moldovâl’ei si afla tru capitala statului viţin, Muntenia, si pare că pi calea, în drum spri Istambul, iu lipsea să obţână agrementul a putearil’ei dominantă trâ mandatulu a lui. Nu eara un lucru di aradă ca principatile româneşti, Moldova şi Muntenia, să îşi aleagă singure domnitorulu. Di aform’ia că, da, şi Muntenia si afla tru aestă situaţie, aţea trâ apofăsire care să u aibă funcţia supremă în stat. La Iaşi şi la Bucureşti, capitalile a ţilor dauă principate româneşti, si impunea adepţâ a ideilor revoluţionare di-tru 1848. Altă turlie, tamam domnitorulu recent aleptu a Moldovâl’ei, colonelul Alexandru Ioan Cuza, vizitatorulu a Bucureştiului di-tru gh’ianuar 1859, eara un revoluţionar patrudzăţâoptistu” şi fu aleptu tru analta funcţie di cătră colegi di minduire şi alumtă. Tut aşi si minduia şi în Muntenia şi tru amindaule statile româneşti, tineril’i revoluţionari si minduia la unire.
Marius Tiţa, 24.01.2016, 21:36
Tru gh’ianuar 1859, domnitorulu recentu aleptu a Moldovâl’ei si afla tru capitala statului viţin, Muntenia, si pare că pi calea, în drum spri Istambul, iu lipsea să obţână agrementul a putearil’ei dominantă trâ mandatulu a lui. Nu eara un lucru di aradă ca principatile româneşti, Moldova şi Muntenia, să îşi aleagă singure domnitorulu. Di aform’ia că, da, şi Muntenia si afla tru aestă situaţie, aţea trâ apofăsire care să u aibă funcţia supremă în stat. La Iaşi şi la Bucureşti, capitalile a ţilor dauă principate româneşti, si impunea adepţâ a ideilor revoluţionare di-tru 1848. Altă turlie, tamam domnitorulu recent aleptu a Moldovâl’ei, colonelul Alexandru Ioan Cuza, vizitatorulu a Bucureştiului di-tru gh’ianuar 1859, eara un revoluţionar patrudzăţâoptistu” şi fu aleptu tru analta funcţie di cătră colegi di minduire şi alumtă. Tut aşi si minduia şi în Muntenia şi tru amindaule statile româneşti, tineril’i revoluţionari si minduia la unire.
Di 3 an’i, după Polimulu a li Crimeie, mările puteri a li Europă a secolului al XlX-lea discuta dispre problema principatilor româneşti, care căfta să si unească într-un singur stat. Interesile a lor pi aţiste locuri eara mări, ahtare turlie că, în afoară di Franţa, niţiun om nu agreea ideea a uniril’ei a ţilor daule principate româneşti. Austro-Ungaria avea frixe, pi bună ndriptate, că unirea a ţilor daule principate, Moldova şi Muntenia, vrea s-eara urmată di cererea a uniril’ei cu Transilvania, al treilea principat românescu, ama şi un teritoriu aflat în posesia a imperiului cu capitala la Viena. Rusia nu agrea niţe ea aţistă idee, di aform’ia că, di-tru 1812, ocupa ca la vârâ giumitate din Moldova, partea a l’ei estică, numită Basarabia. Imperiul Otoman, aflat la sud, nu eara dispus, nu avea chefe să veadă ună formaţiune statală puternică tru aţistă parte a Europâl’ei, pi care mutrea di secole să u ţână sum influenţa a lui. Şi, cu tute aeste, îndrăzneţil’i şi inimarţâl’i revoluţionari români di-tru 1859 pregătea ună formulă multu abilă di a obţânire, cu tute aeste, unirea a principatilor, cu toată opoziţia mărilor puteri. Şi cum aţea ţi nu easte interzis, este permis, Bucureştiul lu aleapse domnitor a li Muntenie tot pi Alexandru Ioan Cuza, ţel care avea agiumtă, cu ndauă dzâle ninte, şi domnitor a li Moldovă. Ama partea complicată mizi tora urma. Abila mişcare a românilor, di aleadzire tut aţeauşi persoană pi tronurile di la Iaşi şi Bucureşti, fu aprucheată cu nârâire şi inate di mările puteri europeane, care si opunea a uniril’ei a principatilor a român’ilor. După 7 ani di domnil’e, Cuza fu obligat să abdică, inclusiv trâ a ţânire aşi cum eara unirea di faptu a ţilor dauă principate.
Fu înlocuit cu un domnitor xen, faptu di câbule, acceptat di tuit aţealeşi mări puteri care decidea asupra a mirâl’ei a român’ilor. Carol l avu ună domnil’e lungă şi mplină di realizări, tru chirolu a cure si obţânu şi independenţa a ţarâl’ei şi transformarea l’ei în regat, cu numa România. Tru 1918, la bitisita primului polim mondial, si unea cu naua Românie şi principatulu a Transilvanil’ei. Tru tut aţeluşi an, tru mplin polim, ama, Basarabia si xanaunea şi ea cu regatulu a Româniil’ei. Eara dispărţâtă di principatulu a Moldovâl’ei di ma ghine di un secol ninte. Tru 1812, printr-ună achicăsire cu Turchia, piste capulu a român’ilor, Rusia u loa Basarabia, provincia a Moldovâl’ei dintră Prut şi Nistru. Di-tru 1918 până tru 1940, Basarabia fu parte a Româniil’ei. Stalin, tru politica lui hegemonistă, arăchi, pur şi simplu, printr-un ultimatum, Basarabia di la regatulu a Româniil’ei. L’i ampută, l’i tâl’e sudulu şi nordul, care m’earsiră la Ucraina, şi l’i-are ataşată Transnistria, ună bandă di hoare moldovineşti pi malul stângu a Nistrului. Tru 1991, unăoară cu destrămarea a Uniunil’ei Sovietică, fosta republică unională îşi amintă independenţa. Un cirec di secol, Republica Moldova îşi căftă ună cale tru Europa democratică, avândalui dipriună agiujtorulu declarat şi programatic a Româniil’ei. Tru aţiste dzâle, basarabeanil’i, românil’i a Republicâl’ei Moldova, pricum românil’i din întreaga lume, va să gioacă avdzâta Horă (cor) a Uniril’ei a li Moldovă cu Muntenia, la 24 gh’ianuar 1859. Apoia va să si toarnă, probabil, la protestile contra a ţea ţi clasa politică di la Chişinău li oferă ca miră şi v’initor. (Marius Tiţa)
Armanipsire: Hristu Steriu
