Democraţia în Libia
Ninte cu un an, dictatorlu libian Muammar Al Gaddafi făţea eforturi fandastiţe şi sândziroase tra să mai acaţâ ninca unâ dzuâ di 1 agheazmăciune. Eara data emblematică a existenţâl’ei a lui, dzua di-tru anlu 1969 în care, la 27 di an’i, conduţea un grup di militari ţi deadirâ goada di stat contra a monarhului din frâmtea a Libil’ei, tru elipsea aţistui. Di-tru aţel momentu acâţă unâ spirală ale creaştire a putearil’ei a tinirului ofiţer până la cote extreme. Eara chirolu a liderilor naţionalişti arab’i ţi, di pi poziţii di forţă, promitea puterea a populilor ţi li conduţea. Mulţâ di el’i colabora dipustres (strânsu) cu Uniunea Sovietică şi statile comuniste, şi ţânea tutnâoarâ suţitatea capitalistă tru suţatâ.
Bashar Kishawi (بشار القيشاوي), 13.09.2012, 17:58
Ninte cu un an, dictatorlu libian Muammar Al Gaddafi făţea eforturi fandastiţe şi sândziroase tra să mai acaţâ ninca unâ dzuâ di 1 agheazmăciune. Eara data emblematică a existenţâl’ei a lui, dzua di-tru anlu 1969 în care, la 27 di an’i, conduţea un grup di militari ţi deadirâ goada di stat contra a monarhului din frâmtea a Libil’ei, tru elipsea aţistui. Di-tru aţel momentu acâţă unâ spirală ale creaştire a putearil’ei a tinirului ofiţer până la cote extreme. Eara chirolu a liderilor naţionalişti arab’i ţi, di pi poziţii di forţă, promitea puterea a populilor ţi li conduţea. Mulţâ di el’i colabora dipustres (strânsu) cu Uniunea Sovietică şi statile comuniste, şi ţânea tutnâoarâ suţitatea capitalistă tru suţatâ.
Practic, niţiunâ di mările state arabe nu ascăpăt di aestu model iară aţea ţi si feaţe în timpul a primuvearâl’ei arabâ”, arhiusitâ în Tunisia, fu tamam darea lanâparte aţistor stări di faptu, darea lanâparte a liderilor istoriţi şi autoritari, adevărate mituri intangibile, di la conduţirea a statilor a lor. Putem s-dzţim că proţeslu arhiusit în Tunisia nu si bitisi cu Gaddafi, în Libia, şi continuă unâ turlie i altâ în Siria. Dictatorul libian fu data lanâparte relativ agho’na di unâ revoltă populară susţânută pi faţă di puterile europeane şi forţile NATO. Anlu tricut, pi 20 octombriu, Gaddafi insuşi cade întru mâna a rebil’ilor şi easte linşat pur şi simplu, ca tru alte exemple istoriţe di dictatori cădzuţ întrumân’ile a popolului obligat până atumţea să îl’i aduleadzâ.
După vizionarea schenilor terifiante di-tru chirolu cu acâţarea v’iu al Gaddafi şi a îndilungatâl’ei expunire a corpului, Libia inşi tru şcurto chiro di-tru din atenţie. Easte ndreptu, situaţia din Siria evoluă di unâ ahtare manieră că li înlocui în atenţia publică mondială Libia şi alte hâbări dispre continuarea revoluţiilor democratiţe din lumea arabă. Anlu aestu, data di 1 septembriue easte gulită total di conţânut trâ libian’i, easte prima dată cându aţistă zi va sâ treacâ fără Gaddafi şi fără importanţa pi care aestua l’i-u avea ataşatâ. Anlu aestu, Libia va u treacâ dzua di 1 septmebriu cât si poate di cama di aradâ. Ma multu, va sâ aibâ un parlamentu aleptu, unâ adunare reprezentativă a cetăţean’ilor a l’ei.
La un mes di la aleadzirile di-tru 7 alonar, Congresul Gheneral Naţional îsi constitui şi u priluă putearea în Libia di la Consiliul Naţional di Tranziţie, ţi conduse ţara di la căderea al Gaddafi şi başi di ninte di aestu evenimentu, cându alupta trâ darea lanâparte a dictatorului libian. Trâ prima oarâ tru aestu crat arab di-tru nordul ale Africâ putearea easte transferată di la un diţânător la altul în mod paşnic. Ma multu, aţel’i ţi priloarâ putearea suntu 200 di aleptâ a popolului, votaţ di libian’i cât si poate di democratic tru aţiste condiţii di consolidare a libertatil’ei în patrida lor. Congresul Gheneral Naţional, adunarea alepţâlor a farâl’ei libianâ, şi-aleapse ca prişeadinte un cunoscut opozantu a reghimului Gaddafi şi, câte nheamâ, va sâ lipseascâ să raspundă a aştiptărilor extrem di importante dinintea a cure si află, trâ democratizarea şi evoluţia v’initoare a Libil’ei.
În ciudia a situaţil’ei extrem multu mintitâ în care si afla amuşi un an, evoluţia democratică a Libil’ei poate sibâ considerată unâ di aţeale ma bunile, fără ezitări, fără convulsii ică surprize, fără vehicularea unor formule ciudioase. Si m’earse pi calea a consolidaril’ei ale puteare democraticâ, pri-tru consumarea tru niţe un an a interimatlui a Consiliului di tranziţie, şi accentul pi rolul a instituţiilor aleapte a statului libian. Succesul a unui ahtare proces într-un stat asociat cu violenţa şi arbitrariul poate sâ si constituie ca iurnecă trâ alante state arabe aflate în duriroase căftări a unei banâ normalâ, care să permită progresul şi democraţia tru suţităţile recentu eliberate di cordzâle şi hamurile a unor reghimuri totalitare.
12.aug.2012,
