Situaţia presei româneşti în afara graniţelor

“În ţările non-UE unde trăiesc importante comunităţi de români nu s-au implementat încă mecanisme de susţinere de către stat a presei în limba minorităţilor, bazate pe criterii stricte şi obiective,...

Corina Cristea, 11.10.2013, 10:05

“În ţările non-UE unde trăiesc importante comunităţi de români nu s-au implementat încă mecanisme de susţinere de către stat a presei în limba minorităţilor, bazate pe criterii stricte şi obiective, aplicate egal pentru toate mijloacele de informare în masă. În procesul de finanţare a mass-media continuă să fie aplicate mecanisme discriminatorii prin care se susţin doar anumite publicaţii, şi acelea doar în măsura în care au o politică editorială proguvernamentală.”

Sunt doar câteva dintre ideile subliniate într-un raport privind situaţia presei în diaspora românească – document întocmit de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români şi care conţine o relatare succintă a unor evenimente care, spun autorii, caracterizează situaţia precară a presei de limba română din ţările vecine, unde trăiesc importante comunităţi de români. Raportul a fost prezentat, recent, la Bruxelles, la o dezbatere cu tema “Conservarea culturii româneşti în afara graniţelor”, organizată de europarlamentarul Norica Nicolai, care a precizat că ar putea cere în cazul Serbiei condiţionarea deschiderii negocierilor de aderare la capitolul Cultură” de îmbunătăţirea reală a situaţiei comunităţii româneşti din această zonă: În ceea ce priveşte Serbia, unde eu am o mare amărăciune, cred că momentul pentru a face ceva pentru comunitatea română e acum. Dacă o vom sprijini în continuare necondiţionat să deschidă capitole de negociere probabil comunitatea noastră va avea acelaşi tratament discriminatoriu din partea statului sârb. În momentul de faţă începe capitoul 23, capitol de cultură, şi voi face în continuare presiuni prin scrisori la colegii mei ca această deschidere de capitol să fie condiţionată de angajarea reală şi de implementarea angajamentelor pe care Serbia şi le-a luat.”

Luarea de poziţie survine în condiţiile în care Belgradul nu şi-a respectat angajamentul de a introduce studiul limbii române în şcolile din Valea Timocului de la 1 septembrie, folosindu-se în acest sens de un sondaj manipulator în ceea ce priveşte dorinţa copiilor români de a studia în limba maternă şi creând o confuzie intenţionată.

Norica Nicolai despre poziţia autorităţilor sârbe privind îndeplinirea angajamentelor în materie de minorităţi: Avem un răspuns absolut parţial şi jenant. Într-un chestionar manipulator au creat şi a doua limbă – „Graiul vlah” – şi fără îndoială au făcut acest chestionar în populaţiile în care nu sunt românii majoritari, excluzând accesul la studiul în limba română din partea copiilor în Valea Timocului. Ceea ce nu este corect, este o acţiune prezentată trunchiat de Guvernul sărb la Buxelles, manipulatoare şi absolut neonestă”.

Deşi în Voivodina comunitatea românească beneficiază de mass-media în limba română, în Serbia de nord-est, zonă denumită generic Valea Timocului, situaţia a rămas la fel ca în ultimii ani – practic nu există nici un fel de publicaţie tipărită, iar emisiunile de televiziune sau radio nu sunt prezente în mod continuu. Românii timoceni acuză lipsa accesului la informare prin absenţa unor emisiuni de radio sau televiziune în limba română şi cer autorităţilor sârbe să rezolve problema exact în felul în care sunt tratate din acest punct de vedere minorităţile naţionale din Voivodina.

Lucrurile nu stau mai bine nici în regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova, majoritar românofonă, unde mass-media româneşti nu mai există, iar comunicarea la orice nivel se face în grafia chirilică. Polina Cupcea, de la ziarul Naţional din Chişinău: Este o problemă în Transnistria pentru că presa de limba română practic nu există. De multe ori accesul jurnaliştilor români este îngradit în Transnistria la punctul de trecere Bender-Tiraspol, deseori noi nu avem acces. Jurnaliştii de presă scrisă trebuie să-şi ascundă echipamentul tehnic, cei de la TV au probleme mai mari pentru că echipamentul este mult mai mare şi ei atunci trebuie să traverseze cu barca. Asta într-o oarecare măsură taie din interes şi ei nu mai sunt cointeresaţi să vină şi să facă articole din Transnistria.”

Emisiunile în limba română sunt o mare problemă cu care se confruntă şi românii din regiunea Cernauţi şi din Ucraina în general. Doar câteva minute de emisie pe zi, programate la ore la care oamenii sunt la serviciu, fac ca, alături de recepţionarea posturilor de televiziune româneşti doar cu investiţii foarte mari, comunitatea românească din zonă să fie ruptă de ţara de origine.

În ceea ce priveşte situaţia din Ungaria, în repetate rânduri misiuni internaţionale formate din mai multe instituţii de presă printre care şi cele aparţinând minorităţilor naţionale au atras atenţia că noua lege a presei afectează grav libertatea presei.

Iar în Bulgaria, spun autorii raportului, nu există programe de radio sau de televiziune în limba română destinate comunităţilor româneşti.

Subliniind importanţa folosirii limbii naţionale de către cetăţeni în administraţie, în şcoală sau pentru informare prin mass-media, Norica Nicolai a pledat pentru un sprijin real din partea autorităţilor de la Bucureşti, prin crearea unei strategii pe termen mediu şi lung de promovare a culturii şi identităţii româneşti.