Nivol’ia di NATO

La bitisita a doilui polim mondial, omenirea şi cama multu european’il’i avurâ şansa a unor politician’i şi analişti care achicâsea ţi si faţe. Pericolul nu avea tricutâ unâoarâ cu avinarea di la puteare a reghimului hitleristu di-tru Ghirmânie. La Estu si muta unâ mare puteare, aliată di conjunctură până atumţea, iara în Europa naţionalismile di tute truliile eara etime să u l’ia di la cap cu divizarea a continentului. În plan economic, si năştea greu şi maşi pri-tru genialitatea a unor oamien’i politiţ, ideea a integraril’ei economicâ şi renunţarea la naţionalismul economic pi care s-au constituitâ multe polime şi căftări di heghemonie. Arămânea necesitatea a securitatil’ei militarâ, di care avea ananghe ţările europeane şi aţeale di-tru nordul a continentului american. Adunarea a luştor la masa a negocierilor nu eara unâ tihisire, multe şi determinante ligături istoriţe hiinda în funcţiune întrǎ ţeale dauă mealuri a Atlanticului di Nordu. În cursul a anului 1948, ndauâ iniţiative di apărare şi securitate comună, pricum Tratatulu di la Bruxelles şi Uniunea Europei di Vestu, da semnalul că, în contextul a li impunire a Uniunil’ei Sovieticâ azvingâtoare şi conduse di Stalin, Vestul democratic lipseaşte să si unească programatic. A ţilor 5 di la Bruxelles — Belghia, Olanda, Luxemburg, Franţa şi Marea Britanie — lâ si feaţirâ arada Portugalia, Italia, Norveghia, Danemarca, Islanda şi aţeale dauă nord-americane, SUA şi Canada, şi semnarâ Tratatulu di la Washington, baza juridică a ţeea ţi numim, di 65 di an’i, NATO — Organizaţia a Tratatului Atlanticului di Nordu.

Marius Tiţa, 05.04.2014, 19:00

La bitisita a doilui polim mondial, omenirea şi cama multu european’il’i avurâ şansa a unor politician’i şi analişti care achicâsea ţi si faţe. Pericolul nu avea tricutâ unâoarâ cu avinarea di la puteare a reghimului hitleristu di-tru Ghirmânie. La Estu si muta unâ mare puteare, aliată di conjunctură până atumţea, iara în Europa naţionalismile di tute truliile eara etime să u l’ia di la cap cu divizarea a continentului. În plan economic, si năştea greu şi maşi pri-tru genialitatea a unor oamien’i politiţ, ideea a integraril’ei economicâ şi renunţarea la naţionalismul economic pi care s-au constituitâ multe polime şi căftări di heghemonie. Arămânea necesitatea a securitatil’ei militarâ, di care avea ananghe ţările europeane şi aţeale di-tru nordul a continentului american. Adunarea a luştor la masa a negocierilor nu eara unâ tihisire, multe şi determinante ligături istoriţe hiinda în funcţiune întrǎ ţeale dauă mealuri a Atlanticului di Nordu. În cursul a anului 1948, ndauâ iniţiative di apărare şi securitate comună, pricum Tratatulu di la Bruxelles şi Uniunea Europei di Vestu, da semnalul că, în contextul a li impunire a Uniunil’ei Sovieticâ azvingâtoare şi conduse di Stalin, Vestul democratic lipseaşte să si unească programatic. A ţilor 5 di la Bruxelles — Belghia, Olanda, Luxemburg, Franţa şi Marea Britanie — lâ si feaţirâ arada Portugalia, Italia, Norveghia, Danemarca, Islanda şi aţeale dauă nord-americane, SUA şi Canada, şi semnarâ Tratatulu di la Washington, baza juridică a ţeea ţi numim, di 65 di an’i, NATO — Organizaţia a Tratatului Atlanticului di Nordu.

Mesulu apriliu easte aţea ţi aduţe aminte simnarea a Tratatului di la Washington. Şi mǎrile evenimente a organizaţil’ei NATO si feaţirâ tru aprier. La 2 aprier 2004, flamura di stat a Româniil’ei eara mutatâ cheremonios pi catargul di la sediul NATO di Bruxeles, tru acordurile a imnului naţional, Deşteaptă-te, române!”, cânticulu patriotic ţi si avdzâ tru chirolu a dramaticâl’ei Revoluţie românâ anticomunistâ, di-tru 1989. Atumţea eara lansată iarav’inearea nâpoi a Românii’ei tru bana internaţională, în Europa democratică, acolo iu l’i si interzise, di cătrǎ ocupaţia sovietică postbelică, să si aflâ. România feaţe primil’i paşi di imnat catrǎ NATO, stabilinda contacte cându ninca exista Tratatulu di la Varşovia, replica a lagărului comunistu la NATO. Manfred Woerner, emblematiculu secretar general a NATO di-tru aţel chiro, fu printrǎ primil’i lideri occidentali ţi vizitarâ Bucureştiul. Tru apriliu 2008, la Bucureşti si ţânu tradiţionalul şi prestigiosul summit a organizaţil’ei NATO, adunarea a şefilor a statilor membre şi a ţilor partenere. Participǎ la summitulu NATO di la Bucureşti inclusiv preşidintele Putin a li Rusie, conform a mecanismilor di colaborare dintrǎ NATO şi Rusia di-tru aţel momentu.

Tru 2014, aniversarea a 10 an’i di la aderarea a Româniil’ei la NATO aflâ organizaţia nordu-atlantică într-unâ ecuaţie internaţională di securitate extrem di complicată. Lordul britanic Ismay, primulu secretar general a NATO, easte citat di multe ori cu celebra a lui frază dispre rolul NATO, pi care îl videa ca hiinda aţel tra sâl’i pi americanl’i arada, şi pi ruşi în afoară. Puţân’i vrea-s putea vârâoarâ s-dzâcâ, ma multu după bitisita a polimului araţe, dispariţia a Uniunil’ei Sovieticâ şi extindirea NATO şi a Uniunil’ei Europeanâ spri Estu că va zburâm, diznou, dispre balanţa, ziga internaţională di puteare în termen’il’i sintetizaţ di lordul Ismay. După goada crimeeană dată di Rusia a echilibrului internaţional, NATO agiundze diznou unâ necesitate trâ lumea civilizată, hiinda singurulu elementu concret şi eficientu într-unâ apărare comună cu hâire. Principiulu a muschetarilor a lu Dumas “tuţ trâ un, şi un trâ tuţ” si aflâ şi tru Articolul 5 care transformă un atac contra a unui membru a NATO într-un atac contra NATO şi a iţe membru a lui, promiţânda acţiune şi reacţie, inclusiv în termeni di forţă armată, totul avânda în videare “securitatea nordu-atlantică”. Tratatulu di la Washington, cu a lui Articol 5, fu semnat aoa şi 65 di an’i, pi 4 apriliu 1949, iara actualitatea a lui v’ine iara, sertu şi niafectat di chiro, tru actualitatea a relaţiilor internaţionale.