Republica Moldova, încotro?

Igor Dodon devine numărul unu la Chişinău la primele alegeri, după 20 de ani, în care cetăţenii Republicii Moldova şi-au votat direct şeful statului.

Bogdan Matei, 18.11.2016, 13:18

Contestaţiile din Justiţie, ale contracandidatei învinse, reformatoarea pro-europeană Maia Sandu, şi din stradă, ale societăţii civile, care acuză, la unison, fraudarea scrutinului, nu i-au permis socialistului rusofil Igor Dodon să-şi savureze victoria în alegerile prezidenţiale de duminică din Republica Moldova. La doar 41 de ani, acest economist care a ucenicit în politică la umbra fostului lider comunist Vladimir Voronin, înainte de a-şi disputa cu el favorurile Moscovei şi a-şi fonda propriul partid socialist, devine numărul unu la Chişinău la primele alegeri, după 20 de ani, în care cetăţenii Republicii Moldova şi-au votat direct şeful statului.

Până acum, acesta era ales de Parlament. OSCE, care a monitorizat campania şi votul, notează că finanţarea candidaţilor nu a fost transparentă şi că numeroşi alegători nu au putut vota din cauza lipsei buletinelor de vot. Observatorii interni acuză, la rându-le, îngrădirea dreptului de vot al cetăţenilor moldoveni aflaţi peste hotare, precum şi faptul că alegători din regiunea separatistă pro-rusă Transnistria, simpatizanţi ai lui Dodon, au fost transportaţi organizat, cu zeci de autobuze, la secţiile de votare. După scrutin, Dodon şi-a reluat într-un interviu acordat gazetei moscovite Izvestia – un brand celebru încă de pe când era oficios sovietic – temele din campania electorală.

Reorientarea Chişinăului către Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, ideea unui referendum de anulare a acordului de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană şi promisiunea că prima sa vizită ca şef de stat va avea loc la Moscova – nimic nu lipseşte din meniul diplomatic al socialistului şef. La Bucureşti, profesorul Iulian Chifu, preşedintele al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor Early Warning şi fost consilier prezidenţial de specialitate, a comentat pentru Radio România:

În ceea ce priveşte Republica Moldova, într-adevăr, suntem într-o altă realitate. Vorbim despre un stat care era oricum un stat de falie, iar alegerea lui Igor Dodon nu este cea mai bună veste pentru Bucureşti, având în vedere trecutul său şi afirmaţiile din campania electorală, respectiv programul său electoral. Dar, din nou, vorbim de bună vecinătate, vorbim despre un stat vecin şi vorbim despre un guvern şi un parlament care rămân în continuare proeuropene, chiar dacă preşedintele Dodon îşi doreşte alegeri anticipate şi să preia pe deplin puterea. O să trebuiască să cumpănim şi să vedem în perioada următoare cum se aşează politicile acestor două state, dar din nou, atât timp cât există continuitate pentru marii actori e puţin probabil să vedem lucruri atât de puternice.”

Experţii, citaţi de corespondenţii Radio România la Chişinău, avertizează că alegerea lui Dodon ar putea provoca turbulenţe în politica externă a republicii, iar în plan intern acesta va fi pus în imposibilitatea de a-şi realiza promisiunile electorale, fiindcă sprijinul financiar vine din vest – Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Uniunea Europeană şi România vecină. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Dodon să uzeze, în timp, de o retorică virulent antiromânească. El a ameninţat cu scoaterea în afara legii a formaţiunilor care militează pentru reunificarea cu România, cu retragerea cetăţeniei moldoveneşti acordată unor cetăţeni români ori chiar cu modificarea drapelului de stat, aproape identic cu cel românesc.

De la Chişinău, comentatorul politic Octavian Ţîcu: Discursul său moldovenist nu va fi înghiţit la Bucureşti. Eu cred că aici este mai degrabă vorba despre o capcană şi pentru Partidul Socialiştilor şi Igor Dodon, care, în condiţiile acestei imposibilităţi de îndeplinire a prevederilor campaniei electorale, vor fi într-un proces de decădere exact la fel cum s-a întâmplat şi cu Partidul Comuniştilor.”

Preşedintele României, Klaus Iohannis, s-a rezumat să anunţe, într-un comunicat, că „a luat act de votul exprimat de cetăţenii Republicii Moldova”. El pledează pentru asigurarea stabilităţii interne, continuarea reformelor şi a parcursului european. Şi Guvernul român speră că instituţiile din Republica Moldova vor colabora pentru a continua drumul spre Europa. În niciunul din cele două comunicate nu este menţionat numele lui Dodon. Klaus Iohannis foloseşte doar sintagma „noul preşedinte al Republicii Moldova”, despre care spune va trebui să dea dovadă de înţelepciune şi echilibru în mandatul său.

Profesorul Chifu avertizează, însă, asupra setei de putere a socialiştilor ex-comunişti conduşi de noul şef al statului: În momentul de faţă, puterea lui Dodon, dacă ne uităm strict la poziţia sa de preşedinte, este evident îngrădită de Constituţie, însă nu trebuie să uităm un lucru foarte important. Igor Dodon are în continuare cel mai mare partid din Republica Moldova, cel mai mare partid de opoziţie, care în momentul de faţă a dobândit şi un anumit impuls de creştere ca urmare a câştigării alegerilor prezidenţiale. În asta rezidă puterea reală a lui Igor Dodon, e un Vladimir Voronin cu un partid mare care nu a acces încă la putere şi va avea tot interesul, ca orice om politic, cu instincte de politician, să preia întreaga putere în Republica Moldova.”

Sarcastici, alţi comentatori afirmă că orice politician abil şi-ar dori mai degrabă partajarea puterii şi, deci, şi a responsabilităţii, într-un stat precum Republica Moldova, cotat în clasamentele de specialitate drept cel mai sărac din Europa.