Timişoara 89
Europa eara pri mare hearbire, aoa şi 25 di an’i, şi lumea întreagǎ u mutrea cu atenţie. Nu sâ ştea ţi va sâ v’inǎ ama deja eara clar că asistăm la cădearea a reghimurilor comuniste di-tru Estul a Europâl’ei. Easte zborulu di aţeale reghimuri totalitare, sândziroase, instalate cu putearea a tancurilor sovietiţe, reghimuri ţi avea distrusă fizic iţe opoziţie, agiungânda stăpânulu absolut a soţietăţilor pi care li guverna. Polonia lu continuǎ fenomenulu Solidaritatea şi agiumse, tru primăveara a lui 1989, să da nanâparte dominaţia totală a partidului comunistu. Tru Ghirmǎnia di Estu şi tru Cehoslovachia, formula a lǎxiril’ei cǎftǎ dispariţia a liderilor istoriţ, di esenţă stalinistă, şi înlocuirea a lor cu tineri reformatori, care vrea sǎ dispară şi el’i, nu după multu chiro. Tut aşi, sau aproape tut aşi, si feaţirâ lucrile tru Ungaria şi în Bulgaria. Maşi în România, Ceauşescu eara aofǎsit să continuǎ reghimulu di dictatură personală, niacceptânda niţe barim înlocuirea cu propriul a lui hil’u. La ultimulu congres a partidului comunistu român el criticâ Uniunea Sovietică ştiinda că aestua eara partenerulu a american’ilor tru opera di reformare a lumil’ei care bǎga ţările a Estului European pro-sovietic dinintea a propriilor opţiun’i, ţi si vidzurâ s-hibâ didip anticomuniste.
Marius Tiţa, 14.12.2014, 20:51
Europa eara pri mare hearbire, aoa şi 25 di an’i, şi lumea întreagǎ u mutrea cu atenţie. Nu sâ ştea ţi va sâ v’inǎ ama deja eara clar că asistăm la cădearea a reghimurilor comuniste di-tru Estul a Europâl’ei. Easte zborulu di aţeale reghimuri totalitare, sândziroase, instalate cu putearea a tancurilor sovietiţe, reghimuri ţi avea distrusă fizic iţe opoziţie, agiungânda stăpânulu absolut a soţietăţilor pi care li guverna. Polonia lu continuǎ fenomenulu Solidaritatea şi agiumse, tru primăveara a lui 1989, să da nanâparte dominaţia totală a partidului comunistu. Tru Ghirmǎnia di Estu şi tru Cehoslovachia, formula a lǎxiril’ei cǎftǎ dispariţia a liderilor istoriţ, di esenţă stalinistă, şi înlocuirea a lor cu tineri reformatori, care vrea sǎ dispară şi el’i, nu după multu chiro. Tut aşi, sau aproape tut aşi, si feaţirâ lucrile tru Ungaria şi în Bulgaria. Maşi în România, Ceauşescu eara aofǎsit să continuǎ reghimulu di dictatură personală, niacceptânda niţe barim înlocuirea cu propriul a lui hil’u. La ultimulu congres a partidului comunistu român el criticâ Uniunea Sovietică ştiinda că aestua eara partenerulu a american’ilor tru opera di reformare a lumil’ei care bǎga ţările a Estului European pro-sovietic dinintea a propriilor opţiun’i, ţi si vidzurâ s-hibâ didip anticomuniste.
Ceauşescu ninca mai credea în salvarea a comunismului, cama multu că el avea bǎgatǎ timeal’ile a orientaril’ei nisovieticǎ, atumţea cându eara ţel mai tinerulu lider comunistu aflat la puteare, şi fu singurulu care avea refuzatǎ ca tara lui să participe la invadarea a Cehoslovachil’ei di cătrǎ parteneril’i comunişti, tru 1968. În România di-tru andreu 1989 situaţia era multu ngricatǎ şi explozivă. Nu putea sǎ si ascundǎ ţi si fâţea în restul a lumil’ei comunistǎ şi întribarea eara cându şi cum va sǎ cadǎ şi reghimulu a lu Ceauşescu. Tru andreu 1989 si aştipta ca un lider comunistu reformator să lu avunǎ pi Ceauşescu, cu ghinecuvintarea a Moscovâl’ei şi a Occidentului. Ama nu di-tru nomeclatură vine rezolvarea cǎ di-tru paramplinulu a soţietatil’ei, di-tru arada a oamen’ilor care nu mata strâxea starea di lucruri di-tru vâsilie. Scânteal’ia apăru la Timişoara ama nu poate sǎ si spunǎ că si-a răspândi cu mare agon’ie. Aclo, tru cǎsǎbǎlu cosmopolit di pi Bega, tru Vestulu a Româniil’ei, iu oamin’il’i circulă multu în afoara a ţarâl’ei şi ştiu ţi si faţe în lume, protestul public fu posibil. Aclo oamin’il’i nu mata avurâ frixe di-a ţel’i din varliga a lor, ştiurǎ că toţ minduescu unâ turlie, şi ţi cara cǎ nu si minduirǎ că va sǎ declanşeadzǎ unǎ revoluţie istorică, featirǎ imediat unǎ revoluţie a mentalităţǎlor. La Timişoara eara mutat dischiplinar un pastor reformat, Laslo Tokes, care si opunea a ţilor care vreasă-l avinǎ din Timişoara. Iara oamin’il’i vinirǎ să îl susţână. Tru seara di 15 andreu 1989, oamin’il’i a foveroasǎl’ei poliţie politicǎ Securitatea intrarǎ în conflictu cu-a ţel’i care îl susţânea pi pastor.
Tru dzâlile ţi urmarǎ, evenimentile escaladarǎ radical, agiungânda proteste anticomuniste di amploare. Manifestanţâl’i ocuparǎ sediile-a administraţil’ei comunistǎ a Timişoarǎl’ei, şi proclamarǎ cǎsǎbǎlu zonă liberă di comunismu. Pi 17 andreu, si trage pi manifestanţǎ, pri 18, un grup di tineri încalcă interdicţiile şi si îndreaptă spri catedrala ortodoxă di-tru cǎsǎbǎ, iu si amina asupra a lor şi mulţǎ îşi cher bana. Autorităţǎle comuniste di-tru Timişoara fac eforturi să ascundă corpurile a ţilor vǎtǎmaţ tru chirolu a protestilor şi si agiundze ca 43 di cadavre să hibǎ arse şi aruncate tru canalizare. Timişoara fu singură dinintea a represiunil’ei trǎ ma multu di 5 dzâle di foc şi sândze. La 20 andreu Ceauşescu si toarnǎ dintr-unǎ vizită tru Iran şi descoapiră unǎ situaţie traghică la Timişoara. Apare la televizor murinda sǎ-şi atrage iluzoriul îndrupǎmintu a populaţil’ei contra a timişorean’ilor. A daua dzuǎ, 21 andreu, organizeadză, la Bucureşti, un mare mitingu cu oamin’i aduşi cu forţa tra sǎ scandeadzǎ tru susţânirea a reghimului dictatorial comunistu ama totulu si toarnǎ contra lui. Pi 22, Ceauşescu mutreaşte să apară tru tut aţeluaşi balcon a discursurilor ofiţiale ama reacţia a român’ilor nǎrǎiţ şi indignaţ ţi si aduna în piaţă îl fac să fugă, avrapa, cu un elicopter, agiungânda, ma amânat, dinintea a plutonului di execuţie. (Marius Tiţa)
