Siria – un algoritm din ce în ce mai complicat

Preşedintele Bashar al-Assad este un om lipsit de conştiinţă care împreună cu Rusia şi Iranul nu doresc pace în Siria.

Corina Cristea, 14.04.2017, 10:15

Preşedintele
Bashar al-Assad este un om lipsit de conştiinţă care împreună cu Rusia şi
Iranul nu doresc pace în Siria. Declaraţia a fost făcută de ambasadorul american
la Organizaţia Naţiunilor Unite, doamna Nikki Haley, după ce o reuniune a
Consiliului de Securitate consacrată condamnării recentului atac chimic din
Siria s-a încheiat fără a fi adoptată vreo rezoluţie. Catalogat
drept inuman, de o cruzime fara echivalent şi crimă de razboi de către
secretarul general al ONU, Antonio Guterres, atacul chimic din 4 aprilie din
provincia rebelă Idleb, din nord-vestul Siriei, s-a soldat cu moartea a zeci de
civili, între care şi copii, şi peste 150 de răniţi, potrivit Observatorului
Sirian pentru Drepturile Omului.

Nu putem închide ochii în faţa acestor
fotografii, a declarat în faţa Consiliului de Securitate ambasadorul
Statelor Unite ale Americii, prezentând imagini cu victime ale atacului cu gaz
letal din Siria. Relatează din Washington corespondentul Radio România, Doina
Saiciuc: Atacul poartă marca
regimului Assad care şi-a atacat propria populaţie cu arme chimice de trei
ori, a spus doamna Haley. Oameni murind, încercând să se agaţe de
încă o respiraţie. Nikki Haley a sugerat că în cazul în care Consiliul de
Securitate eşuează încă o dată în a acţiona, Statele Unite ar putea să o facă:
când Consiliul de Securitate eşuează în mod constant să acţioneze în mod
colectiv, există momente în care statele sunt nevoite să acţioneze în nume
propriu. În numele victimelor, sper că ceilalţi membri ai acestui Consiliu vor
dori să acţioneze.

Ceea ce s-a
şi întâmplat, două zile mai târziu zeci de rachete de croazieră americane
distrugând o bază aeriană din Siria, de unde ar fi fost
lansat atacul chimic pus pe seama guvernului de la Damasc. Preşedintele
american, Donald Trump, a explicat că a ordonat bombardarea acestei baze pentru
că regimul Assad a folosit incontestabil armament chimic împotriva unor oameni
nevinovaţi, cu încălcarea convenţiilor internaţionale. Nu de aceeaşi părere
este, însă, şi Rusia, care afirmă că atacul
asupra unui stat al cărui Guvern luptă împotriva terorismului este conform
aşteptărilor extremiştilor, creează ameninţări suplimentare ale securităţii
regionale şi globale. De asemenea, Moscova consideră ca acuzaţiile
potrivit carora armata siriana ar fi folosit arme chimice asupra civililor în
provincia Idlib, pe 4 aprilie, nu corespund cu realitatea.

La Moscova,
Ministerul rus al Apărării a prezentat
propria sa variantă a incidentului cu arme chimice. Potrivit acestuia, aviaţia
siriană a bombardat un mare depozit de muniţie din estul localităţii Khan
Sheihun pe teritoriul căruia se afla şi o facilitate de fabricat proiectile
umplute cu substanţe toxice. Această muniţie era livrată şi în Irak, unde
folosirea armelor chimice de către terorişti a fost demonstrată de autorităţi
şi organizaţiile internaţionale. Aceeaşi muniţie chimică a fost folosită şi de
radicalii sirieni toamna trecută la Alep, cazurile respective fiind documentate
de experţii militari ruşi, susţine Moscova. În
Siria, opoziţia a avertizat că atacul pune în discuţie negocierile mediate de
Organizaţia Naţiunilor Unite la Geneva care, până acum, nu au condus nicăieri,
în timp ce la Bruxelles şefa diplomaţiei europene Federica Mogherini, a pledat
pentru un efort puternic în favoarea negocierilor de pace. Care sunt şansele
de stabilizare a teritoriului sirian, în toată această matrice din ce în ce mai
complicată?

Invitat la Radio România, profesorul universitar
Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane,
explică : Din păcate, Siria, care era un exemplu de stabilitate, chiar până în
anii ’80, cu Hafez al-Assad, pe care toată lumea îl elogia pentru înţelepciunea
sa de mare strateg în Orientul Mijlociu şi Apropiat, a devenit epicentrul unei
crize de durată, placa turnantă din care se propagă unde care destabilizează
întregul Orient Mijlociu în sensul larg al său. Este o criză aproape fără
sfârşit, pentru că atâtea interese se întretaie, nu numai ale actorilor locali,
dar şi ale puterilor regionale vecine şi ale marilor puteri. Este clar că Statul Islamic nu este un produs
al teologiei islamice, absolut, ci al geostrategiei din Orientul Mijlociu şi Apropiat.
Este şi dorinţa suniţilor de revanşă împotriva şiiţilor, pentru că suniţii
vedem că şi-au pierdut puterea în Liban, în Palestina, în Siria. Şi în Irak, desigur. În pofidapreocupăriigenerale
pentru găsirea unei soluţii, situaţia din Siria devine tot mai complicată. Şi
aceasta pentru că, spun analiştii, nu este vorba doar de confruntările interne,
de diferitele facţiuni şi tabere, este vorba şi de interesele regionale, de
interesele geopolitice şi geostrategice din acea zonă, din ce în ce mai accentuate.
Cea mai recentă rundă de convorbiri pentru pace în Siria, la sfîrşitul
lunii martie, s-a încheiat, la Geneva, fără nicio reuşită semnificativă.