România, de 10 ani în NATO (reluare)

10 ani de la aderarea României la NATO coincid cu cea mai mare criză de securitate din regiune, decizia Crimeei de a nu mai face parte din Ucraina şi a se alipi Rusiei ridicând serioase semne de întrebare în legătură cu evoluţiile care vor urma în zonă.

Corina Cristea, 18.07.2014, 13:07

Un motiv în plus pentru Alianţa Nord-Atlantică să-şi adapteze strategiile la provocările actuale sau viitoare. Două direcţii sunt importante în luarea deciziilor, sublinia premierul român, Victor Ponta, în cadrul unui simpozion organizat la Bucureşti pentru a marca 10 ani de apartenenţă la Alianţă – un spaţiu economic comun al NATO, dar şi o extindere a securităţii militare către ţările care şi-au manifestat dorinta de a intra în Uniunea Europeană.

Victor Ponta: Eu cred că NATO are obligaţia, şi noi ca ţară membră NATO, ca la summitul din septembrie să discutăm în mod concret şi real despre ce strategie are NATO legată de Republica Moldova, de Georgia, de Ucraina. Altfel, doar promisiuni şi doar îndemnuri pentru aceste ţări nu vor fi suficiente.”

Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu aprecia, la rândul său, că profilul NATO trebuie adaptat unui societăţi aflate în continuă schimbare: Construirea unor capacităţi de apărare este importantă, chiar dacă uneori dezvoltarea stării militare pare excesivă. La această nouă răscruce de drumuri în lumea globalizată, importantă este nu atât alegerea unui drum sau altuia, cât capacitatea de a anticipa unde duc acele drumuri. Sau, alte drumuri noi care se pot deschide într-un secol de transformări neaşteptate în care jocul riscurilor şi actorii se schimbă cu rapiditate.”

În cei zece ani ca membră a NATO, România a participat în teatrele de operaţiuni din Irak, Afganistan, Balcanii de Vest şi Nordul Africii, numărul militarilor implicaţi fiind de circa 40 de mii. 26 dintre aceştia au murit în misiuni, cei mai mulţi în Afganistan, iar 145 au fost răniţi. În tot acest timp, România a încheiat, pe de altă parte, parteneriate strategice, şi-a modernizat şi restructurat Armata la standardele Alianţei Nord-Atlantice. Pasul făcut în urmă cu un deceniu i-a adus României garanţia de securitate pe toate frontierele sale, dar şi certitudinea că cel care a oferit-o are capacitatea să o şi îndeplinească, spune istoricul Dorin Matei. În ceea ce priveşte poziţia României în cadrul Alianţei, Dorin Matei consideră:

Cred că vocea României a arătat în ultima vreme destul de bine în interiorul Alianţei Nord-Atlantice. România a insistat mereu pe nevoia de concentrare pe zona aceasta. A fost o discuţie întreagă despre zona mediteraneană că ar fi foarte importantă, fiindcă este cea prin care ar pătrunde foarte uşor terorismul în Europa, dar România continuu a insistat – şi iată că istoria îi dă dreptate – că această zonă est-europeană şi, mai ales, Marea Neagră unde sunt atâtea confllicte îngheţate, este una căreia trebuie să i se acorde toată atenţia.

Aş mai completa, apropo de redistribuirea forţelor NATO şi a atenţiei NATO, faptul că la începul anilor 1990 au existat acorduri între NATO şi Rusia potrivit cărora NATO se angaja să nu deplaseze în noile teritorii integrate în Alianţă forţe şi mijloace peste o anumită limită. Prin acţiunea Rusiei în Crimeea, NATO are mâinile dezlegate. Occidentalii, spre deosebire de ruşi, întotdeauna şi-au respectat angajamentele. În momentul de faţă, nu mai sunt obligaţi să le respecte şi şi vom vedea la următorul summit NATO cum se va purta discuţia despre redistribuirea inclusiv a forţelor şi a mijloacelor NATO în teritoriu.”

Consilierul prezidenţial pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă, Iulian Chifu, aminteşte că insistenţa României în legătură cu importanţa Mării Negre pentru Alianţa Nord Atlantică, pentru securitatea acestei regiuni, s-a remarcat începând cu Riga, când această componentă a apărut în declaraţiile finale ale summitului NATO, toate culminând în 2008 cu summitul de la Bucureşti în care această preocupare pentru securitatea la Marea Neagră a fost relevantă. Într-un interviu pentru Radio România, Iulian Chifu aminteşte, pe de altă parte:

Trebuie să subliniem întotdeauna relaţia specială pe care o avem cu SUA, parteneriatul strategic cu SUA şi am văzut cât de mult înseamnă acest parteneriat strategic, cat de mult aduce nu numai în domeniul militar şi politic şi de securitate, ci şi în domeniul economic, al dezvoltării economice şi în toate celelalte domenii”.

De altfel, aminteşte Chifu, acest parteneriat strategic şi-a dovedit viabilitatea chiar şi în această ultimă criză, pentru că am putut să vedem cât de repede capabilităţi militare ale Alianţei aparţinând SUA au venit să asigure statele care simţeau o anumită presiune sau percepeau ameninţări la adresa securităţii lor.