UE27. Ce urmează?

Ecuaţia relaţiilor dintre Londra şi Bruxelles a devenit una cu multe necunoscute odată cu părăsirea Uniunii Europene de către Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, după 47 de ani de apartenenţă.

Corina Cristea, 07.02.2020, 12:27

Ecuaţia relaţiilor dintre Londra şi
Bruxelles a devenit una cu multe necunoscute odată cu părăsirea Uniunii
Europene de către Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, după 47
de ani de apartenenţă. E un moment interesant şi critic în acelaşi timp, pentru
că el deschide un anumit tip de evoluţie şi pentru construcţia europeană, a
apreciat, la Radio România, ambasadorul român în Regatul Unit, Dan Mihalache:

Până la urmă este o premieră
absolută, este prima ţară care părăseşte UE, după foarte mulţi ani, un demers
cu foarte multe necunoscute despre ceea ce se va întampla cu Marea Britanie,
dar şi ceea ce se va întâmpla, pe de altă parte, cu viitorul UE. Sunt
necunoscute care ţin de foarte, foarte multe lucruri, de la statutul
cetăţenilor şi până la chestiuni de detaliu care privesc, nu ştiu, cum circulă
avioanele, care e nivelul de taxare. Sunt mii de fire care, de-a lungul anilor,
au legat Marea Britanie nu doar din punct de vedere legislativ de UE. Iar desfacerea
şi refacerea acestor fire va fi un proces complex care va trebui urmărit. E,
dacă vreţi, o aventură istorică, prima mare aventură istorică a acestui secol.
Iar aceasta schimbă foarte, foarte multe lucruri în raport cu ceea ce percepeam
noi ca o lume cu o direcţie extrem de stabilă, legată de UE, legată de
extindere, legată de consolidarea Uniunii Europene. Iată că o ţară a ales un
drum separat.

Perioada de tranziţie a început la 1 februarie 2020 şi va
dura 11 luni, putând fi prelungită o singură dată cu un an sau doi. UE poate
oferi Londrei un acord comercial ”extrem de ambiţios”, care să includă tarife
şi cote zero, dar şi multe servicii, cu condiţia, însă, ca Regatul Unit să
respecte acum şi în viitor standardele UE, a anunţat, la scurt timp, negociatorul-şef
pentru Brexit al blocului comunitar, Michel Barnier. La Londra, premierul Boris
Johnson spune, în acelaşi timp, că nu va accepta ca Bruxelles-ul să
condiţioneze încheierea unui acord de respectarea regulilor europene, la fel
cum nici UE nu trebuie să fie obligată să respecte regulile britanice. În
primul său discurs de după Brexit, Boris Johnson a vorbit despre ocazia pe care
o are Marea Britanie de a redeveni un promotor al comerţului liber. El a
menţionat noile acorduri comerciale pe care doreşte să le încheie cu ţările din
Commonwealth şi cu Statele Unite, negocierile urmând să înceapă chiar din acest
an.

Analistul economic Constantin Rudniţchi atrage atenţia că situaţia nu este
una tocmai simplă şi că urmează un proces destul de dur, de pragmatic, în care
fiecare dintre părţi va încerca să aibă un tip de beneficiu sau să impună un
tip de abordare economică:

Ceea
ce ştim este că se va trece la negocierea unui acord comercial. Analiştii străini spun că se intră într-un
teritoriu al necunoscutului, într-o zonă crepusculară. Ştim doar că se va negocia, încep negocierile pe acordul comercial, dar
nu ştim când se vor termina. Sigur că avem nişte repere. Primul reper este că
toată lumea şi-ar dori un acord de taxe zero, adică să nu existe taxe vamale,
nici bariere tarifare sau netarifare între cele două zone, dar să vedem dacă
este posibil. Sunt mulţi analişti care spun că acest lucru este foarte greu de
realizat.

De ce? Pentru că, pe de o parte, Uniunea Europeană îşi propune un tip
de integrare mai adâncă, o integrare pe care Marea Britanie înţelegem că a
respins-o, îşi propune un foarte ambţios pact pe energie şi pe mediu, un
green deal care va aduce costuri în UE. Şi atunci sigur că n-ai cum
să nu ţii cont de aceste costuri în raport cu celelalte zone economice ale
lumii. Va fi o problemă în ceea ce priveşte
libertatea forţei de muncă înspre Marea Britanie, şi atunci va trebui să vedem
care este abordarea europeană şi cea britanică din acest punct de vedere. Adică
dacă se va merge cu un pachet comun – libertatea de mişcare a capitalurilor, a
mărfurilor şi a forţei de muncă – s-ar putea să fie o mare problemă, britanicii
încercând să găsească nişte soluţii, să pună nişte filtre apropo de cei care
merg să lucreze acolo.

Cu toţii avem de pierdut în urma Brexitului, fie că
vorbim de pierderi financiare – Marea Britanie fiind un contributor important
la bugetul UE, fie că vorbim, pur şi simplu, de pierderi de prestigiu,
consideră doctorul Mihai Sebe, de la Institutul
European din România:

Să nu
uităm că Marea Britanie joacă un rol important pe plan militar, iar dacă este
să discutăm de prezenţa academică, putem spune că după Brexit nici o
universitate din UE nu va mai fi în top 25 universităţi. La fel, chiar dacă
este prezentată de o parte a clasei politice ca fiind o mişcare triumfalistă,
putem spune, simplificând, că ieşirea Marii Britanii din UE prezintă poate
apogeul unei perioade îndelungate de pierdere a prestigiului Marii Britanii pe
scena internaţională.

Un proces început, putem spune, chiar după Primul
Război Mondial, prin retragerea treptată de pe scena globală în favoarea altor
actori importanţi, adaugă Mihai Sebe.