Imnatulu a doilui polim mondial

Ninca di-tru prota dzuuâ a anului 1945 eara clar că Ghirmǎnia nazistă nu mata are niţiunǎ şansă, că si îndreaptă spri înfrândzirea a l’ei tru al doilea polim mondial. Întreg anulu 1944 avea imnatâ greu cu cheadiţe trâ trupile a lu Hitler şi a aliaţâlor a lui. Tru gh’ianar 1945, armatile ghirmane iniţia ultimile ofensive tru Vestu, în Alsacia, ama şi spri Belghia şi Olanda. Armata sovietică alumta deja tru Polonia şi Ungaria, intrânda tru gh’ianar 1945 şi în Varşovia şi Budapesta. În Pacific, japonezil’i îşi arunca sinucigaşil’i kamikaze contra a flotâl’ei americanǎ. Aşi, ma că 1944 fu “arhiusita a bitisitâl’ei”, anulu alantu si feaţe “disperarea criminală bitisitâl’ei”. Ghirmǎnia şi Japonia continuarǎ să alumtǎ, ama nu di pi unǎ poziţie di apărare, tru care logica cǎfta şi unǎ şi ţiva salvare a v’initorului, păstrarea a forţilor trâ bana di după polim. Aţel’I ţi avea pimtǎ lumea tru aţist conflictu continua să stabilească mira a ţărilor a lor, iara opţiunea eara unǎ singură, alumta până la final, până la distrudzirea a unuia di combatanţâ. Iara distrudzirea, eara clar, vrea să si abată asupra a lor. Teritoriul istoric ghirman urma să hibǎ cusuit di la un cap la alantu di bombardamentile aliate, iara, tru Japonia, tut aţeauşi idia duşmǎnil’e până la finalul anihilator vrea să atragă primile bombardamente atomiţe di-tru istoria a omeniril’ei.

Marius Tiţa, 02.02.2015, 21:32

Ninca di-tru prota dzuuâ a anului 1945 eara clar că Ghirmǎnia nazistă nu mata are niţiunǎ şansă, că si îndreaptă spri înfrândzirea a l’ei tru al doilea polim mondial. Întreg anulu 1944 avea imnatâ greu cu cheadiţe trâ trupile a lu Hitler şi a aliaţâlor a lui. Tru gh’ianar 1945, armatile ghirmane iniţia ultimile ofensive tru Vestu, în Alsacia, ama şi spri Belghia şi Olanda. Armata sovietică alumta deja tru Polonia şi Ungaria, intrânda tru gh’ianar 1945 şi în Varşovia şi Budapesta. În Pacific, japonezil’i îşi arunca sinucigaşil’i kamikaze contra a flotâl’ei americanǎ. Aşi, ma că 1944 fu “arhiusita a bitisitâl’ei”, anulu alantu si feaţe “disperarea criminală bitisitâl’ei”. Ghirmǎnia şi Japonia continuarǎ să alumtǎ, ama nu di pi unǎ poziţie di apărare, tru care logica cǎfta şi unǎ şi ţiva salvare a v’initorului, păstrarea a forţilor trâ bana di după polim. Aţel’I ţi avea pimtǎ lumea tru aţist conflictu continua să stabilească mira a ţărilor a lor, iara opţiunea eara unǎ singură, alumta până la final, până la distrudzirea a unuia di combatanţâ. Iara distrudzirea, eara clar, vrea să si abată asupra a lor. Teritoriul istoric ghirman urma să hibǎ cusuit di la un cap la alantu di bombardamentile aliate, iara, tru Japonia, tut aţeauşi idia duşmǎnil’e până la finalul anihilator vrea să atragă primile bombardamente atomiţe di-tru istoria a omeniril’ei.

În ofensiva a lor spri Berlin, trupile sovietiţe, ama, ulterior, şi soldaţâl’i occidentali, arhiusirâ să discopere puvria a lagărilor di exterminare tru care naziştil’i avea adunată milioane di oamin’i, prota oarǎ evreil’i, ama şi alte minorităţ etniţe sau sexuale, inclusiv opozanţâ politiţ, cu singurulu scop tra sǎ-l’I vatǎmǎ, cât mai rapid şi mai eficientu. Aliaţǎl’i avea informaţii şi probe dispre politica genocidară a Berlinului, ama ofensiva rapidă în Europa l’i avea adusǎ faţă în faţă cu aţiste incredibile practiţ a reghimului nazistu. La 27 gh.ianuar 1945, deci aoa şi 70 di an’i, armata sovietică agiundze în localitatea poloneză Oswiecim, iu ghirman’l’i avea creată unǎ di-alethea uzină a moartil’ei, unǎ întreprindire umană destinată a vâtâmaril’ei a oam’n’ilor. Auschwitz, după numa ghirmanǎ cu care are intratǎ în istorie, fu aţel mai marile di lagările naziste, de faptu eara un complex di ma multe ahtǎri lagăre. Ţi cara cǎ naziştil’i vrurâ să aşteargă toarâle a sinistrâl’ei a lor activitate, ofensiva rapidă a sovietiţilor feaţe ca lagărulu Auschwitz să lǎ cadă în-tru mân’i aproape intactu, cu mulţâ suprav’iuţutiori, ama şi grǎmadile şi mǎghulile di cadavre ţi nu mata avea apucatǎ să hibǎ arse. Armatile sovietiţe descoperea maşinăria care, tru 1942, tru maşi ndoi meşi, avea vǎtǎmatǎ 12 di m’il’e di soldaţ sovietiţ cădzuţ în prizonierat. Dimensiunea infernală a lagărilor naziste di exterminare easte cunoscută pi dimplin în prezentu.

Tora suntu cunoscuţ şi aţel’I ţi suntu câbate, unil’i furǎ pedepsiţ imediat după polim, alţǎ bânarǎ avinaţ tută bana. Aţea ţi niţiun om nu reuşi să explicǎ şi niţiun om nu va sǎ poatǎ s-facǎ aestu lucru, di aform’ia cǎ aşi ţiva nu poate sibǎ explicat, easte cǎţe si agiumse la aţistă crimă oribilă, sistematică, tru care m’ila şi alte sentimente umane furǎ dicutotalui anihilate. Tru prota giumitate a ţistui an va sǎ rememorǎm evenimentile di-tru primulu polim mondial, di la a cure declanşare si împlini, anulu tricut, unǎ sută di an’i. Tru tut aţeluşi chiro, va sǎ parcurdzim, tru atmosfera a împliniril’ei a 70 di an’i di cându si feaţirǎ, ultimil’e jgl’ioate a ţilui de-al doilea polim mondial, un final care încoronǎ opera distructivă a ţilor responsabili (câbate) di ultima conflagraţie mondială. Va sǎ hibǎ evocate victorii şi mǎri comandanţâ militari, va sǎ si zburascǎ dispre fapte anălţătoare, ama şi dispre crime oribile, va sǎ descopirim bana a oamin’ilor simpli di atumţea, a tinerilor soldaţ cădzuţ pi fronturile a unui polim di niachicǎsire, va nǎ minduim la ţel’I morţâ fără cǎbate, acǎţaţ tru sândzirosulu angrenaj a unor idei zurle. Easte multă emoţie tru tut ţi poate sǎ si spunǎ dispre aţeale daule polimuri mondiale, unulu arhiusit amuşi un secol, altul bitisit amuşi 70 di an’i. Importantu, ama, easte să înviţăm cât mai multu di tot ţi si feaţe atumţea şi să avem putearea tra s-u evitǎm repetarea.

(Marius Tiţa)