Revoluţia di Timişoara
1989 fu un an mirabil, unulu di aţel’i an’i ţi arămân în istorie fără dreptu di apel. Statile ma multu i ma puţân chentral-europeane– Bulgaria, Cehoslovachia di atumţea, Polonia, România şi Ungaria — earaa tricute tru Estul a continentului, un Estu acceptat si eara sum influenţa sovietică, comunistu. Spri bitisita a ţilui di al doilea polim mondial, mările puteri occidentale furâ simfune, tru negocieri cu Stalin, ca aestă parte a continentului să treacă, într-un anumit procentu, sum controlul sovietic, directu a Armatâl’ei Aroşe. Achicâsirea scrisă di Stalin pi un peatic di hârtie îl’i didea a Româniil’ei ţel ma marile procentu di control sovietic, 90 tru sută. Eara practic unâ cedare a aliaţilor occidentali, pi schinarea a unui popul care suferi mare zahmete unâ giumitate di secol din cauza a comunismului pi care mările puteri îl accepta să si instaleaze tru vâsilia a lor. Pi nângâ aestâ, procentile niţe nu au mata contarâ, Stalin achicâsinda să instaleadzâ reghimuri comuniste tru tute statile estice, inclusiv în partea di-tru Ghirmânia ocupată di Armata Roşie şi care si constituia într-un stat separat. Anamisa di noi şi Europa democrată cădzu unâ Cortină di Her. După ma ghine di 4 dechenii di comunismu, ţările şi populile estu-europeane decisirâ să avinâ aestu reghim, cama multu ales că şi tru Uniunea Sovietică sistemulu eara bâgat sum semnul a întribaril’ei.
Marius Tiţa, 23.12.2013, 21:48
1989 fu un an mirabil, unulu di aţel’i an’i ţi arămân în istorie fără dreptu di apel. Statile ma multu i ma puţân chentral-europeane– Bulgaria, Cehoslovachia di atumţea, Polonia, România şi Ungaria — earaa tricute tru Estul a continentului, un Estu acceptat si eara sum influenţa sovietică, comunistu. Spri bitisita a ţilui di al doilea polim mondial, mările puteri occidentale furâ simfune, tru negocieri cu Stalin, ca aestă parte a continentului să treacă, într-un anumit procentu, sum controlul sovietic, directu a Armatâl’ei Aroşe. Achicâsirea scrisă di Stalin pi un peatic di hârtie îl’i didea a Româniil’ei ţel ma marile procentu di control sovietic, 90 tru sută. Eara practic unâ cedare a aliaţilor occidentali, pi schinarea a unui popul care suferi mare zahmete unâ giumitate di secol din cauza a comunismului pi care mările puteri îl accepta să si instaleaze tru vâsilia a lor. Pi nângâ aestâ, procentile niţe nu au mata contarâ, Stalin achicâsinda să instaleadzâ reghimuri comuniste tru tute statile estice, inclusiv în partea di-tru Ghirmânia ocupată di Armata Roşie şi care si constituia într-un stat separat. Anamisa di noi şi Europa democrată cădzu unâ Cortină di Her. După ma ghine di 4 dechenii di comunismu, ţările şi populile estu-europeane decisirâ să avinâ aestu reghim, cama multu ales că şi tru Uniunea Sovietică sistemulu eara bâgat sum semnul a întribaril’ei.
Tru 1989, la Malta, lideril’i american’i şi aţei sovietiţi anula achicâsirile di la Ialta, di-tru 1945, şi accepta libirtatea a statilor di-tru fostul lagăr comunistu. România si afla total sum controlul a ultimului reghim stalinistu di-tru Estul a Europâl’ei, aţel a cultului a soţilor Ceauşescu, cu accente maoiste şi ma multu nordu-coreane. Până tru andreu 1989, tute statile estu-europeane avea faptâ alâxirea, şi avea renunţatâ la putearea absolută a comunismului şi tricânda, tru diferite turlii, la un sistem multipartid şi democraţie bazată pi alidzeri libire, cu economie di pâzare. În România, Ceauşescu era diznou aleptu la Congresulu di-tru meslu brumar, lichidânda iţe speranţă că raţiunea va azvingâ şi va renunţâ la puteare. Sau că politician’il’i comunişti ţi stăpânea România vrea s-alidzea reforma şi renunţarea la dictatura a soţilor Ceauşescu. Reghimulu dictatorial eara ama foarte sertu şi puternic, disidenţa hiinda exclusă ică başi imposibilă. Tru andreu 1989, România avea rămasâ ninca tru canoanile stricte a comunismului pur şi dur, într-unâ tensiune extremă, cu ixiche ama di planuri di ieşire din situaţie. Agiumse lişor trâ videare că maşi unâ revoltă populară poate sâ-l curmâ reghimulu comunist anacronic şi si aştepta scânteal’ea care să ducă la explozie. Aesta apăru tru aţel ma cosmopolitulu câsâbă a li Românie di atumţea, în Timişoara di-tru vestul ahât di aprucheat di Occidentu.
Cându pastorulu Laszlo Tokes, foarte critic cu reghimulu comunistu, agiumse să hibâ evacuat di poliţia secretă, celebra Securitate, oamin’il’i, timişorean’il’i tricurâ priste iţe fricâ şi arhiusirâ să protesteadzâ tut cama puternic, tru forme nemaividzute şi di nibâgare cu mintea în România a lu Ceauşescu. Represiunea martiriză Timişoara ma multe dzâle, până cându, pi 21 andreu, Bucureştiul explodă, plâscâni şi el. Di-tru 16 andreu 1989, hibâ ţi dzuâ însemnă dzăţ di martiri tru represiunea comunistă di la Timişoara, iara la 20 andreu, câsâbălu însândzirat si declara liber di comunismu. Vineri, 22 andreu 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu părăsea putearea în debandadă, eara arestaţ di armată şi, după giudicata a unui complet di urgenţă, eara executaţ pi 25 decembrie. România intra într-unâ tranziţie complicată spri democraţie şi economie di pâzare, ţi, după 24 di an’i, spune unâ ţară integrată tru Europa unită şi dezvoltată, di avea futâ scoasă cu forţa la bitisita a doilui polim mondial.
