Generatii si revolutii

Tru 1968, Franţa ama şi alte ţări europeane fură truduite di ună cu dialithea revoluţie a tinerilor. Prota si-au revoltată studenţâl’i, a lor lâ si feaţiră arada şi alţâ tineri, inclusiv lucrători di-tru mările uzine, într-unâ mutare soţială ţi trundui clasa politică. Societatea întreagă şi inclusiv speculaţia di natură filosofică, ahât di vrută a ţilui chiro, si alăxiră. Sociolodzâl’i agiumsiră la concluzia că “revoluţia” tinerilor di-tru 1968 fu protestul a generaţiilor di după doilu polim mondial faţă di societatea adrată di părinţâl’i şi bunil’i a lor pâpân’i. Avea tricută 24 di an’i di la eliberarea a Franţâl’ei di sum ocupaţia nazistă, ţara si avea refăcută, soţietatea arhiusea să ofere bunăstare ama a tinerilor nu lâ eara indiferentu cum si veade societatea a v’initorului a lor. Fu ună cu diaver priluare di responsabilitate. La 25 di an’i di la Revoluţia anticomunistă di-tru 1989 din România poate să si spună că eara trâ aştiptare unâ reacţie protestatară a tinerilor a luştor dzâle faţă di tipulu di societate în care prinde să bâneadză. Contestarea globală, antisistem, di-tru aeste dzâle fu declanşată di incendiul dintr-un club, tru chirolu a unui concert rock, cu multu di mulţâ morţâ şi răniţ.

Marius Tiţa, 08.11.2015, 22:39

Tru 1968, Franţa ama şi alte ţări europeane fură truduite di ună cu dialithea revoluţie a tinerilor. Prota si-au revoltată studenţâl’i, a lor lâ si feaţiră arada şi alţâ tineri, inclusiv lucrători di-tru mările uzine, într-unâ mutare soţială ţi trundui clasa politică. Societatea întreagă şi inclusiv speculaţia di natură filosofică, ahât di vrută a ţilui chiro, si alăxiră. Sociolodzâl’i agiumsiră la concluzia că “revoluţia” tinerilor di-tru 1968 fu protestul a generaţiilor di după doilu polim mondial faţă di societatea adrată di părinţâl’i şi bunil’i a lor pâpân’i. Avea tricută 24 di an’i di la eliberarea a Franţâl’ei di sum ocupaţia nazistă, ţara si avea refăcută, soţietatea arhiusea să ofere bunăstare ama a tinerilor nu lâ eara indiferentu cum si veade societatea a v’initorului a lor. Fu ună cu diaver priluare di responsabilitate. La 25 di an’i di la Revoluţia anticomunistă di-tru 1989 din România poate să si spună că eara trâ aştiptare unâ reacţie protestatară a tinerilor a luştor dzâle faţă di tipulu di societate în care prinde să bâneadză. Contestarea globală, antisistem, di-tru aeste dzâle fu declanşată di incendiul dintr-un club, tru chirolu a unui concert rock, cu multu di mulţâ morţâ şi răniţ.

Reacţia a sistemului, a clasâl’ei politică la aţistă dramă, arucă în aer arăvdarea a soţietatil’ei românească ţi, pri-tru proteste masive, spontane, caftă “resetarea” a clasâl’ei politică, aţea cari-şi lo sarţina trâ exercitarea a putearil’ei, adoptaril’ei a nomurilor şi administraril’ei a li Românie. Zborulu, termenulu, di-tru lumea IT easte cât si poate di uidisit trâ aestă desfăşurare di forţe novatoare care nu mata si încheadică tru detalii ţi fac ca societatea să si veadă ca ună geadeie cu peatiţ-peatiţ, agiumtă nifuncţională. Easte uidisit di aform’ia că universul IT easte ună caracteristică a tinerilor contestatari di astăndzâ, easte noulu nivel a li civilizaţie tru care aţel’i tineril’ bâneadză, tru chiro ţi conducătoril’i a lor legali arămân într-ună lume vetustă, dominată di corupţie şi ineficienţă, incapabilă tra s-facâ lucru bun dinintea a provocărilor a li societate contemporană. Ţi cara că si credea că reţealile sociale şi di comunicare pi internet amână sau anulează revolta, oara aestă, “toamna românească” fu detonată pri-tru mobilizarea online. Inclusiv noţiunea di tinirame are evoluată, nu mata putem să zburâm di ună limită di vârstă, iuva în varliga a ţilor 20 an’i că di mentalităţ moderne şi opţiun’i ţi reacţioneadză şi evolueadză. Altă turlie, majoritatea politician’ilor şi a membrilor a sistemului contestat astăndză au sum 40 di ani, chiro tru care mulţâ protestatari tricurâ di aestă vârstă.

Nu maşi ca ună metaforă ţi şi ca ună observaţie concretă, putem s-dzâţim că protestataril’i di pi strădzâle a Româniil’ei di azâ suntu ca aţel’i care au participată la concertul traghic di-tru 30 di sâmedru, di la clubulu Colectiv din Bucureşti: adolescenţâ, studenţâ, masterandzâ, unil’i şi cu doctoratulu, arhitecţâ, medici, muzician’i şi artiştâ vizuali, rockeri şi adepţâ a altor genuri muzicale, lume bună şi v’ie care nu mata va să tacă şi are curajulu să îşi caftă ndreptul la v’initor. Ca şi tru 1968, sloganurile a demonstranţâlor va să arămână în istorie. Tora di oară, ţeale strigate sau afişate tru nopţâle arăţ a câsâbadzâlor a li Românie adară un program strateghic trâ v’initorulu a societatil’ei românească: eradicarea corupţil’ei, afirmarea a competenţâl’ei, “resetarea” a clasâl’ei politică, spunirea a lucrilor în faţă şi sancţionarea a ţilor ţi sntu câbate, modernizarea a societatil’ei şi scoatirea a bâsearicâl’ei di-tru lucrile publiţe, şanse dimpline acasă la el’i trâ tineril’i a Româniil’ei, flexibilizarea a banâl’ei politică, un v’initor modernu şi dişcl’is trâ România. Sigur, nu li avem bitisitâ mesajile ţi si pitrec tru aţiste dzâle, nu pi telefoanile mobile ţi directu di-tru mesea a coloanilor di demonstranţâ. Eale suntu multe şi inteligentu spuse, sunt strigăte disperate ama şi decizii morale clar afirmate. Şi mata suntu şi lăcrim’i trâ aţel’i care murirâ tru incendiul di la clubulu din Bucureşti, di aform’ia că demonstranţâl’i vor ca alxirile şi revoluţiile a societatil’ei românească să nu mata apărn’ească, ca tru 1989 şi ca tru anulu aestu, di la jertfa a tinerilor. (Marius Tiţa)