Războiul din Ucraina, o altă etapă
În a 1.000-a zi de război, Ucraina a lovit o ţintă militară aflată în Rusia cu rachete americane ATACMS cu rază lungă de acţiune.
Corina Cristea, 06.12.2024, 20:30
În a 1.000-a zi de război, Ucraina a lovit o ţintă militară aflată în Rusia cu rachete americane ATACMS cu rază lungă de acţiune. A fost prima dată când, cu acordul Statelor Unite, rachetele de acest tip au fost folosite pe teritoriul rus, relaxarea restricțiilor fiind parte a efortului Administraţiei Biden de a da Ucrainei tot ceea ce se poate înainte de învestirea, la 20 ianuarie, a lui Donald Trump.
Decizia este, de asemenea, menită să descurajeze Phenianul să trimită mai multe trupe în Rusia. Cum impactează această decizie desfăşurarea războiului?
Profesorul universitar Iulian Chifu, preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning : “Să nu uităm, asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deci, nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancţiune. E o retorsiune faţă de angajarea ca şi cobeligerant a Coreii de Nord de către Federaţia Rusă şi o retorsiune faţă de atacurile masive la structura de producţie a energie electrice din Ucraina.
Cele două elemente de escaladare aveau nevoie pentru reechilibrare şi descurajare credibilă de un element, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune. Și, iată, de data aceasta, Occidentul a găsit cu cale, în primul rând Statele Unite, să ridice această interdicţie. Sigur că ea se aplică şi pe rachetele Storm Shadow şi Scalp, britanice, respectiv franceze, care au componente americane. Acesta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina.”
La scurt timp, a venit și răspunsul Kremlinului. Vladimir Putin a semnat un decret prin care a modificat doctrina nucleară a Rusiei, reducând nivelul amenințărilor care ar justifica o ripostă nucleară ca răspuns la o gamă mai largă de atacuri convenționale. Pe teren, Moscova continuă contraofensiva în regiunea Kursk – locul singurului succes militar major al Kievului din acest an – și câştigă puncte-cheie de-a lungul liniilor frontului. Mai poate susține Moscova ofensiva militară?
Din nou, profesorul universitar Iulian Chifu: “Avem în faţă un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat. Rusia îşi doreşte să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev şi să aibă o Ucraină fără ieşire la mare, evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici, la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi.
Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, banca centrală, deja, a ridicat la 21% dobânda, fără precedent în ultimii 20 şi ceva de ani, sunt probleme majore cu inflaţia, sunt probleme majore cu producţia. Lucrurile astea îi afectează şi frontul. De la începutul anului au fost pierdute echivalentul a cinci divizii, în primul rând echipament, dar şi oameni, pentru 40 km pătrați.”
Războiul lent şi anevoios – adesea numit război de uzură, în care ambele părţi încearcă să o obosească pe cealaltă – a secătuit resursele ambelor ţări după aproape trei ani de conflict. Și pare că va continua să consume sume colosale și să facă încă multe victime. Pentru 2025, Rusia a stabilit un buget record pentru apărare, reprezentând o treime din cheltuielile guvernamentale. În același timp, Statele Unite au decis să furnizeze Ucrainei un pachet de arme în valoare de peste 700 de milioane de dolari pentru a se apăra împotriva atacurilor rusești. Va reuşi Kievul să stăvilească ofensiva militară a Rusiei?
Profesorul universitar Dan Dungaciu, analist de politică externă: “Am sentimentul că sprijinul pe care America îl oferă astăzi Ucrainei ţine mai degrabă de întărirea capacităţii de rezistenţă a Ucrainei şi de întărirea poziţiei de negociere a Ucrainei în eventuale negocieri. În niciun caz nu e un sprijin militar pentru a ajuta Ucraina să îşi pregătească o controfensivă pentru a-i scoate pe ruşi din Ucraina, pentru că asta nu se mai poate.
Deci, noi sprijinim în acest moment Ucraina ca să-i creştem capacităţile de negociere în eventuala discuţie sau eventuala, hai să zic aşa, negociere pentru pace pe care o va avea cu Federaţia Rusă. În această situaţie suntem, în perspectiva unei ierni care se pare că va fi cea mai cumplită dintre iernile care au trecut peste populaţia ucraineană.”
O populaţie care şi-a schimbat atitudinea faţă de acest război, mai spune Dan Dungaciu – anul trecut, undeva la 33% avea dorinţa de negocieri, astăzi are undeva la 52%, deci peste jumătate din populaţie. Iar încrederea în victoria militară finală a scăzut aproape dramatic faţă de anul trecut, inclusiv ca urmare a evoluţiilor de pe front, care, din păcate, nu merg în direcţia pe care Ucraina şi-o doreşte.
