Republica Moldova – cât de aproape de Europa?

Cabinetul minoritar, condus de tânărul om de afaceri Chiril Gaburici, depinde de susţinerea comuniştilor pro-ruşi, ceea ce amplifică incertitudinile asupra viitorului european al Chişinăului.

Bogdan Matei, 06.03.2015, 14:24

Fragil politic şi confuz geopolitic – astfel au calificat majoritatea analiştilor noul Guvern al Republicii Moldova. Cabinetul minoritar, condus de tânărul om de afaceri Chiril Gaburici, depinde de susţinerea comuniştilor pro-ruşi, ceea ce amplifică incertitudinile asupra viitorului european al Chişinăului. Guvernul a fost învestit abia în a doua jumătate a lui februarie, la aproape trei luni după alegerile legislative de pe 30 noiembrie, la care electoratul privilegiase calea occidentală.

După scrutin, scenariul continuităţii părea deja scris. Cele trei componente ale coaliţiei guvernamentale tripartite declarat pro-occidentale, partidele Liberal-Democrat, Democrat şi Liberal, îşi adjudecaseră 55 din cele 101 de mandate de deputaţi. Venită la putere în 2009, după un interludiu de opt ani, în care fosta guvernare comunistă pro-rusă se exersase în corupţie, abuzuri şi derapaje antidemocratice, Alianţa pentru Integrare Europeană părea condamnată să continue în aceeaşi formulă. În plus, premierul şi fostul ministru de Externe liberal-democrat Iurie Leancă, de al cărui mandat e legată încheierea, anul trecut, a acordurilor de asociere şi liber-schimb cu Bruxellesul şi care promitea să conducă republica în Uniunea Europeană în 2020, părea, pe mai departe, prima opţiune pentru şefia Guvernului.

Dar, nemaiputând trece peste idiosincraziile care-i despărţeau de parteneri, tocmai liberalii, cei mai decişi promotori ai orientării spre Vest, au preferat să rămână în opoziţie. Creat de coaliţia minoritară PLDM-PD, noul Cabinet Leancă a fost respins de Parlament, iar echipa executivă a lui Gaburici a avut nevoie, pentru învestire, de voturile deputaţilor comunişti. În România vecină, în mod tradiţional susţinătorul cel mai consecvent şi energic al aspiraţiilor europene ale Chişinăului, noul preşedinte liberal Klaus Iohannis nu şi-a ascuns decepţia faţă de această formulă, dar nici dorinţa ca Guvernul Gaburici să nu abdice de la opţiunea pro-europeană:

Eu îmi voi exprima speranţa ca acest nou guvern, cu un prim-ministru tânăr, antreprenor, va duce Moldova mai departe în direcţia Vest. Cred că orice guvern responsabil îşi dă seama că dacă o majoritate a votat proeuropean şi există această posibilitate, aceea trebuie să fie, pentru viitor, şi direcţia predilectă.”

Primele reacţii ale Guvernului şi ministerului de Externe de la Bucureşti au fost uşor contradictorii. Premierul Victor Ponta a salutat numirea unui nou omolog la Chişinău. Cu evidentă prudenţă, diplomaţia de la Bucureşti, condusă de Bogdan Aurescu, s-a mulţumit să anunţe că a luat act de instalarea acestuia. Analistul Robert Schwartz, şeful secţiei române de la Radio Deutsche Welle, nu şi-a cenzurat nici nemulţumirea, nici epitetele. Într-un interviu pentru Radio România, el a afirmat:

Ceea ce se întâmplă acum la Chişinău e din nou o farsă tipică pentru scena politică din Republica Moldova – îmi permit să o spun atât de clar, pentru că alegătorii care au votat pe 30 noiembrie în alegerile parlamentare şi-au imaginat cu totul altceva. Au votat partide proeuropene, acum Parlamentul a învestit noul guvern cu votul comuniştilor. E un guvern contestat de societatea civilă şi mi se pare şi simptomatică reacţia dinspre Uniunea Europeană: o reacţie foarte reţinută. Nici Statele Unite nu s-au grăbit să salute ceea ce s-a întâmplat acum la Chişinău. Interesant e şi faptul că premierul României, Ponta, a salutat învestirea guvernului şi a noului premier Gaburici.

Mult mai reţinut a fost Ministerul român de Externe. Ministrul Aurescu ştie despre ce e vorba mult mai bine probabil decât primul ministru Ponta, atunci când ia notă de ceea ce se întâmplă acolo, şi nu se aventurează să salute rapid evoluţiile de acolo, pentru că putem să ne aşteptăm acum la o cotitură mai vizibilă spre politica dinspre Moscova. Cu alte cuvinte, Chişinăul rămâne o zonă gri, cu un conflict îngheţat în Transnistria şi o soluţie pentru europenizarea Moldovei cred că a devenit oarecum mai îndepărtată după învestirea acestui guvern.”

Ulterior, Ponta însuşi a declarat că, de fapt, nu-l bucură situaţia din Republica Moldova, unde există un guvern minoritar care depinde de comunişti, şi a amintit că în 2014 a lucrat excepţional cu Cabinetul Leancă, susţinut de toate cele trei partide pro-europene. Departe de a împărtăşi optimismul predecesorului său, premierul Gaburici a avertizat că Republica Moldova, săracă, prost administrată, minată de corupţie şi politicianism, e, încă, foarte departe de standardele comunitare: Este un nonsens să vorbeşti despre integrarea europeană într-o ţară zguduită timp de mai mulţi ani de scandaluri, privatizări netransparente, fără ca să fie adusă normalitatea statului de drept. Toată vorbăria despre perspectiva europeană este o demagogie sterilă.”

Cert e, totuşi, că Gaburici a făcut la Bruxelles prima sa vizită externă. După întânirea cu el, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini, a apreciat că învestirea noului guvern de la Chişinău e un semnal de reluare a angajamentelor faţă de principiile europene. Avem încredere că executivul de la Chişinău va spori eforturile în realizarea reformelor-cheie, în special a celor din sectoarele justiţiei şi financiar, precum şi în domeniul combaterii corupţiei, în interesul tuturor cetăţenilor Republicii Moldova – a mai spus doamna Mogherini.